„Te simţi de parcă descoperi originea tuturor lucrurilor şi pământul îţi vorbeşte!" Aşa s-a simţit fotografa chiliano-spaniolă Laia Benavides în Islanda, ţară pe care a vizitat-o în august şi unde a mers cu maşina şi a făcut poze în continuu.
„Oriunde te-ai duce în Islanda, e impresionant", spune ea. „Pământul e ca o fiinţă vie, cu cicatrici lăsate de trecerea timpului, de erupţii vulcanice, de topirea gheţarilor. Trecutul şi prezentul comunică în permanenţă. E un loc magic. Peisajul se schimbă de la foc la gheaţă, de la mare la lavă, gheizere, aisberguri, munţi cu lavă fosilizată, coloane de abur, vânt, ploaie, soare, verde."
Publicitate
Benavides a petrecut 15 zile acolo, plimbându-se cu maşina, stând la cort şi gătind la butelie. „Mă uitam fascinată la munţi care păreau ireali, de parcă ar fi fost într-un tablou. La fel şi nisipul negru, lacurile de un albastru electric şi ape aburinde unde poţi să faci o baie fierbinte în timp ce simţi cum îţi îngheaţă faţa. A fost o adevărată experienţă să ridic cortul pe ploaie, să intru la căldură şi să schimb mereu locul şi priveliştea. E incredibil să te trezeşti contemplând un vulcan sau un lac."
Deşi Islanda e mult prea fotografiată („toată lumea umblă cu aparatul de fotografiat!"), nu există două fotografii la fel. „Fiecare vede lucrurile altfel. De exemplu, mie îmi plac foarte mult culorile". Oriunde ar merge (inclusiv în Mexic, Panama şi Indonezia), ajunge să „rătăcească fără ţintă, hipnotizată de culorile şi formele din jur. Când călătoresc singură, nu mă pot opri din fotografiat. Nu mă interesează dacă rezultatul e bun sau prost, mă bucur de peisaj pur şi simplu."
