Cea mai bună muzică românească din octombrie 2017

Nu-mi aduc aminte ultima oară când am fost atât de lipit de ecranul televizorului. Zilele astea se discută dacă de la anul o să pierdem mulți lei sau o să câștigăm bani în plus la salariu. Zic bani, pentru că va fi o creștere în bani, nici măcar nu va ajunge la un leu în mâna ta. Guvernul lui Mihai Tudose chiar încearcă să ne convingă că din 1 ianuarie o să ne fie mai bine dacă ne bagă o lamă Orbit în plus pe lună, în timp ce ne fură o pereche de adidași pentru pomană electorală.

Situația e nasoală în România. În vremuri de genul realizezi că trăiești într-o țară de tot căcatul. Ai vrea să fugi, pentru că nimic fain nu se întâmplă la noi. Eu zic să nu sari la astfel de concluzii. E tentant, știu, dar nu e totul nasol. Spre exemplu, muzica din România încă e ceva ce ar trebui să fie pe radarul tău. Dacă nu mă crezi, uite ce s-a lansat în luna octombrie:

Caută cât vrei, tot nu o să găsești un album din 2017 mai fun ca With A Rose, With A Fire. Oamenii de la Omelette au combinat synth-pop-ul cu versuri criptice de genul „dacă din copaci / ar cădea gândaci / și o mie de raci”, pentru că de ce nu? E o abordare foarte hedonistă. Și când zic asta nu mă refer la videoclipurile lor. E vorba despre faptul că tot ce fac e fără compromisuri. Nicio parte din personalitatea lor nu a fost sacrificată în realizarea materialului.

Tu poți să intri în lumea lor și să ajungi unde te duce capul. Sau poți să-i asculți pentru că ai nevoie de ceva light, fără să încerci să-i descifrezi. De obicei, când o trupă o dă în mesaje dubioase, se bazează pe faptul că fanii vor săpa după naiba știe ce înțeles ascuns. La Omelette nu trebuie să faci asta. E opțional. Oricum o să-i iubești.

Ascultă dacă: Nu faci compromisuri.

Dacă nu ți-ai făcut până acum o părere despre NOSFE, Unchiu BENZ sau Nosfezilla, bagă noul lui material. Are o oră și 50 de minute, ceea ce pare mult, dar crede-mă, după atâta amar de timp o să ajungi la un alt nivel în relația ta cu membrul Șatra BENZ. E cât două sesiuni de terapie de cuplu. Pe mine m-a ajutat foarte mult, pentru că am reușit în sfârșit să-l iert pentru „Condimente”. Am reușit să trec peste. Simt că suntem mai apropiați acum.

Uncle BENZ e unul dintre cele mai faine materiale scoase la casa de discuri Seek Music, principala fabrică de trapperi din România. Ai destule bucăți blană de trap, chestii practice, cum ar fi lecții financiare de la NOSFE: „banii pe concerte îi bag în boxeri”, o piesă în care apar Shift, 2Americani, Golani, Amuly, Domnul Udo, Nane, Criss, Blaziny și Pandutzu (uncredited, dar el apare peste tot unde nu e dorit), și un blues cu Planet H la chitară. Pe bune.

Ascultă dacă: Ți-ai dorit întotdeauna un unchi cool.

Când auzi că în proiectul Black Water e implicat clăparul din The Thirteenth Sun și chitaristul de la The Dignity Complex, nu ai cum să nu te aștepți la niște metal sănătos din orașul de sub Tâmpa. Ei bine, nu e așa. Black Water e un proiect cu multe sintetizatoare, nu la fel de multe coaie.

În 2017, fanii de metal sunt mai open-minded ca niciodată, dar materialul ăsta nu e neapărat pentru ei. EP-ul Heartbeats e dedicat oamenilor care vor ceva total diferit de ce au făcut oamenii până acum. Pe mine m-a convins că trebuie să-mi iau o mașină și să-l ascult în timp ce conduc prin munții din jurul Brașovului. Neapărat împreună cu alți oameni în mașină, pentru că piesele îți dau un puternic sentiment de singurătate.

Ascultă dacă: Te-ai săturat de radioul din mașină.

Nu știu exact cât timp s-a lucrat la materialul ăsta, dar sunt ferm convins că repetițiile au produs cel puțin câteva cutremure în Capitală. Bucureștenii de la c.o.d. au niște riffuri nerecomandate oamenilor care trăiesc în clădirile cu bulină roșie. Nu ești în siguranță nici în blocurile ridicate după 90. S-ar putea să se prăbușească pereții în jurul tău în timpul audiției. Sau cel puțin o să ai sentimentul ăsta dacă-l bagi la maxim.

Și trupa chiar recomandă să faci asta. Zic să-l bagi la 11, pe sistemul din Spinal Tap. În cazul în care nu ai un amplificator capabil de treaba asta, pentru că nu există, poți să te bucuri de Came Out Damned și la boxele old-school sau căști. Doar că, nah, știi tu, trebuie să ai grijă să nu rămâi surd.

Ascultă dacă: Vrei să-ți reconfigurezi blocul.

