ROMÂNIA ÎN SEVRAJ

Cum mi s-a schimbat viața de când am intrat la Rahova, pentru trafic de droguri

„La pârnaie e recomandat, în general, să fii Elveția cu toată lumea.”

de Marian; consemnat de Iulia Roșu; ilustrat de Mircea Pop
27 Noiembrie 2018, 9:50am

llustrații de Mircea Pop

„Jurnal din închisoare” este o rubrică în care deținuți din România îți povestesc cum e viața lor în spatele gratiilor.

În 2015, pe la șase dimineața, m-am trezit cu mascații peste mine. La propriu. M-au săltat de pe canapeaua pe care adormisem și mi-au lipit fața de podea. Au început să percheziționeze casa în căutare de droguri. N-au găsit decât două grame de iarbă, pentru consum propriu. Povestea, însă, a început mai demult. Aveam deja o condamnare cu suspendare pentru trafic de droguri de risc (undeva la zece grame de canabis). În dimineața aia m-au ridicat însă pentru trafic de pastile. Adică, droguri de mare risc. Istoria s-a legat prost pentru un recidivist.

Cert este că, după doi ani de procese, am primit aproape șase ani de condamnare la închisoare. Am ajuns inițial la Rahova (penitenciar de tranzit), apoi am trecut pe la Giurgiu, în regim închis. De juma' de an sunt, însă, la altă închisoare, cu regim semideschis. Aici, dacă ai familie și bani, viața nu este atât de insuportabilă.

„Nu m-am gândit la ce se va întâmpla dacă recidivez.”

S-a vorbit mult, în ultimii ani, despre închisorile din România, supraaglomerare și legile care au pus în libertate cam 11 mii de deținuți de-a lungul anului. Eu nu sunt printre norocoși. Adevărul din spatele gratiilor va fi mereu altul, în funcție de fiecare om cu care vorbești. N-am împlinit încă 30 de ani, dar am înțeles rapid câteva lucruri esențiale despre viața din pușcărie.

Ăsta e primul episod din care să-ți faci o idee despre cum e să trăiești într-o închisoare, în regim închis. În cazul meu, în penitenciarele Rahova și Giurgiu.

Am învățat că orice și oricine are un preț. În țigări

Viața în pușcărie este ca o junglă. Fiecare pentru el. Scapă cine poate, adică ăla care este mai puternic. Trei lucruri sunt însă esențiale, ca să nu ai probleme:

1. Să te recomande mușchii;
2. Să te recomande numele (să fii rudă cu vreun interlop sau să faci parte dintr-o familie celebră sau din vreun clan);
3. Să te recomande banul (cu care poți să cumperi orice, chiar și protecție).

Înainte de a intra la pușcărie, ai o perioadă de carantină de 21 de zile, în care ești evaluat și testat pe rând de doctori, asistenți sociali și psihologi. N-ai timp să înțelegi prea bine ce ți se întâmplă și să conștientizezi gravitatea situației. După perioada de carantină, ești cazat în funcție de regimul stabilit de către o comisie specială ce are în vedere conduita personală și cuantumul pedepsei. Adică, ești transferat în alt penitenciar.

Pedeapsa de peste trei ani, dar până în 13 ani, te trimite automat într-un regim închis. Asta dacă nu ești Gigi Becali, să ai parte de un regim preferențial. Așa am ajuns pe secția a V-a din Penitenciarul Rahova. Am fost repartizat într-o cameră cu încă șapte persoane. Încă de la început îți cam dai seama cu ce fel de oameni ai de-a face. Eram singurul de acolo care știa să scrie, singurul care mai era vizitat de familie și prieteni. Am reușit să stau două săptămâni în această cameră mică cu patru paturi suprapuse, o baie mizerabilă cu igrasie și mucegai, fără ușă la WC și un furtun cu care să te speli.

„Dacă ar avea țigări, cafea și mâncare, n-ar mai avea nimeni de comentat nimic.”

Din primele zile, am aflat că monedele de schimb în închisoare sunt țigările și cafeaua. Orice și oricine are un preț în țigări. Îți las mai jos o listă de cumpărături. Să apreciezi altfel de acum înainte fiecare fum pe care-l tragi.

