Clienții care pun viețile lucrătoarelor sexuale în pericol

Când Lexi, o lucrătoare sexuală din Texas în vârstă de 20 de ani, a început să vorbească online cu Mike* i s-a părut drăguț, ba chiar „super normal”. Dar după trei luni, Mike a devenit obsedat și i-a spus lui Lexi că îi vindea nudurile și informațiile personale altor bărbați. Apoi a aflat numărul de telefon al mamei lui Lexi și a început să-i trimită fotografii explicite cu fiica ei.

„Într-o zi mi-a trimis doar adresa mea. Nu știu cum a aflat unde stau”, spune Lexi. Mike obișnuia să apară în fața casei ei neanunțat, câteodată stătea afară și o privea. A amenințat-o că o violează, că o omoară și dacă se vedea cu alt tip, îi urmărea până acasă. Mike a manipulat-o pe Lexi cu bani, adesea o amenința că nu îi mai dă. „Credea că îl foloseam și era furios că nu voiam să fiu cu el.”

Doxxing, publicarea pe internet a informațiilor private ale un individ, este o amenințare în creștere pentru multe lucrătoare sexuale. Ca în cazul lui Lexi, răufăcătorul ar putea chiar încerca să urmărească lucrătoarea sexuală și să o pârască prietenilor și familiei prin trimiterea de nuduri.

Sunt website-uri întregi și platforme de social media care facilitează doxxing-ul, unde lucrătoarele sexuale sunt hărțuite și li se arată identitatea. De exemplu, în secțiunea de pe Facebook „People You May Know”, conturile separate ale oamenilor pentru munca sexuală le sunt câteodată recomandate rudelor și prietenilor care îi cunosc în viața „vanilla”.

Doxxing se trage adesea dintr-o misoginie adânc înrădăcinată și este o extensie a discriminării de care au parte lucrătoarele sexuale. „Văd femei care profită de pe urma sexualității lor și asta îi înfurie”, spune Lana, o lucrătoare sexuală în vârstă de 24 de ani din SUA. „Vor să încerce să le controleze fiindcă urăsc femeile puternice.”

Practica este atât de răspândită încât, atunci când PornHub a publicat cele mai populare căutări ale femeilor anul trecut, a arătat că își căutaseră propriile locații ca să vadă dacă există revenge porn împotriva lor. În 2019, VICE a semnalat că PornHub a permis doxxing-ul fiindcă a publicat clipurile Girls Do Porn fără permisiunea protagonistelor. Femeile au fost hărțuite și s-au ales cu depresie și chiar gânduri suicidare.

Cu rapoarte care arată că revenge porn-ul este în creștere din cauza carantinei, unele lucrătoare sexuale spun că deja au văzut mai mult doxxing și abuz în online. „Am avut mereu de-a face cu asta, dar acum e mai mult ca niciodată și mai violent”, spune Lana.

Asta s-ar putea datora mediului online mai competitiv creat de COVID-19, fiindcă lucrătoarele sexuale nu-și mai pot întâlni clienții față în față și sunt forțate să-și facă munca online. Lucrul ăsta nu face decât să exacerbeze daunele deja făcute de FOSTA-SESTA, o lege aprobată de președintele de atunci al SUA, Donald Trump, care intenționa inițial să oprească traficul de carne vie de pe internet. 

După FOSTA-SESTA, majoritatea site-urilor folosite de lucrătoarele sexuale cer acum buletinul ca să le verifice vârsta. Asta, împreună cu faptul că lucrătoarelor sexuale le este adesea respins accesul la platforme digitale mai stabile care au investit mai mult în măsuri de confidențialitate și securitate, crește potențialul scurgerii de informații private și cu asta pericolul doxxing-ului.

Heather Berg, profesoară în studii privind femeile, genul și sexualitatea la Universitatea Washington din St Louis, spune că schimbările în modul cum își desfășoară munca lucrătoarele sexuale ar putea potența o parte din vitriolul ăsta. „Fiindcă clienții știu de piața saturată și de dependența lucrătoarelor sexuale de o gamă mai restrânsă de venituri, pot crea presiuni de a oferi mai mult pentru mai puțin”, explică ea.

