FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Mitul despre oameni cu ADHD e atât de fals, că te sperie

Persoanele cu hiper-concentrație tind să blocheze tot din jurul lor.
Fotografie de PeopleImages / Getty Images

Mary era în altă lume. Ea a stat toată ziua online și nu și-a dat seama când a luat foc casa, până când pompierul nu i-a spus că trebuie să iasă din casă.

Deblocată. Mary e doar o legendă urbană, un exemplu despre cum oamenii cu tulburare de hiper-activitate și deficit de atenție se pot concentra intens pe o sarcină, ore în șir, fără să mai fie conștienți de altceva. Asta e o poveste pe care oamenii din comunitatea ADHD o relatează pentru ca noi să ne simțim mai puțini singuri.

Publicitate

Oamenii care se cred personaje de desene animate


„Cu toții urâm termenul ADHD", spune Elaine Taylor-Klaus, co-fondatoarea grupului de consultanță din Atlanta, ImpactADHD. Deoarece cuvântul „deficit" e în nume, mulți cred că dacă ai ADHD, nu poți să te concentrezi. Însă oamenii care suferă de tulburarea asta deseori acordă mai multă atenție anumitor sarcini, decât oamenii obișnuiți. Se numește hiper-concentrare.

Kimberly Gordon, un psihiatru de la Sheppard Pratt Health System din Baltimore, explică simptomul ca „o concentrație intensă și profundă asupra unei sarcini specifice." La fel ca legendara Mary, Gordon spune că „atunci când indivizii cu ADHD se hiper-concentrează pe ceva anume, ei tind să blocheze tot ce se întâmplă în jur. Creierul trimite semnale de activitate, plăcere și angajament, în timp ce ei intră într-o stare profundă de concentrare."

Un mic istoric: tulburarea ADHD este cauzată de o subproducție a doi neurotransmițători din creier: dopamină și norepinefrină. Dacă neurotransmițătorii sunt uleiul care unge mecanismele creierului, dopamina și norepinefrina sunt legate de capacitatea de a te concentra. Stimularea activează cortexul prefrontal, producând dopamină și astfel e mai ușor să te concentrezi pe o sarcină anume. Pentru a obține neurotransmițătorii de care au nevoie, persoanele cu ADHD se blochează asupra sarcinilor care-i stimulează, cum ar fi un joc favorit sau un subiect ce stârnește interesul. Astfel, intră într-o zonă în care sunt rupți complet de ce-i înconjoară.

Publicitate

Citește și: Ce nu se spune despre cazul copilului cu ADHD din Pitești pus la zid de colegi și profesori

„Eu percep hiper-concentrarea ca pe un dar atunci când e pus într-o practică bună", spune Taylor-Klaus. „De exemplu chirurgii, doctorii de la Urgențe, actorii. Fiica mea (care are ADHD) e o actriță incredibil de talentată și cred că e din cauza faptului că poate face abstracție de restul lumii și să fie complet prezentă în moment. E incredibil să fii martor la așa ceva."

„Atunci când e ținută sub control, hiper-concentrarea e o putere care în multe cazuri poate crea beneficii reale în viață, cum ar fi o carieră de succes în arte, programare, pilotaj, inginerie, chirurgie. Opțiunile sunt infinite atunci când e controlată cu un plan de tratament", adaugă Gordon.

Planul ăsta este cheia. Netratată, tulburarea poate cauza haos total în viața ta.

Cel mai probabil, nu există nicio Mary sau vreo femeie incapabilă să fugă de incendiu din cauza asta. Însă, adolescenții cu ADHD, sunt cu 30% mai predispuși să facă accident de mașină, dacă au permis auto. Adulții sunt de două până la patru ori mai expuși riscului de a fi concediați și ambele categorii de vârste sunt predispuse la dependențe de droguri și alcool. Rata divorțurilor pentru cuplurile cu ADHD este aproape dublă față de cele normale. Între 42% și 53% din familii sub nivelul minim de economie au cel puțin un membru al familiei care suferă de ADHD, în comparație cu doar 33% din familiile cu un venit mai mare.

Publicitate

„ADHD e o condiție medicală și poate avea efecte negative dacă nu este tratată", spune Gordon, „dar nimeni nu ar trebui să i se spună că e ceva neregulă cu el sau să fie reticent în a căuta tratament." În schimb, fii conștient de simptomele tale, caută un diagnostic și dezvoltă un plan de tratament cu doctorul. „Conștientizarea e un element cheie în controlarea ADHD-ului", adaugă Taylor-Klaus. „Nu poți recunoaște hiper-concentrația și nici să o redirecționezi dacă nu o conștientizezi din start."


Industria de videochat din China, unde tinerii profită de talentele lor ca să scoată bani


Deci, cum faci diferența dintre o atenție hiper-sporită și una normală? Caută regularități. Persoanele care nu suferăd e ADHD sunt capabile să acorde atenție în mod constant. „Pe de altă parte, hiper-atenția implică o supra-concentrare asupra unei anumite sarcini, în timp ce restul se neglijează, ceea ce înseamnă că investești mai multă energie decât e cazul pentru un rezultat productiv", explică Gordon.

„Oamenii cu ADHD nu pot alege mereu pe ce anume se supra-concentrează." Sunt zile când uit să mănânc pentru că sunt concentrată pe ce scriu. Nu doar că ratez un prânz, ci uit să mănânc toată ziua. Îmi propun să mă opresc și să mănânc la 11, dar fără să-mi dau seama, se face seară.

Diferența stă în intenția despre care vorbește Gordon. Persoanele fără ADHD care pur și simplu se concentrează pe un proiect, fac decizia de a continua în mod conștient. Noi, nu. Și de obicei există ramificații din cauza asta. Pe la 20 de ani, eu leșinam în public după ce uitam să mănânc. Nimeni nu intenționează să facă asta, indiferent cât de mult muncește.

Publicitate

Citește și: Dacă ai ADHD, riști să devii dependent de alcool și droguri

„De exemplu, când suntem motivați de interes sau curiozitate", spune Taylor-Klaus, „putem redirecționa atenția destul de bine. Dar când e plictisitor și irelevant, ei bine, asta-i cu totul altă poveste."

Reflectând la părțile negative ale hiper-concentrării, Gordon punctează și faptul că o lipsă de atenție, nu înseamnă neapărat lipsă unui efort." Adulții cu ADHD sunt obișnuiți să fie criticați negativ, cum ar fi „Nu ești suficient de motivat", sau „Știu că poți, trebuie să depui un efort mai mare" sau „nu poți face doar ce-ți place". Oricare dintre comentariile astea e o frază pe care am auzit-o în copilărie. Iar de fiecare dată când am auzit-o, eu deja încercam din răsputeri, pur și simplu nu era suficient.

„Adevărul este că adulții și copii nu le este mereu permis să-și atingă potențialul maxim sau să învețe modalități de a se adapta la funcționalitatea creierului", adaugă ea, „pentru că societatea susține că există o singură modalitate de a-ți face treaba. Părinții cu copii care suferă de ADHD trebuie să fie realiști și creativi."

Citește mai mutle despre ADHD:
Ce se întâmplă când iubita ta are ADHD
Metamfetamina are o compoziție aproape identică cu medicamentele pentru ADHD
De ce în România n-are cine să-ți trateze copilul, dacă suferă de ADHD