Ce nu vrea Instagram să vezi niciodată

Nu e niciun secret că Instagram e nașpa. Deși a existat un fel de realizare colectivă a acestui fapt anul trecut, e demult un loc dificil pentru artiștii queer care vor să-și arate munca și să-și clădească o comunitate. Frustrarea asta l-a determinat pe artistul și fotograful Zain Curtis să creeze Sensitive Content, o revistă tipărită dedicată postărilor făcute de creatorii queer, care au fost scoase de pe Instagram. 

Cu 63 de fotografii realizate de 29 de creatori LGBTQ+, inclusiv un portofoliu al fotografului de fetiș din China Qiumao și un interviu în trei cu Brontez Purnell, Dominique Taylor Hildebrand și Joel Someone, Sensitive Content Volume 2 este o gură de aer proaspăt de la experiența online igienizată din prezent. Am vorbit cu Zain despre cum i-a venit ideea pentru Sensitive Content și ce rezervă viitorul dacă ești queer și online. 

Acest interviu a fost editat pentru lungime și claritate. 

VICE: E incredibil de impresionant să vezi varietatea de proiecte și de lucrări pe care le-ai făcut de-a lungul anilor - de la fotografie până la covoare. Cum și când și-a venit ideea pentru Sensitive Content?
Zain Curtis: Primăvara trecută, am postat un autoportret pe care l-am făcut cu un căluș din piele în gură. Am pus poza la profil, a fost dată rapid jos și am primit un alt avertisment pe contul meu. Mai avusesem câteva de la picturile mele. Cred că furia cumva a hrănit-o. Mi-am văzut mulți prieteni artiști care au avut aceeași problemă și se plângeau despre cât de intolerante sunt rețelele sociale cu arta lor, în special Instagramul. 

Social media joacă un rol important în modul cum mă exprim, cum îmi expun munca și cum mă conectez cu oamenii pe care îi știu sau pe care vreau să-i cunosc. A devenit o așa necesitate zilnică încât nu mai discutăm despre asta fiindcă e atât de integrată natural în viețile noastre. Mai ales dupa 2020, persoanele queer își găsesc comunitatea online. Când ne găsim spațiile noastre și ne expunem prin creație în acele cercuri, nu avem nevoie să fim extrem de monitorizați. După ce am aflat cum se descurcau în trecut artiștii queer se simte ca și cum ne luptăm cu asta într-un mod diferit. Cred că proiectul ăsta poate fi o dovadă că cenzura este încă foarte prezentă în timp ce celebrează munca flagrantă.

Cum a fost procesul de creație pentru primul număr? Cum ai găsit artiștii care să participe? Ai lucrat cu o echipă ca să faci revista?
Doar am făcut o postare în care ceream aplicații și în care explicam proiectul. Până la finalul zilei, am primit în jur de o sută de e-mailuri cu fotografiile oamenilor care au fost date jos de Instagram. Mereu a existat o diferență când vine vorba despre arta queer și cea erotică în lumea artei, de care pur și simplu m-am săturat. Probabil că așa se simt și mulți artiști queer care se expun pe platformele online și nu au avut încă o șansă să li se publice sau să li se prezinte munca. Pentru mine e important să fac asta. 

Doar eu am lucrat la revistă, am adunat totul și am publicat-o. E oarecum copleșitor. Cred că pe viitor vreau ca un colectiv să mă ajute. Sunt foarte dezorganizat în modul cum creez și fac proiectele, nu notez nimic, ci pur și simplu o fac. 

Care a fost răspunsul când ai lansat Sensitive Content Volume 1?
Aș spune că a fost bun, o mare parte din el a fost despre formarea fundației și să văd dacă oamenii sunt interesați. Cenzura pare să fie o problemă în creștere online și în modul cum social media poate controla narativele și efectele pe care le are în toate tipurile de comunități nișate.

Știm că astea sunt companii private și că până la urmă ne jucăm în conformitate cu regulile lor, dar n-ar fi ajuns ce sunt acum fără utilizatorii creativi și oamenii care își dedică timpul și energia în a crea conținut gratuit pentru ele din care să facă bani. Nimic nu unește oamenii ca sentimentul de a fi furioși pe același lucru. Am fost bucuros că am putut să pun acel sentiment într-un lucru palpabil. 

