Femeile din lumea interlopă care au băgat frica în sistem

MEXIC; Mexic - Mi-a spus că numele ei e Brenda. Când am cunoscut-o era de 20 de ani în închisoarea Pavón, la periferia Guatemalei.

Mi-a explicat că pe vremea când avea 30 de ani a fost măritată cu un traficant de droguri pe nume Sergio, care fusese omorât. Riscurile meseriei. Foștii lui colegi au abordat-o cu o nouă idee de afacere: organizarea de răpiri.

„Eram curioasă să aflu cum se fac lucrurile”, a spus ea.

„Voiam să știu cum se simțea. Voiam să simt că îmi puneam viața în pericol. Mi-a plăcut pericolul.”

În Guatemala aveau loc multe răpiri pe atunci, dar Brenda, care are acum 54 de ani, și-a minimizat rolul în afacerea infracțională. După ce am plecat de la închisoare, am căutat informații despre ea și banda din care făcea parte și a cărei șefă a fost o perioadă. Grupul ei a fost într-un final prins de FBI-ul american după ce au cerut 25 de mii de dolari pentru eliberarea unei ostatice americane. 

„Nu ne-am așteptat niciodată să fim prinși, fiindcă ne-am gândit că ne făceam treaba foarte bine”, a spus ea chicotind. „Aparent făceam lucrurile prost.”

A vorbit cu mine și una dintre colegele ei de închisoare de la Pavón. Povestea ei este foarte diferită. Gloria, în vârstă de 46 de ani, mi-a spus că într-o zi un bărbat a adus o femeie în vârstă acasă la ea, unde dădea camerele în chirie. A plătit pentru o cameră pentru femeie despre care a zis că era soacra lui și i-a cerut Gloriei să aibă grijă de ea, lucru pe care l-a și făcut, a spus ea. A hrănit și îmbăiat femeia, care nu și-a dat niciodată jos pansamentul de la ochi: „Ginerele” ei i-a spus Gloriei că femeia făcuse recent o operație la ochi.

După câteva zile i-a bătut poliția la ușă. Au salvat-o pe femeie și au acuzat-o pe Gloria de răpire.

„Obișnuiam să-i fac baie și să o hrănesc, dar nu mi-a spus niciodată nimic fiindcă credea că eram unul dintre infractori”, a spus Gloria care declară că habar n-avea că oaspetele ei era ostatică.

Am fost șocată de poveștile ambelor femei. Povestea Gloriei - dacă e adevărată- se potrivește stereotipului femeilor infractoare: victimizate, cooptate, forțate de bărbați răi să ia parte la infracțiuni. Dar și povestea Brendei, în care a avut mai multă putere, a fost la fel de izbitoare și reală. 

Brenda a fost sinceră despre alegerile făcute.

Brenda a fost una dintre femeile peste care am dat în timp ce cercetam pentru seria asta, parte dintr-un proces de descoperire care arată modul în care femeile sunt infiltrate în rândul crimei organizate de sus până jos. După ce am relatat despre traficul de droguri și consecințele lui în America Latină timp de aproape două decenii, am fost șocată de lipsa poveștilor despre femeile din lumea interlopă. Pe scurt, acele femei nu păreau să existe.

Asta până când am început să le caut.

În dosarul de acuzare sunt opt nume care au ajutat la condamnarea pe viață a lui Joaquín „El Chapo” Guzmán. Unul dintre acele nume este Guadalupe Fernández Valencia, singura femeie de pe lista inculpaților. Cu toate astea, dacă o cauți pe Google, vei găsi doar câteva știri despre declarația sa de vinovăție și pedeapsa ulterioară.

Dar Guadalupe nu era nici pe departe singura. Am început să caut mai mult și am găsit rapid femei implicate în crima organizată din America Latină. Aceste femei nu erau simpli pioni, ci lideri. Erau „Las Patronas” - adică șefele. 

„Așa cum există femei CEO în afacerile legale, la fel există și în organizații de trafic de droguri sau ocupă roluri importante în ele”, a spus Steve Fraga, care a fost agent pentru U.S. Drug Enforcement Administration (Agenția Națională Antidrog) timp de 30 de ani, cu accent pe America Latină. 

Am găsit-o pe Sebastiana Cottón Vásquez în Guatemala, o traficantă care a ajuns la putere în mafia masculină. Marllory Chacón Rossell (pronunțat Marjory) a lucrat cot la cot cu ea - una dintre cele mai prolifice traficante de droguri din America Latină. (Astea sunt cuvintele celor de la DEA, nu ale mele.) Apoi a mai fost și Digna Valle, o criminală din Honduras, care era fața feminină a brutalului Valle Cartel. Surorile Lermus din Guatemala rurală au fost o forță formidabil de violentă, care au transformat politica locală într-un sport de luptă. Listă continuă.

Cele mai multe dintre ele au fost supranumite „Las Patronas” la un moment dat în cariera lor de infractoare, fie de către presă, fie de către forțele de ordine, lucru care indică o lipsă izbitoare de imaginație când vine vorba de poreclele femeilor din lumea interlopă. 

În prezent este profund limitată înțelegerea femeilor din crimă organizată. „Jumătate din imagine lipsește”, mi-a spus Felia Allum, lector senior la Universitatea Bath, care a cercetat pe larg femeile din mafia italiană. 

În vizitele pe care le-am făcut la închisorile din zonă am găsit femei în spatele gratiilor condamnate pentru toate infracțiunile, de la droguri și trafic de arme la răpiri și asasinate.

„Este clar o problemă în modul cum noi, cei din exterior, percepem și vedem această lume. Avem propriile perspective și e o greșeală imensă”; a spus Otto Argueta Ramirez, cercetător specializat pe gen, infracțiuni și bande de stradă din America Centrală. „Sunt convins că lipsa noastră de înțelegere a infractoarelor are mult de-a face cu perspectiva celor care le investighează.”

Înțelegerea generală a femeilor din crima organizată pare bazată pe un stereotip învechit care nu permite femeilor să fie seduse de puterea, bogățiile și riscurile oferite de viața de infractor. Că femeile nu au aceeași ambiție, dorință pentru putere sau nevoia de a reuși la fel ca omologii lor bărbați. Și că, din punct de vedere al genului, femeile nu sunt capabile de cruzime și infracțiuni la fel ca bărbații. Puterea pe care o arată din ce în ce mai mult femeile în economiile legale și societățile globale este ignorată când are loc în domeniul crimei organizate.

„Există ideea asta că femeile nu sunt violente? Ei bine, sunt”, a spus Ramirez. „Motivul este o altă întrebare. Poate să aibă legătură cu apărarea sau cu puterea - dar o femeie are capacitatea de a fi violentă. Studiile care arată asta ca pe o problemă de victimizare sunt problematice fiindcă nu ne permit să vedem lucrurile așa cum sunt.”

Am descoperit că unele femei, împiedicate de strictețea societății și lipsite de oportunități ca să înflorească profesional în mediile convenționale din America Latină, au descoperit în lumea interlopă o șansă de a profita și de a avansa. Multe, din fericire sau nu, nu lasă oportunitatea să treacă pe lângă ele. 

Prin întoarcerea reflectoarelor asupra acestor femei apare o versiune nouă, mai completă, despre războaiele cartelurilor. 

Reportajul a fost susținut de International Women’s Media Foundation.