Lista cu plata în țigări, în închisoare

2 țigări - o bucată de pui;
2 țigări - un ou fiert;
3 țigări - niște cafea la țipla de la țigări;
5 țigări - ciocolată sau o pungă mică de semințe de floarea soarelui;
10 țigări și/sau o sticlă de suc - un tuns;
1 pachet de țigări - un kilogram de brânză;
1 pachet de țigări - 20 de cartofi;
1 pachet de țigări - un borcan de bulion;
1 pachet de țigări - o sticlă de suc;
1 pachet de țigări - hainele ți se spală cu Dero și Lenor;
1-2 pachete pe săptămână - ți se face curățenie în cameră;
3 - 4 pachete de țigări - 500 de mililitri de țuică, depinde de perioadă;
5 - 6 pachete de țigări - 500 de mililitri de tărie de Crăciun sau de Revelion;
10 pachete - 2 litri de vin.

Plata la țigări date cu camăta:

- 3 pachete pentru 5 luate;
- 5 pachete pentru 8 luate;
- 10 pachete pentru 15 luate.

Mai poți cumpăra cu țigări locul de muncă preferat sau chiar munca efectivă. În rest, se joacă barbut afară, pe zeci de pachete, în fiecare zi.

Prima întrebare este „Ce faptă ai?”

Când intri într-o cameră, de obicei, îți lași bagajele în mijlocul camerei, după care faci cunoștință cu băieții. Te prezinți, le zici de unde vii - arest, alt penitenciar, altă cameră - faci o scurtă istorie a detenției tale. Îți dai seama rapid cine e șeful camerei - el pune întrebările și ocupă unul dintre paturile de jos. Contează foarte mult să fii curat, ba chiar niște țoale de firmă te ajută la imagine - altfel, riști să nu fii primit în celula respectivă. Șeful de cameră e de obicei unul dintre tipii cu vechime în spatele gratiilor. În termeni oficiali, el este „delegat de cameră”. Pe hârtie, el e ales de ceilalți deținuți, dar de fapt este cel care se impune.

Prima întrebare, după cele de socializare, este „Ce faptă ai?” și începi să povestești dosarul și cum ai picat la pușcărie. E destul de greu să te integrezi la început, pentru că fiecare are tabieturile lui și orice încălcare a lor poate duce la repercusiuni. De-asta încerci să te faci cât mai util, să nu existe discuții și, în rest, să fii Elveția cu toată lumea.

Nu mi-a fost frică de cei din cameră, deși am ajuns, pentru scurt timp, într-o cameră de patru, adică eu și trei criminali cu pedepse de 18 ani fiecare. Mai mult e frica de necunoscut, pentru că nu-i știi pe oamenii ăștia și habar n-ai cum ar putea să reacționeze. Se poate naște un conflict foarte rapid, din nimicuri. Cele mai dese conflicte sunt pe mize aparent mici: jocuri de noroc (barbut, poker, remi, table), țigări, telecomanda de la televizor și mâncare.

„Cu cât ai mai multă pușcărie executată, cu atât ești mai respectat și ascultat de către alți deținuți și ofițeri.”

Un alt lucru important este bagajul cu care ai venit la pușcărie, fiindcă, odată intrat, nu mai poți primi de acasă anumite lucruri, cum ar fi cana de porțelan sau altă veselă, radio, căști, tacâmuri, apă, suc, orice produs de igienă (șampon, pastă de dinți, deodorant etc.). Toate astea cu scopul de a le cumpăra de la magazinul unității, care are un adaos de 300% la Giurgiu și Rahova.

Bine, la magazin găsești cam orice vrei, mai ales că la Rahova au fost și încă mai sunt cazate multe vedete (Meme, Șova, Copos, Vântu), așa că poți să comanzi și o găleată de pui de la KFC de 40 lei pentru suma de o sută de lei. Sau, dacă ai poftă de pizza, lași 50 de lei și ți se aduce una.

inchisoare

Timpul liber: de la cărți și tenis de picior...

Atunci când nu munceam, trebuia să-mi ocup totuși timpul cu ceva. Așa că am început să fac cereri peste cereri la comandant (durează până se aprobă) pentru tot felul de activități: să ies la fotbal, să mă duc la cursuri educative, la cursuri de reintegrare socială, să particip la ateliere de muncă etc. Pentru implicarea în astfel de activități primești credite care te ajută pe mai departe: la eliberare condiționată sau la recompense de tipul vizite, pachete de acasă, permisie sau vizite intime.

