Publicitate
Știri

Dependenții din România, împinși înapoi la heroină de lipsa metadonei

Cât de normal este să depinzi, ca furnizor de servicii medicale publice, de un singur producător, care poate avea oricând „probleme comerciale”?

de Andreea Pocotilă
11 Septembrie 2019, 1:11pm

Fotografie via contul de Facebook Aras București

De mai bine de o săptămână, Ana, 33 de ani, fostă consumatoare de heroină injectabilă, ia doar jumătate din doza zilnică de metadonă prescrisă de medic. E înscrisă la un centru de tratament substitutiv din București de peste trei ani și e prima dată când metadona nu a fost de găsit la niciun centru.

„Ni se dau la mișto rețete pe care nu le putem cumpăra de niciunde. Niciun centru nu are, am fost peste tot, și la stat, și la ONG-uri”, îmi spune Ana.

Metadona blochează receptorii prin care Ana simte durerea și îi elimină simptomele sevrajului. Astfel, o ajută să renunțe la heroina injectabilă.

„După 12 ani de implicare constantă în asigurarea de tratament substitutiv cu metadonă în București, ARAS (Asociația Română Anti-SIDA) întâmpină pentru prima dată dificultăți majore în aprovizionarea cu metadonă. În absența acestui tratament zilnic, șase sute de pacienți români riscă să intre în sevraj, să aibă recăderi în consumul de heroină, să facă supradoze sau chiar să își piardă viața”, transmitea ARAS într-un comunicat, săptămâna trecută.

În total, sunt în jur de 1 500 de pacienți pe metadonă în toată țara, inclusiv în centrele Agenției Naționale Antidrog (ANA) și ale Ministerului Sănătății. Și peste tot au fost probleme cu furnizarea de metadonă, pentru că toate centrele cumpără de la același furnizor, spune Cristina Fierbințeanu, coordonator la ARAS.

Asociația a cerut metadonă împrumut de la ANA.

„Le-am fi dat cu toată plăcerea, dar nici noi nu am avut de unde”, spune psihologul Diana Șerban, de la Departamentul Reducere a Cererii de Droguri din cadrul ANA.

Doar un „gap de livrare”

Dar care este cauza acestei crize?

„Explicația este simplă”, spune Șerban.

Există doar două surse de metadonă în România - Bioeel, reprezentant al unui producător din Ungaria, și Zentiva, care o produce în țară. Comprimatele de metadonă Bioeel sunt de 5 mg și de 20 mg, iar cele produse de Zentiva sunt de 2,5 mg.

„Toată lumea (toate centrele de substituție) cumpără de 20 mg și de 5 mg pentru că sunt de trei ori mai ieftine și mai ușor de utilizat. Dozele unui pacient variază de la 20 mg la 200 mg. Am cumpărat de la Zentiva de 2,5 mg și a trebuit să pun omul să înghită 48 de comprimate. În plus, Zentiva lucrează numai pe comandă și durează două-trei săptămâni să producă și să livreze”, explică și Fierbințeanu.

„Bioeel a avut un gap de livrare care a afectat pe toată lumea. O să vină astăzi. Criza s-a finalizat cumva, mâine înțeleg c-o să meargă la ARAS”, a adăugat oficialul.

Pe scurt, a fost „o problemă comercială”, a cărei cauză este neclară. Potrivit ANA, furnizorul ar fi reproșat centrelor că nu au comunicat o estimare a nevoii de metadonă și acesta nu a știut cât să producă.

„Ceea ce nu e adevărat, noi am trimis estimări”, spune Șerban.

În schimb, spun reprezentanți ai ARAS, motivul ar fi noi regulamente UE care au modificat modul în care se pun seriile medicamentelor (seria nu mai e trecută pe lotul de cutii de medicamente, ci pe fiecare cutie în parte).

Iar oficialii Bioeel au refuzat să ofere detalii despre acest „gap de livrare”: „Nu știu despre ce vorbiți exact. În prezent nu mai este nicio problemă”.

Dar cât de normal este să depinzi, ca furnizor de servicii medicale publice, de un singur producător, care poate avea oricând „probleme comerciale”?

„Nu știu ce să vă răspund, noi nu putem să controlăm piața de medicamente”, spune Șerban.

Totul are legătură, însă, cu cererea și oferta. Iar cererea - și anume câți pacienți sunt înscriși în centrele de substituție - ține de politicile statului.

„Revenim la aceeași problemă: ANA este subordonată Ministerului de Interne, în loc să fie la Ministerul Sănătății. Și mai gândește-te că dintre cei 20-30 de mii de dependenți de heroină, doar 1 500 sunt înscriși”, spune Fierbințeanu.

Iar ANA dă vina pe consumatorii de droguri care nu vin singuri spre instituția lor.

„Doar o mică parte vine să ne ceară ajutorul”, spune Șerban, reprezentant al unei instituții subordonate MAI.

„Prietenul meu are nevoie de ajutor. Ce fac cu el?”

Chiar și în puținele ocazii în care dependenții cer ajutorul Agenției Naționale Antidrog, ei nu-l găsesc aici.

În textul prin care anunțau criza de metadonă, reprezentanții ARAS încurajau pacienții „să solicite sprijinul centrelor specializate din cadrul rețelei publice de servicii”. Dar dacă suni la centrele din subordinea ANA și le spui că ai un prieten care are nevoie de metadonă, răspunsul e, de cele mai multe ori, nu.

„La noi e cu listă de așteptare. E blocată lista pentru moment. Poate să dureze și un an. Avem beneficiari înscriși acum un an, care n-au intrat. Suntem bugetari și locurile sunt limitate”, vine explicația unei reprezentante a Centrului de Adicții și Asistență (CAIA) - Pantelimon.

La CAIA Berceni, aceeași explicație: „Nu puteți să-l aduceți la noi, decât să-l treceți pe lista de așteptare. Nu avem cu ce să vă ajutăm. Lista de așteptare înseamnă că nu putem să vă garantăm o zi sau o dată în care el va intra în program”.

„Toate locurile sunt ocupate, avem un număr limită”, e răspunsul și la CAIA Pericle.

„Nu e pe nicăieri, eu mi-am luat de pe piața neagră”

Ultimele pastile găsite de Ana la o farmacie din cele câteva zeci în care a căutat și le-a distribuit în jumătate de doză pe zi. Ceea ce îi va îngreuna procesul de recuperare.

„Reducerea dozei duce, de obicei, la creşterea riscului de sevraj (fizic sau psihic) şi recădere (reluarea consumului de heroină sau revenirea la tratamentul cu metadonă, nu de puține ori pe doze mai mari), iar recuperarea persoanei respective devine mai dificilă şi mai de durată”, potrivit descrierii tratamentului.

„E groaznic. E aproape ca un sevraj”, spune tânăra.

Deși oficialii ANA insistă că niciunui dependent nu i-a fost întrerupt sau redus tratamentul, pacienții spun cu totul altceva.

„Nu-i adevărat! Eu personal pot să-ți fac o listă de peste 50 de oameni care nu și-au mai luat toată doza și la stat și la ONG-uri”, îmi spune Ana.

Alți foști heroinomani înscriși la tratament au confirmat criza din ultimele zile.

Răzvan, care ia metadonă de 12 ani, a găsit o soluție: „Nu e pe nicăieri, eu mi-am luat de pe piața neagră. Dar mulți n-au avut nicio soluție, îți dai seama că s-au luat iar de heroină”.

Notă: Numele pacienților citați în articol au fost modificate pentru a le proteja identitatea.

Editor: Iulia Roșu