Quantcast
Vacanțele sunt mai bune decât realitatea

Dacă ai norocul să pleci în străinătate cât de curând, te fut în gură. Noi o să rămânem aici plângându-ne de vremea groaznică și îmbătându-ne ca să rezistăm și iarna asta.

Dacă ai norocul să pleci în străinătate cât de curând, te fut în gură. Noi o să rămânem aici plângându-ne de vremea groaznică și îmbătându-ne ca să rezistăm și iarna asta. Totuși, deocamdată ne-am gândit să adunăm o colecție de povești din vacanță și s-o împărtășim drept consolare pentru cei care n-au bani să plece nicăieri.

Ilustrații de Sam Taylor. Urmăriți-l pe Twitter: @sptsam sau vizitați-i site-ul la samtaylorillustrator.com.

CLIȘEU KUNG FU

Acum câțiva ani, eram în China cu câțiva prieteni într-o zonă rurală care-i dă mâncării chinezești cel mai prost renume din lume. Serios, mâncarea pe care am primit-o acolo arăta de parcă fusese găsită pe fundul unor țevi ruginite acum câteva secole. Oribil. Așa că mâncam de fiecare dată la un lanț de fast-food mexican de la mall-ul local.

Într-o zi, doi tipi au început să se certe nasol. Nu mai știu de la ce se luaseră. Apoi, deodată, au apărut 10 paznici care s-au grăbit să oprească bătaia. Până în ziua de azi continui să cred că ce a urmat a fost cea mai tare chestie pe care am văzut-o vreodată: unul dintre tipi a început să răstoarne mesele în jurul lui, să arunce cu tăvile cu mâncare în fețele paznicilor, a sărit pe un scaun, le-a tras niște picioare în gură la doi paznici din stânga și dreapta lui, a sărit peste capul altuia și a dispărut pe ușă.

Am filmat toată chestia cu un Nokia vechi, de căcat, dar a rămas fără memorie și fișierul s-a corupt. Deci până în ziua de azi, am un fișier 3GP care zace în memoria telefonului meu și cu care aș putea scoate milioane de dolari din vizualizările de pe YouTube. Dacă mă poate ajuta cineva să-l salvez, îi dau cinci la sută din câștig sau ceva.

BINE AȚI VENIT ÎN BUDAPESTA

Eram în Budapesta acum un an cu un grup de prieteni. Stătusem la băut cu un tip care lucra la hostelul unde stăteam – un tip pe nume Zig; genul acela de alcoolic șarmant care reușește totuși să aibă o viață cât de cât normală. Eu și cel mai bun prieten al meu ne-am despărțit de grupul principal când ne-am apucat să convingem un grup de americani creștini misionari să bea shoturi cu noi, iar toți ceilalți au plecat să mănânce gulaș. Am ajuns prin partea orașului locuită de țigani, unde un „artist tatuator”mi-a tatuat un tren șie ne-a spus că tocmai ieșise din închisoare, unde fusese pentru că furase arme de la mafia ungurească. Avea o cicatrice din aia mare de la gât până la ureche, așa că l-am crezut.

Evident, faptul că ești beat, gălăgios, nesuferit și englez nu prea te ajută niciodată (nici măcar în Anglia), așa că am atras rapid atenția unor tipi care au spus că le plăceau accentul nostru și energia pe care o aveam. Oricât de beți eram noi, ne era clar că încercau să ne vrăjească. Prietenul meu le-a spus să ne lase în pace și atunci amândoi au scos cuțitele la noi strigând ceva la trecătorii maghiari de pe stradă. Probabil le explicau că îi jignisem sau ceva.

Nu aveam idee ce e de făcut când doi bărbați înfricoșători își agită cuțitele spre tine și urlă, așa că am început să ne tânguim și să-i implorăm să nu ne înjunghie. Tot dând cu spatele, am reușit să urcăm într-un tramvai care până la urmă s-a urnit din loc, lăsându-i în stație pe cei doi tipi care continuau să-și fluture cuțitele fără ca cineva să ia vreo măsură să-i oprească.

