Studiul ăsta arată că nu ești o „putoare” dacă bagi iarbă, așa cum cred unii

Stereotipul de stoner leneș a fost mult timp reprezentarea de bază în presa mainstream a oamenilor care consumă canabis și un pilon al campaniilor antidrog din întreaga lume. Dar un nou studiu sugerează că reprezentarea oamenilor care consumă iarbă ca fiind leneși și nemotivați ar putea fi leneșă în sine. 

Studiul, realizat de cercetători de la Universitatea Cambridge, University College London și King’s College London, și publicat în International Journal of Neuropsychopharmacology luna trecută, a examinat dacă oamenii care consumă canabis au niveluri mai mari de apatie (lipsa motivației) și anhedonie (lipsa interesului sau a plăcerii din recompense) în comparație cu oamenii care nu iau canabis, și dacă erau mai puțin dispuși să depună efort fizic ca să primească o recompensă. 

„Suntem atât de obișnuiți să vedem stoneri leneși pe ecrane încât nu ne întrebăm dacă sunt o reprezentare corectă a consumatorilor de canabis. Munca noastră subliniază că acesta este un stereotip leneș în sine și că oamenii care iau canabis nu sunt mai predispuși la lipsa motivației sau mai leneși decât cei care nu îl consumă”, a spus Martine Skumlien, una dintre autoarele studiului. 

Canabisul poate să fie asociat cu alte efecte psihofiziologice, în funcție de criterii precum soiul plantei, cât și caracteristicile unice ale persoanei care îl consumă. Dar o mai bună înțelegere despre ce face și nu face canabisul poate duce la o mai bună înțelegere a oamenilor care îl consumă și la moduri mai benefice de a vorbi despre plantă, în general. 

Studiul a implicat 274 de adolescenți și adulți care au luat canabis cel puțin o dată pe săptămână și cu o medie de patru zile pe săptămână de-a lungul ultimelor trei luni, și un grup de oameni care nu au consumat canabis, potriviți pe bază de vârstă și gen. Pentru a le măsura apatia și anhedonia, participanții au clasat afirmații precum cât de mult se bucură să fie cu familia și prietenii, cât de interesați sunt să-nvețe lucruri noi și cât de probabil este să ducă la bun sfârșit o sarcină. 

Cercetătorii au descoperit că oamenii care au consumat canabis nu au semnalat apatie sau anhedonie mai mari decât oamenii care nu au luat canabis. 

De fapt, oamenii care au consumat canabis au avut un scor relativ mai scăzut de anhedonie decât cei care nu au luat, sugerând că pot să se bucure mai bine de activitățile menționate decât cei din urmă. Potrivit autorilor studiului, asta se poate datora faptului că oamenii care au tendința să caute plăcerea sunt mai predispuși să consume canabis. Dar autorii au avertizat de asemenea că diferența pe care au descoperit-o a fost mică și că ar trebui interpretată cu prudență.

Adolescenții, fie că au luat canabis fie că nu, au semnalat apatie și anhedonie mai mari decât adulții. Asta sugerează că adolescenții nu sunt mai vulnerabili la efectele negative percepute ale canabisului decât adulții. 

Cercetătorii nu au găsit nicio legătură între frecvența consumului de canabis și apatie sau anhedonie. 

„Cercetările noastre arată că utilizarea de canabis nu pare să aibă un efect asupra motivației pentru cei care consumă recreațional. Printre participanții la studiul nostru s-au numărat persoane care au consumat canabis zilnic și nu erau mai predispuse să aibă o pierdere de motivație”, a spus Barbara Sahakian, o altă autoare a studiului. 

Cu toate astea, Sahakian a observat, de asemenea, că studiul lor nu elimină posibilitatea că un consum mai mare de canabis, de exemplu la oamenii cu tulburare de consum de canabis, ar putea afecta motivația. 

Cercetătorii au evaluat de asemenea relația dintre consumul de canabis și voința de a depune efort pentru a primi sau a dori o recompensă. 

Puțin peste jumătate dintre participanți au realizat un număr de sarcini comportamentale. Prima a măsurat voința de a depune efort pentru o recompensă. Participanților li s-a oferit opțiunea de a apăsa butoane ca să câștige puncte pe care le puteau ulterior schimba în dulciuri pe care să le ia acasă. Au fost trei niveluri de dificultate și trei de recompense, iar punctele au fost date participanților care au acceptat și finalizat sarcinile. Cu cât erau mai mari punctele, cu atât mai dispus a fost participantul să depună efort ca să primească o recompensă. 

A doua sarcină a măsurat cât de multă plăcere au primit participanții de pe urma recompenselor. Întâi li s-a cerut să estimeze cât de mult își doreau să primească fiecare dintre cele trei recompense (30 de secunde din una dintre piesele lor preferate, o bucată de ciocolată sau desert și o monedă de o liră) pe o scară de la „nu o vreau deloc” la „o vreau foarte mult”. Apoi au primit recompensele și li s-a cerut să evalueze cât de plăcute li s-au părut pe o scară de la „nu-mi place deloc” la „îmi place foarte mult”.

Cercetătorii nu au descoperit nicio diferență semnificativă între oamenii care au consumat canabis și ceilalți, sau între grupele de vârstă la niciuna dintre sarcini. Asta sugerează că persoanele care consumă canabis sunt la fel de doritoare să depună efort ca să primească recompense, să le vrea și să se bucure de ele ca oamenii care nu iau canabis. 

Ar trebui să ținem cont că participanții au fost treji în timpul studiului și că e posibil ca motivația să scadă atunci când oamenii sunt high pe canabis. Este de asemenea posibil ca participanții care au consumat canabis să fi vrut să pară mai motivați în studiu ca să poată să demonteze stereotipul de stoner leneș. 

La începutul anului, aceeași echipă de cercetători a publicat un studiu care a folosit imagistică prin rezonanță magnetică ca să arate că oamenii care au consumat canabis au avut răspunsuri similare în sistemul de recompensă ca cei care nu au luat canabis. 

„Ipotezele nedrepte pot să stigmatizeze și pot să împiedice mesajele de harm reduction”, a spus Skumlien. „Trebuie să fim sinceri și corecți despre care sunt și care nu sunt consecințele dăunătoare ale consumului de droguri.”