Toate etapele prin care treci de fapt după o despărțire nasoală

Cum te simți când acea persoană specială iese din viața ta? Pare că durerea este singurul lucru care îți guvernează fiecare zi și asta e ok, nimeni nu-ți spune opusul. Știm că poate fi un proces dificil, așa că am vorbit cu un specialist în pierderi ca să aflu ce se poate face în astfel de cazuri. 

Când o persoană dispare din viața ta, durerea poate fi atât de mare încât te poți pierde în marea de emoții. Durerea, plânsul, negarea și furia pot fi doar primii pași pe care îi faci ca să te regăsești. Poate cea mai grea parte după o despărțire romantică este să-ți amintești cine erai înainte ca acea persoană să intre în viața ta. Propria recunoaștere poate fi un proces dureros, consumator de timp și, mai presus de toate, necesar pentru a putea continua. Viața te învață prin lovituri repetate că nimeni nu este indispensabil sau necesar ca să mergi înainte.

„Pierderea unei iubiri este mai complicată decât moartea, fiindcă te lasă cu multe emoții și fiindcă știi că acea persoană este încă acolo. Asta îți oferă speranță și-ți complică etapele doliului”, spune Constanza Frettlohr, psihologă clinician specializată în constelații familiale și tanatologie. 

Conform National Institute of Thanatology, AC, această disciplină se ocupă cu „găsirea semnificației din spatele procesului morții, a ritualurilor și a sensului (...) Se mai ocupă și cu durerile derivate din pierderi semnificative care nu au nimic de-a face cu moartea fizică sau cu bolnavii în stadiu terminal”.

În genul ăsta de pierdere emoțională, legăturile sunt rupte și intri într-un șoc care e dificil de depășit, fiindcă persoana este încă vie și există o mică rază de speranță că relația va continua. Este destul de comun ca genul ăsta de despărțiri să fie minimalizate, împreună cu sentimentele pe care le simte persoana în cauză. Constanza îmi spune: „Este foarte important să nu minimalizezi această despărțire, fiindcă majoritatea oamenilor apropiați de cel/cea care suferă îi spun că o să treacă. Dar persoana rănită trece de fapt prin toate etapele de doliu descrise de Dr. Elisabeth Kubler Ross”.

Kubler este autoarea cărții On Death and Dying, scrisă în 1969, în care au fost abordate primele clarificări și abordări ale etapelor din doliu. Etapele doliului sunt cinci la număr și încep cu negarea, unde creierul te protejează de durerea pe care o simți și te gândești automat că „asta nu mi se întâmplă mie”. Genul ăsta de situație este atât de dureroasă încât mecanismele de apărare psihologice preferă să nege durerea „ca să nu te dărâme”, spune Constanza. 

După aceea vine etapa furiei, când te înfurie situația, dar încerci să dai vina pe cineva din afară. „Lucrul ăsta s-a întâmplat fiindcă acea persoană a făcut sau a anulat ceva și începi să arunci vina. În stadiul ăsta, când cineva moare, dai vina pe o forță mai mare, cum ar fi pe Dumnezeu. Îți reverși furia pe altcineva decât pe tine”, spune Constanza. 

Când avansezi în proces, ajungi să raționalizezi o vinovăție, cea pe care ai scos-o afară și ai proiectat-o pe altă persoană. Etapa asta se numește negociere. După cum spune Constanza, „este o stare intensă de disconfort fiindcă te gândești că ai greșit sau că ai fi putut face mai bine”. Deși ești mai aproape de acceptare și poți vedea lucrurile mai clar, încă există durere intensă „dar nu o mai eviți și nici nu mai dai vina pe altcineva. E deja ceva personal care te rupe, dar te face să înțelegi că poate nu ar mai trebui să fii în acea relație. Partenerii/ele de cuplu sunt oglinzi și vedem în ele lucruri minunate care ne aparțin, dar și propriile umbre”, spune tanatologul. 

De la etapa asta se trece la cea a depresiei, în care „te simți frânt/ă, insuficient/ă, cu o durere prin care trebuie să treci ca să o depășești. Trebuie să plângi, să vorbești despre asta de câte ori ai nevoie ca să o procesezi”. După toate aceste etape dureroase ajungi la acceptare. După spusele specialistului, „în etapa asta trebuie să raționalizezi ce ai învățat din situație”. Aici ajungi să accepți tot ce s-a întâmplat și să procesezi ceea ce a făcut pierderea. 

Constanza îți oferă câteva recomandări ca să depășești genul ăsta de pierdere:

1. Învață despre etapele doliului prin care toți am trecut. În cele din urmă sunt separări și e normal să treci prin ele. Este foarte important să te informezi ca să știi unde te situezi.
2. Gestionează-ți emoțiile într-un alt mod. Câteodată, în etapa depresiei nu vrei să ieși sau să faci nimic, dar e mai bine să fii cu oameni de încredere ca să te poată ajuta să ieși din situație. Caută susținere din partea lor.
3. Nu te mai învinovăți pentru ce s-a întâmplat și asumă-ți responsabilitatea pentru ce ai făcut sau nu, ca să poți înțelege că nu a fost vina nimănui și că ambele părți au o parte din responsabilitate. 
4. Nu fugi de situație. Sunt momente când durerea este atât de nasoală că vrei să o anesteziezi. Evitarea nu este o opțiune, iar aici este inclus și dating-ul cu mai mulți oameni ca să nu te mai gândești la fostul/a. 
5. Dă-ți voie să simți lucrurile așa cum sunt, lucrează cu singurătatea și cu nesiguranțele tale. Permite-ți să simți durerea, să plângi și să stai cu emoțiile tale. Lacrimile ajută la vindecare. 
6. Încearcă să înțelegi că toată durerea asta va trece, chiar dacă e greu de crezut. Uită-te la lucrurile frumoase cu care ai rămas din relație și gândește-te că dacă acea persoană este o oglindă, este o oportunitate foarte bună să ajungi să te cunoști și să înțelegi mai multe despre tine. 
7. Convinge-te că după tot caruselul ăsta de emoții poți fi mai matur/ă și o să ai relații mai sănătoase. 
8. Limitează contactul cu fostul/a. Cum speranța este latentă, dacă urmărești în continuare postările despre viața lui/ei pe social media sau ai contact direct cu el/ea, asta nu te va ajuta cu procesul de doliu și de vindecare. 
9. Cere ajutorul dacă vezi că nu poți face față durerii și procesului. Poți apela și la un specialist.

Articolul a apărut inițial în VICE în spaniolă.