În timp ce Sensitive Content Volume 1 se simte ca o arhivă incredibil de importantă a vieților și a creatorilor din spatele postărilor scoase, Sensitive Content Volume 2 se uită la imaginea de ansamblu despre ce înseamnă să fii o persoană queer pe internet, cum ne bazăm mai mult pe internet și pe social media ca surse de venit, despre educația noastră, divertisment și sentimentul de comunitate, în timp ce recunoaștem riscurile de a face asta. La ce te gândeai când ai curatoriat a doua ediție și cum ai vrut să evolueze Sensitive Content de la primul volum?
Am știu după ce am terminat primul volum că vreau să îl dezvolt într-un mod mai tradițional când vine vorba de cum funcționează revistele. Nu cred că presa tipărită este demodată. Bineînțeles, e greu să ai informații de ultimă oră când ai o lună ca să o tipărești și să o trimiți tuturor. Totuși, nu este așa, este o arhivă despre cum e să fii queer și online în perioada asta.

Cred că poți să scapi cu mult mai multe chestii în print, fiindcă nu e nicio grabă de a expune pe cineva sau de a folosi lucrurile într-o manieră negativă fiindcă nu ajunge imediat în mâinile greșite. 

Volumul 2 are niște scrieri foarte mișto. Ai continuat să incluzi eseuri personale în jurul postărilor specifice scoase, dar ai inclus și portofolii de artiști, interviuri în trei și eseuri despre sexualitatea contemporană și sănătatea sexuală (cu un eseu incredibil despre gooning). Care a fost procesul de a aduce împreună serii atât de expansive și interesante de scrieri?
În fiecare număr, cred că vreau un echilibru între problemele reale care sunt abordate și discutate și scrierile creative despre oricare interese speciale care sunt controversate. Oferă contributorilor această platformă care nu trebuie să fie hiper intelectuală, dacă vrei să fie așa - grozav, dar dacă vrei să dai note lubrifianților care merg cel mai bine pentru fisting, fă-o.

Cred că a fost important pentru primul număr să abordeze cenzura ca o introducere, dar sunt pregătit pentru mult mai mult. Nu vreau să fie percepută ca un complex de victimă ca și cum suntem doar persecutați. O văd mai degrabă ca pe o celebrare și investigare a tot ce înseamnă să fii queer online. A fost foarte deliberat să arăt acel echilibru, așa că, atunci când oamenii vor vrea să se implice în viitor, vor putea vedea care este viziunea și vor construi din ea.

Cred că să știi că publicul are timp să digere și nu să răspundă te lasă cumva să aerisești lucrurile; versus faptul că te poți simți foarte dezgolit să te exprimi online. M-am uitat la revista BUTT, începuturile VICE și la revistele cu care am crescut și care m-au educat despre ce era cultura.

E atât de important să ai un mediu ca o biblie (tripărită) la care să te uiți tot timpul și de care să te simți atașat. Social media se mișcă atât de rapid încât imaginile își pierd sensul. Este grozav pentru câteva secunde, apoi treci la următoarea. Am vrut ca proiectul ăsta să se simtă ca și cum ar fi acea parte lipsă care aduce împreună printul și tehnologia. E acolo să o colecționezi, să te întorci la ea și să o arăți prietenilor. Să ai o discuție despre ea sau doar să fii șocat.

Cu al doilea număr al revistei ai lansat și produse uimitoare. Ce vezi în viitor pentru Sensitive Content?
Vreau să o văd cum crește în ceva care poate fi propria comunitate offline. Vreau să fac cât mai multe numere cu putință. Când oamenii nu mai trimit proiecte, voi ști că e completă. Nu cred că cenzura sau gândirea puritană vor dispărea curând, deci cred că suntem ok.

Vreau să fac expoziții de grup cu fotografiile scoase de pe social media. Ar fi mișto să creez un studio de producție și să fac interviuri video. Vreau să am granturi pe care să le ofer artiștilor controversați. Am multe idei pentru branding și conținut, dar pentru moment vreau să se finanțeze singură. O pot vedea cum crește și devine un outlet viabil pentru presa queer. 

Robert Hickerson este un fotograf și artist din Brooklyn, New York. Face fotografii înfricoșătoare și îl poți găsi la @roberthickerson.