Când lucrătoarele sexuale se împotrivesc clienților poate duce la „doxxing punitiv”, spune Berg. Pe deasupra „presiunile economice pot face dificilă menținerea limitelor care protejează împotriva doxxing-ului. Să nu-și arate fața în fotografii, de exemplu, este un privilegiu pe care multe lucrătoare sexuale nu și-l pot permite”.

Impactul doxxing-ului asupra sănătății mintale a lucrătoarelor sexuale poate fi sever. Deși Lexi a reușit recent să se rupă de Mike prin blocarea numărului de telefon, spune că trăiește cu anxietate extremă și că „încă mă tem că-mi va face ceva”.

O altă lucrătoare sexuală, Tara*, în vârstă de 30 de ani, încă își revine după de ce avut parte de doxxing. „Frica, anxietatea, stresul, lipsa somnului, sentimentele de vinovăție și autoblamarea, furia că nu știu de ce e așa”, astfel își descrie gândurile și adaugă: „Nu mă simt confortabil în propria casă, ca și cum mereu trebuie să mă uit în spatele meu”.

Tara doar și-a vândut nudurile online, dar a fost forțată să recunoască faptul că e lucrătoare sexuală pe Facebook când un bărbat cu care vorbea virtual a amenințat-o că îi va dezvălui identitatea. A mai amenințat-o cu violul și i-a spus că copiii ei erau „muniție mutuală pentru distrugere reciprocă”.

Cum e de multe ori cazul când lucrătoarele sexuale cer dreptate, Tara a fost practic respinsă când a contactat poliția cu privire la amenințare. „Polițistul mi-a spus că nudurile mele au fost trimise voluntar”, își amintește ea. „M-am simțit atât de jignită și umilită încât m-am chinuit să nu plâng. M-a făcut să realizez că sunt un nimic pentru ei.”

Munca sexuală este tehnic legală în Marea Britanie, dar unele activități adiacente, de tipul inspectării ofertei sexuale, nu sunt. Asta le face pe lucrătoarele sexuale să fie vulnerabile dacă raportează abuzul. În majoritatea statelor din SUA, unde postituția este ilegală, „datul în vileag al lucrătoarelor sexuale și expunerea lor la violență sub deviza moralismului împotriva muncii sexuale stau literalmente la baza legii”, explică Berg. „Deci nu e nicio surpriză că poliția și tribunalele nici nu se preocupă când cetățenii fac astfel de lucruri”.

Un alt factor care împiedică aplicarea justiției este că amenințările cu revenge porn nu sunt considerate încă infracțiuni în SUA și Marea Britanie. Deși revenge porn-ul în sine este interzis în 46 de state din SUA și scos în afara legii în Anglia din 2015. 

Nu numai că legea nu reușește să protejeze lucrătoarele sexuale de doxxing, dar supravegherea guvernului o alimentează activ. Recunoașterea facială, în special, este o cauză reală de îngrijorare, din moment ce clienții folosesc acum tehnologia să afle identitatea lucrătoarelor sexuale.

Berg spune că programul de monitorizare guvernamentală împotriva muncii sexuale este „codependent” de doxxing-ul făcut de clienți, fiindcă legiuitorii finanțează și lucrează cu companiile de recunoaștere facială. În trecut bazele de date cu recunoaștere facială au fost testate pe anunțurile de escorte. „Discursul împotriva muncii sexuale încurajează cetățenii privați să se pârască unii pe alții”, spune Berg. „Au fost mai multe incidente recente în care agresorii au încadrat doxxiing-ul ca pe un tip de vigilență împotriva muncii sexuale.”

Lucrătoarele sexuale riscă să fie discriminate oriunde merg, nu doar de clienții care le abuzează și le fac doxxing, cât și de instituții și de legile care le afectează mijloacele de trai. Doxxing-ul este doar una dintre multiplele amenințări urgente de care au parte lucrătoarele sexuale. E timpul să li se ofere protecția de care au nevoie.

*Numele au fost schimbate.