Barac e unul dintre cei mai activi DJ de techno din România. Parcă are un show în fiecare seară. Sunt sigur că l-ai prins la pupitru cel puțin de 20 de ori în ultimul an. De multe ori nici nu știai că ești la show-ul lui. Pur și simplu te-ai trezit zicând „iar pune Barac”. Și apoi ai continuat cu inevitabilul „nu-i bai, măcar bagă bine”. Cred că numărul de show-uri pe care le are pe an e eclipsat doar de numărul de femei hărțuite de Rimaru.

Ce vreau să zic e că mi-e greu să cred că și-a făcut timp și de producție, dacă tot e pe la party-uri. Dar uite că a scos ceva nou. Pata din mijlocul naturii a ieșit la label-ul londonez Lick My Deck și e plin de piese cu nume care-mi amintesc de Negură Bunget: „Șapte, numărul magic”, „Cursul respirației” și „Așa e omul”. Aștept primul lui album de metal, care se va numi, inevitabil, Barac n roll.

Ascultă dacă: Vrei techno-ul ăla fin.

E greu să te ridici la nivelul așteptărilor când există un hype atât de mare în jurul tău. Așa a fost în cazul grupului de rapperi 4G, care nu vine de la conexiunea aia promisă de operatorul de telefonie mobilă, dar care nu merge decât sporadic, ci e o prescurtare de la „patru grași”. Avem așa: Macanache, Phunk B, Dilimajaro și NCTK. Aici merge duma aia cu „name a more iconic alea, alea”. Prima lor piesă e despre cât de bine o ard sâmbătă și din fericire nu-ți dă impresia că-s prea mulți MC la un microfon.

Ascultă dacă: Ești de părere că Titanul se pișă pe Brooklyn.

Băieții de la Tourette Roulette au îmbrățișat estetica cocalarului român din prezent. Nicăieri nu e mai evidentă treaba asta ca-n prima lor piesă în română. Până acum au dat-o pe engleză. Acum e momentul să se întoarcă la limba noastră, care-i obiectiv o comoară. Și-au păstrat sunetul funky, treningurile Adidas, sesiunile de păcănele, viziunea lor plină de harfă și femei frumoase care nu au ce căuta în jurul lor. Singurul lucru care lipsește din „Disco Gigi” e Becali, dar vreau să cred că e acolo, cel puțin în spirit.

Ascultă dacă: Ești un cocalar sub acoperire.

După un album acustic lansat în 2016, clujenii de la Luna Amară au decis să-și bage chitarele în amplificatoare. Salut decizia lor, pentru că am ajuns din nou în momentul ăla când avem nevoie de piese care să ne trezească. Ca să mergem la proteste, evident. Cu toate că „Nu știu, nu iau, nu sunt” nu e o piesă anti-sistem per se, e totuși o bucată de la Luna Amară. Oamenii sunt cunoscuți pentru activismul lor social. Deci pentru mine e clară treaba.

Ascultă dacă: Te-ai săturat să auzi AC/DC în Piața Victoriei.

Pentru mulți oameni, picătura e chestia aia care lipește și nimic, nimic nu dezlipește. Pentru băieți cuminți e inspirația unei piese de trap contemplativ. Genul ăsta de muzică abordează mai multe subiecte banale. Aici omul din spatele microfonului face o metaforă despre cum se lipește de femeia lui ca un super glue. Nu e siropos, e adorabil. Mai ales că discursul lui e plin de ad-lib-uri de genul „scuze, scuze”, „bravo, bravo”, „unde, unde”, „când, când” sau „zdrang”. Adorabil, da.

Ascultă dacă: Ți-ai lipit cel puțin o dată-n viață degetele la lucru manual.

Cât feeling în piesa asta. Luiza, solista trupei, cred că trece printr-o dramă personală. Departe de mine gândul să mă bucur pentru necazul altcuiva, dar în același timp mă bucur pentru necazul ei. Cele mai faine piese din muzică s-au născut dintr-o tragedie pe care a trăit-o artistul. În cazul celor de la YellLow, treaba asta a dat naștere la cea mai faină bucată pe care au scos-o până în prezent. Sorry not sorry.

Ascultă dacă: Îți place să te bucuri de necazul altcuiva.

Noua piesă de la Soundopamine nu e despre plajă sau despre ceva iubire de dragoste care a început după ce un tip a scăpat un cocktail peste sânii unei tipe. „Moment” e la fel de chill ca celelalte piese din discografia lor, diferența e că acum solista bagă versuri inspirate de Lucian Blaga, un cunoscut fan al plimbărilor pe faleză. Nu mi-e greu să mi-l imaginez pe filosoful și scriitorul român la un rooftop party, în timp ce combină corporatiste cu dume de genul „nu vrei să vii la mine să simți corola minunilor?”. Fac pariu că i-ar pica ceva.

Ascultă dacă: Citești Trilogia Cunoașterii pe șezlong.

O altă piesă inspirată de un mare poet român. De data asta e vorba despre Nichita Stănescu, mare alcoolic și petrecăreț. Îmi pare rău să o spun, dar versurile care merg pe fundal sunt de prisos și de multe ori mă irită. Problema e că instrumentala lui Musai Soundworks e prea bună și nu are nevoie de un om care recită melancolii. Aici Nichita e ca rapperul ăla care strică tot flow-ul piesei. O să-ți placă mai mult „Ploaie, fum și scrum” dacă faci abstracție de la versurile „singurătate a singurătății”. Ce pula mea înseamnă și asta?

Ascultă dacă: Citești „Sensul iubirii” în ploaie.