Tot ce trebuie să știi despre microdosing-ul cu ciuperci halucinogene

O mare parte din atenția publică s-a concentrat asupra microdosing-ului cu LSD, cu persoane precum Amanda Feilding - cunoscută ca „prima doamnă a LSD" - declarând că „microdozarea adaugă doar un pic de strălucire". Dar acum, din ce în ce mai mulți oameni atestă că microdosing-ul cu ciuperci funcționează, de asemenea, ca o magie.

Într-adevăr, într-un articol publicat în 2019 de Guardian mai multe femei care fac microdosing cu ciuperci în Marea Britanie au descris practica asta drept „o nouă armă secretă care le sporește productivitatea la locul de muncă, le îmbunătățește modul de a fi ca părinte și le îmbunătățește relațiile". Alții susțin că ajută la ameliorarea simptomelor depresiei clinice. Dar, dacă toate acestea sună prea bine ca să fie adevărat, este fiindcă s-ar putea să fie.

Rotem Petranker, director al Centrului Canadian pentru Știință Psihedelică, a cofondat Programul de Cercetare a Studiilor Psihedelice la Universitatea din Toronto. El precizează clar că, atunci când vine vorba de microdosing-ul cu ciupercile psihedelice, întrebările aparent simple pot avea răspunsuri frustrant de neclare, deoarece din punct de vedere științific „există mai mult necunoscut decât cunoscut". Apoi, mai este și problema nu prea mică a ilegalității ciupercilor cu psilocibină în multe state din lume. 

Cu toate acestea, noul „boom al ciupercilor" este cu adevărat în plină expansiune. Se preconizează că dimensiunea pieței globale a drogurilor psihedelice va ajunge la 10,75 miliarde de dolari până în 2027 - mai mult decât dublul valorii de 4,75 miliarde de dolari din 2020.

Cum renașterea psihedelică nu dă semne de oprire, VICE a adunat o echipă de experți ca să treci peste incertitudini și să-ți prezentăm ceea ce se știe despre microdosing-ul cu ciuperci.

„Încă nu știm cu exactitate ce este o microdoză", spune clar Petranker. Totuși, există o definiție general acceptată care se întâmplă să fie, de asemenea, de bun simț: „Microdozarea substanțelor psihedelice, cum ar fi psilocibina sau LSD, implică administrarea unei fracțiuni dintr-o doză obișnuită", spune Peter Grinspoon, instructor în medicină la Harvard Medical School, „o doză mult mai mică decât cea pe care cineva ar lua-o dacă ar vrea să aibă halucinații sau să aibă un trip cu aceste substanțe".

Asta e cunoscută sub numele de „o doză sub-perceptuală". Problema este cum afli care este de fapt această fracție.

„Conținutul de psilocibină din ciuperci variază considerabil", explică Petranker, „așa că este aproape imposibil să le dozezi cu exactitate".

Grinspoon sugerează că o doză sub-perceptuală este considerată în mod obișnuit ca fiind „aproximativ o cincime până la o douăzecime dintr-o doză tradițională", în timp ce Petranker spune pentru VICE că „definiția curentă este de aproximativ zece procente dintr-o doză recreațională". Petranker se referă, de asemenea, la un studiu recent și influent, realizat în colaborare cu Richard Stevenson și Vince Polito, care a fost una dintre primele investigații observaționale sistematice asupra persoanelor sănătoase care iau microdoze. Urmărind experiențele celor care fac microdozare pe o perioadă de șase săptămâni, studiul a constatat o gamă largă de doze raportate. „Între 0,8-5 mg de psilocibină", notează Petranker, „ceea ce se traduce prin aproximativ 80 de miligrame până la 500 de miligrame de ciuperci uscate".

„O microdoză normală de început este de 50-100 de miligrame de ciuperci", spune Katie Simons, coach de microdozare, pentru VICE, dar importantă nu este măsura exactă, ci cum te simți. „O microdoză adevărată nu are efecte psihedelice clasice".

Poate fi chiar abia perceptibilă. Cauți un impuls, nu un șoc, spune Simons, așa că „sarcinile normale de zi cu zi nu ar trebui să fie afectate de o microdoză". Practic, dacă faci ca prințul Harry și începi să crezi că toaleta vorbește cu tine, înseamnă că ai luat prea mult.

„Microdozarea este un fenomen fascinant", a declarat pentru VICE coautorul studiului, Vince Polito, „în special pentru că oamenii pretind o gamă atât de diversă de rezultate în urma acestei practici". El subliniază că există „dovezi destul de clare că persoanele care fac microsoding în mediul natural raportează în mod constant beneficii din asta".