În tramvai, ne-am întâlnit cu două localnice superbe (și cu un prieten de-al lor nervos) care tocmai ieșeau în club. Ne-am ținut de ele și am petrecut următoarele ore dansând pe o muzică atât de proastă încât în mod normal m-aș spânzura decât s-o ascult, dar în noaptea aceea mi s-a părut grozavă. Apoi deodată l-am văzut pe prietenul meu venind spre mine spumegând de furie. Mi-a tras un pumn în față cu toată puterea, după care a dispărut vreo două ore.

Între timp, am ieșit cu una dintre fete în spatele clubului să ne-o tragem. Dar nu mi-am dat seama că deasupra noastră era o platformă pe care stăteau vreo 70 de oameni și se holbau la curul meu gol. Am fugit de acolo jenat și am ajuns înapoi la hostel, unde l-am găsit pe prietenul meu furios ținut cu forța la pământ de ceilalți prieteni care-l pocneau să se potolească. Nu știu ce luase în clubul ăla.

În dimineața următoare, un locatar s-a plâns la recepție că l-am ținut treaz toată noaptea cu gălăgia.

DOUĂ LIRE PLĂMÂNUL, PATRU LIRE TIGRUL

Eram cu un prieten în excursie prin Rusia și am ajuns într-o zonă unde era o piață neagră. Am aflat asta pentru că vedeam intrând și ieșind de acolo oameni care păreau pe moarte, care păreau să fie ținuți în viață de ce aveau în niște pungi medicale cu care plecau de acolo (am presupus că erau fie organe, fie celule stem).

În orice caz, într-o zi am văzut un tip venind cu un tigru în lesă. O lesă foarte firavă, care se putea rupe oricând, lăsând tigrul liber printre sute de bărbați, femei și copii.

Ne-am gândit că tipul o să bage tigrul într-o dubă parcată în apropiere, dar a trecut chiar pe lângă ea și l-a înghesuit într-o Ladă minusculă, pe bancheta din spate. E cel mai bizar lucru la care am asistat vreodată. Mulțumesc Rusiei pentru asta.

RELAXARE LA MARE

Singura și ultima dată când am mers în vacanță cu toată familia, unchiul meu, care e un grăsan, s-a îmbătat cu sangria și a adormit pe un colac care a plutit până în larg. După câteva ore la care a zis că nu vrea să se mai gândească niciodată în viața lui, l-a găsit paznicul de coastă. Bietul unchi-miu a trebuit să meargă direct la spital ca să-și trateze arsurile care îi acopereau 75 la sută din corp.

Câteva zile mai târziu, când arsurile făcuseră coji, am mers la un restaurant spaniol incredibil cu fructe de mare, unde a hotărât să se îndoape cu scoici ca să uite de durere. Din păcate, combinația de fructe de mare în exces, căldură și arsuri l-au făcut să-i fie super rău și să vomite pe bancheta din spate a mașinii pe care o închiriasem și în care a trebuit să călătorim în următoarele săptămâni.

Încă simt mirosul de carne arsă și vomă în nări.

ȘTIU CE-AI FĂCUT VINERI NOAPTE

Prin 2010, eram în excursie cu cel mai bun prieten al meu, care e gay, în Malta. El a avut ideea să încercăm să reproducem tot ce menționează Katy Perry în piesa Friday Night, adică să ne îmbătăm muci, să dansăm pe bar, să facem un menage a trois etc.

Am trecut cu bine de primele probe și am ajuns la baie în mare noaptea în pielea goală. Ne-am îndepărtat de partea populată a plajei și ne-am retras într-o zonă mai sălbatică împreună cu DJ-ul de la bar. Eu și prietenul meu ne-am dezbrăcat și i-am lăsat camera DJ-ului să înregistreze totul. Alergam prin mare ca un măgăriță proastă, când m-am întors și am văzut jumătate din populația de sex masculin a Maltei holbându-se la mine, cu erecțiile în floare.

În mod ciudat, cel mai tare m-a îngrijorat că DJ-ul părea să aibă probleme cu camera, așa că am alergat pe plajă să-l ajut și am alunecat pe cea mai mare și slinoasă piatră din lume. M-am izbit cu țâțele de pământ, după care am încercat să mă ridic, alunecând încontinuu, ca un Bambi speriat și amețit de cap, spre încântarea tuturor de pe plajă.

Nu cred c-o să mai reproduc vreodată acțiunile din cântece proaste.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citiți și alte povești adevărate.