Într-adevăr, cofondatorul și coordonatorul programului Microdosing Institute, Jakobien van der Weijden, sugerează că mulți oameni se orientează către microdosing cu ciuperci tocmai pentru că au auzit „povești pozitive" despre această practică.

„Cei care au luat microdoze cu mai multe substanțe comentează frecvent că ciupercile îi ajută să-și exploreze universul interior, în special în ceea ce privește scopul, emoțiile și relațiile", spune ea. „În zilele de microdozare, se pot simți mai jucăuși, mai în largul lor sau mai amabili cu ei înșiși decât în zilele obișnuite."

Dar Polito subliniază, de asemenea, că „rezultatele nu au fost la fel de izbitoare" atunci când microdozarea a fost testată într-un mediu controlat. Acest lucru, spune el, i-a determinat pe unii oameni să sugereze că microdosing-ul s-ar putea baza mai ales pe așteptări sau pe efecte placebo.

Grinspoon dovedește asta. „Datele sunt amestecate", spune el, „cu unele studii - și rapoarte anecdotice foarte răspândite - care arată beneficii asupra stării de spirit, energiei, stresului și creativității."

Dar, având în vedere că alte studii nu au arătat niciun beneficiu, el sugerează că „nu se știe în prezent dacă microdozarea funcționează cu adevărat sau se datorează unui efect placebo sau de așteptare".

„Dacă crezi că ceva te va face mai fericit și mai relaxat, probabil că te vei simți mai fericit și mai relaxat", spune Grinspoon, „chiar dacă este vorba doar de ceva ne-psihoactiv, cum ar fi zahărul într-o pastilă".

În comparație cu alte droguri din Clasa 1 în SUA sau din clasa A în Marea Britanie, „psihedelicele sunt în general considerate sigure", sugerează Grinspoon. „Și având în vedere că microdozarea implică o fracțiune dintr-o doză normală, există foarte puține efecte secundare".

În opinia sa, principalele pericole „provin din ilegalitatea acestor substanțe, ceea ce face dificil să știi dacă ai o aprovizionare sigură".

O psihoză sau un trip prost ar fi dificil de realizat cu o doză atât de mică, dar Grinspoon adaugă că este posibil să ai o reacție alergică. „Sau se poate face o greșeală în dozare, iar apoi, din greșeală, să fie un trip puternic timp de câteva ore", adaugă el. (Din fericire, VICE este la îndemână ca să-ți spună cum ieși din high).

Din nou, însă, dovezile sunt mixte și rămân în mare parte anecdotice. În timp ce reacțiile extreme sau care pun în pericol viața pot fi puțin probabile, Petranker indică faptul că „efectele secundare comune includ disconfort fizic și creșterea simptomelor de sănătate mintală". Cu alte cuvinte, exact opusul a ceea ce caută majoritatea persoanelor care iau în considerare microdozarea - mai puțină „strălucire", mai multă „anxietate acută".

„Nu există un mod testat și adevărat de a calcula doza, deoarece nu cunoaștem încă frecvența optimă", avertizează Petranker. „Nu știm cum să prezicem modul în care psihedelicele pot avea efecte pentru orice individ". Greutatea corporală, de exemplu, nu este un bun indicator al modului în care psilocibina ar putea să te afecteze sau al cantității pe care ar trebui să o iei. „Încercarea și eroarea sunt tot ce poate oferi știința în acest moment", spune Petranker.

Totuși, nu recomandă microdozarea mai frecventă decât o dată la două zile, „deoarece există unele dovezi că receptorii de serotonină relevanți se dereglează după expunerea la psilocibină și necesită o perioadă de timp pentru a se sensibiliza din nou". Practic, asta înseamnă doar că poți deveni tolerant la stimulare, atenuându-i efectele.

„Nu poți calcula doza ideală", spune van der Weijden de la Microdosing Institute. „Fiecare persoană are o sensibilitate diferită la psihedelice, care poate fi influențată de mulți factori, inclusiv sănătatea intestinelor, somnul, alegerile alimentare și nivelul de stres."

Ea spune că Microdosing Institute recomandă „un proces de calibrare", care „ajută microdozatorul să își găsească doza ideală".

„Începe cu cea mai mică cantitate posibilă", spune van der Weijden, „observând cu atenție și urmărind orice provocări și beneficii experimentate în această perioadă. Apoi crește ușor această doză în fiecare zi, până când simți că ai ajuns la o doză care te susține și te hrănește".

Un indicator bun „nu este senzația de high, ci doar sentimentul de a avea o zi foarte bună", adaugă ea.

În pofida hype-ului de productivitate din Silicon Valley, nu-ți începe călătoria de microdosing în dimineața unei întâlniri importante. „Găsirea dozelor ar trebui să se facă atunci când oamenii sunt acasă, nu au obligații și se pot regla cu modul în care se simt mintea și corpul lor", recomandă Simons. „Prefer protocolul din trei în trei zile, deoarece permite o zi de dozare, o zi de integrare și un ciclu de zi liberă."

Indiferent de programul pe care îl alegi, scopul este să te simți încrezător și să construiești o relație personală cu substanța pe care o folosești pentru microdozare, pentru a maximiza beneficiile pe termen lung.

Deși oamenii vorbesc adesea despre microdosing ca despre un glonț magic, van der Weijden spune că este important să-ți dai seama că nu este o soluție rapidă pentru cauzele profunde ale problemelor de sănătate mintală. „Funcționează cu tine dacă decizi să explorezi și să abordezi aceste probleme", explică ea.

Cel mai bun mod de a-ți îmbunătăți sănătatea mintală și bunăstarea, sugerează ea, „este prin microdozare intenționată" - adică atunci când cineva transformă practica într-o oportunitate pentru autodezvoltare sau autotransformare.

„Se deschide fereastra plasticității", spune van der Weijden, „ceea ce face mai ușoară identificarea tiparelor nesănătoase, a vechilor credințe și a comportamentelor condiționate". Totuși, un proces de schimbare are nevoie de o direcție și de o viziune clară. „Aici intervine stabilirea unei intenții pentru ciclul tău de microdozare", adaugă van der Weijden. „Căutarea sprijinului unui ghid, al unui coach sau al unui terapeut și al unei comunități care gândește la fel poate fi incredibil de utilă pe parcursul acestei perioade."

Un alt lucru care trebuie luat în considerare este modul în care cronometrezi microdozele pe parcursul zilei. „În general, dozele vor dura între patru și șase ore și sunt cel mai bine administrate într-un moment al zilei în care se poate permite ca un nivel de emoții și creativitate să iasă la suprafață", explică Simons. Pentru unii oameni, este primul lucru de dimineață, dar pentru alții ar putea fi după ce termină cu munca de peste zi.

Grinspoon oferă, de asemenea, câteva sfaturi simple de pregătire: „Citește despre asta, educă-te și fă toate celelalte lucruri legate de stilul de viață care îți ajută starea de spirit, cum ar fi o alimentație bună, exerciții fizice și un somn adecvat."

Nu trebuie să fii un expert în ciuperci ca să înțelegi că asta este în mod evident o problemă. După cum subliniază Petranker, ciupercile cu psilocibină sunt ilegale în multe locuri. „Nu pot recomanda oamenilor să folosească substanțe ilegale", subliniază el, dar „se deschid tot mai multe dispensare" în SUA.

Cel mai important lucru este să găsești o sursă sigură, spune Grinspoon. „Ciupercile magice ies din dulap”, după cum spune el, „și este posibil să le cumperi online în siguranță, cu câteva cercetări". Dar folosește-ți capul și nu arunca banii pe ciuperci de oriunde. „Există o mulțime de escroci", spune Grinspoon, „așa că, dacă este posibil, recomandările de la cunoștințe sunt preferabile”.

Concluzia este că - în ciuda faptului că mulți oameni fac presiuni pentru dezincriminarea ciupercilor - psilocibina este în continuare un drog de mare risc, „așa că este ilegal să le procuri în prezent - cu excepția, poate, a unuia dintre puținele state sau localități care le-au dezincriminat", adaugă el.

Există unele lacune legale de care multe companii de microdozare se folosesc. De exemplu, compania Microdose Pro, care vinde direct la consumator trufe de psilocibină, are sediul în Olanda - considerată epicentrul european al microdozajului datorită legilor sale relaxate privind vânzarea de trufe de psilocibină (adică sporii comestibili ai ciupercilor). În conformitate cu guideline-urile europene, trufele intră în categoria „ierburi și plante medicinale" și sunt în totalitate legale în Țările de Jos. Asta înseamnă că pot fi, de asemenea, trimise în toate țările UE, astfel încât, cu doar câteva click-uri, este posibil să comanzi șase doze de trufe cu psilocibină la ușa ta - cu excepția cazului în care, poate, nu mai ești într-o țară din UE.

În 2019, Denver, Colorado, a devenit primul oraș din SUA care a dezincriminat ciupercile cu psilocibină. La scurt timp după aceea, consiliul municipal Oakland din California a adoptat o rezoluție prin care a dezincriminat toate „plantele enteogene" - inclusiv ciupercile cu psilocibină, ayahuasca și peyote -, iar consiliul municipal din Santa Cruz a dezincriminat psihedelicele de origine naturală.

În alte cazuri, psilocibina a fost legalizată doar pentru tratamentul sănătății mintale în medii supravegheate. Oregon a fost primul stat care a adoptat această lege și, în același timp, statul a dezincriminat cantități mici de toate substanțele psihedelice pentru uz personal. În urma inițiativei din Denver, Colorado a devenit al doilea stat din SUA care a stabilit un sistem legal pentru consumul de psilocibină și psilocină, care va intra în vigoare în 2024.

În acest peisaj în evoluție, site-urile de microdozare oferă acum adesea liste de zone în care legile privind psihedelicele au fost relaxate. Dar, având în vedere că reglementările diferă de la un stat la altul - și se schimbă în permanență - „zonele gri sunt destul de dificil de urmărit", adaugă Petranker.

Desigur, așa cum sugerează Grinspoon, „ai putea merge într-o altă țară unde sunt legale". În Austria, de exemplu, consumul personal a fost dezincriminat, iar cei care sunt prinși în posesia unor cantități personale beneficiază de terapie gratuită în loc de acuzații penale (ceea ce sună ca un câștig pentru ambele părți, ca să fim sinceri).

Există, de asemenea, unele locuri în care religia acționează ca o portiță legală. În Brazilia - unde utilizarea anumitor substanțe psihedelice este legală și protejată datorită utilizării lor în cadrul ceremoniilor religioase - nu există, de fapt, nicio lege directă împotriva utilizării, vânzării sau chiar distribuirii ciupercilor cu psilocibină și nicio persoană nu s-a confruntat cu vreo acuzație timp de mulți ani.

De asemenea, în unele părți ale SUA, utilizarea „religioasă" a substanțelor psihedelice este legal apărată în temeiul Legii privind libertatea religioasă. „Există biserici cu ciuperci formate în zone ale țării care oferă calitatea de membru ca o formă de potențială protecție legală", spune Simons. „Am auzit că se vând destul de deschis în stațiunile din Jamaica", adaugă Grinspoon.

De fapt, guvernul jamaican încurajează în mod pozitiv turiștii să „își facă următoarea călătorie" acolo. Cultivatorii la scară industrială apar peste tot în țară, iar căutătorii de ciuperci se înghesuie să participe la retreat-uri de lux cu psilocibină, care costă aproximativ șase mii de dolari de persoană. Așadar, dacă ai buzunare adânci, poți face ca Goopers (da, Gwyneth Paltrow și-a trimis angajații să ia ciuperci psihedelice în Jamaica. Încearcă să sugerezi asta pentru următorul tău teambuilding).

În cele din urmă, când vine vorba de microdosing, există încă mai multe întrebări decât răspunsuri. Și, în timp ce mulți salută ideea că ciupercile devin mainstream, alții își fac griji cu privire la decalajul dintre opinia populară și cunoștințele științifice bazate pe dovezi.

Într-un articol scris în colaborare și publicat de International Journal of Drug Policy în 2022, Petranker a scris: „îngrijorarea este că psihedelicele, la fel ca o mare parte din self-help, vor deveni o industrie condusă de profit în detrimentul cercetării responsabile, al practicilor bazate pe dovezi și al integrității științifice". Ca s-o zicem mai simplu, nu există încă atât de multe dovezi solide și științifice.

„Majoritatea studiilor de laborator de până acum au analizat efectele doar ale unui număr foarte mic de doze", explică Polito. „Nu avem prea multe dovezi despre ce se întâmplă atunci când oamenii iau microdoze pentru perioade mai lungi de timp. De asemenea, nu avem niciun studiu care să fi analizat beneficiile clinice ale microdozelor." Asta se datorează faptului că toate studiile de laborator de până acum au folosit voluntari sănătoși, așa că este greu de știut exact cât de utilă ar putea fi microdozarea din punct de vedere medical.

Totuși, Polito începe să investigheze acest aspect. Echipa sa de cercetare de la Universitatea Macquarie, Sydney, „încearcă în prezent să răspundă la aceste întrebări prin efectuarea unei intervenții de lungă durată cu persoanele care se confruntă cu depresia". Dar avem nevoie de mai multe studii clinice de acest tip, spune el, care să urmărească efectele microdozajului pe parcursul mai multor săptămâni, pentru a înțelege ce determină efectele raportate de cei care fac microdosing. Până atunci, majoritatea persoanelor care fac propriile experimente continuă să ia doze mici necunoscute.