Ba chiar m-am cerut la biserică și bibliotecă. Asta nu s-a întâmplat prea des în viața mea de dincolo.

Am ajuns să îmi iau cărți de la bibliotecă, unde găsești cam toată colecția care s-a dat la pachet cu ziarul Cotidianul. Am citit câteva romane polițiste. Teroare la Amsterdam, Culoarul morții și Crimă în Chicago - astea-mi plac cel mai mult. În primele luni de pârnaie, am citit și tot ce-a scris Dan Brown, pentru că televizorul din cameră devenise un chin. Dacă nu era dat pe Taraf TV, atunci era pe emisiuni gen Acces Direct sau WOW Biz.

M-am refugiat în citit, până când am fost certat de colegii de cameră că nu mă implic la table sau rummy și acuzat că „citesc prea mult”. Aproape că m-am simțit un tocilar. Așa că am zis că mai bine mă apuc de sport, doar că oferta e limitată. N-ai niciun aparat la care să tragi, maximum mă mai băgam la un tenis de picior.

...la ce fapte o să facă băieții odată ce scapă de aici

În rest, îți găsești un grup de oameni cu care te plimbi în cerc, prin curte, și discuți, în principal, despre lucruri din interiorul pușcăriei: produsele de la magazin, comportamentul gardienilor, piețele făcute (perchezițiile pe cameră de obiecte interzise - alcool, droguri, telefoane), despre cum îți petreci timpul. Și, bineînțeles, despre grațiere și modificarea codurilor penale. Toată lumea vorbește despre asta: gura PSD-ului se aude cu ecou în închisoare.

Bine, se mai vorbește des și despre ce alte fapte au de gând să facă atunci când vor ieși. O faptă o poate inspira pe alta: traficul de droguri și traficul de ființe umane sunt strâns legate între ele. Am cunoscut zeci de deținuți într-un an de închisoare și, dacă aș face un bilanț, aș putea zice că doar doi din zece s-ar reintegra în societate, fără să recidiveze.

Oricum, toată lumea minte foarte mult. Toate mașinile pe care le vezi tu la televizor, să știi că ei le-au avut acasă.

tamplarie inchisoare

Timpul trece cel mai ușor când muncești

În libertate n-am avut niciodată un job full-time, dar am învățat să fac asta, ironic, în pușcărie. Am lucrat inițial pe calculator, făceam editare pe filmele care erau proiectate deținuților. Tăiam scenele agresive sau scenele de nuditate!

Am ajuns apoi să fac opt ore de muncă fizică pe zi - de la deținut la deținut, asta poate să însemne spălat vase, tâmplărie, spălat rufe și altele. Munca e văzută destul de bine de conducătorii instituției, pentru că înseamnă încredere în deținut. Nu poți să dai pe mână oricărui viețaș cuțitele de la popotă sau dalta și ciocanul de la tâmplărie.

Aveam program normal, de opt ore, cu 30 de minute de pauză de masă. Eram într-unul dintre cele mai solicitante puncte de lucru, dar munca m-a ajutat. Și cu trecerea timpului și cu faptul că, pentru zilele prestate, câștigam lunar în jur de opt-nouă zile în minus, de la pedeapsa totală.

Cum decurge o zi în închisoare la regim închis

6.00 - mă trezesc pentru apelul de dimineață;

6.30 - iau masa. Se dau biscuiți și ceai celor închiși la comun sau două felii de salam cu două bucăți mici de brânză celor aflați la regim alimentar, în funcție de bolile de care suferă. Bineînțeles că poți cumpăra de la cei care îți aduc masa un kilogram de brânză sau un baton de salam, cu un pachet de țigări. Două țigări îți așază în farfurie un ou fiert.

7.00 - intru la muncă. Am 30 de minute pauză de masă (vara programul începe la 6.00 și se termină la 14.00).

15.00 - termin munca.

15.00 - 17.00 - avem aer, adică ieșim să ne plimbăm prin curte. Prea multe nu poți face, în afară de niște tracțiuni la două bare. Te învârți în cerc, fără vreun scop anume, doar să mai treacă timpul.

17.00 - urmează un posibil curs, depinde pentru ce ai făcut cerere și dacă ți-a fost aprobată de conducere; dacă muncești, nu mai ai timp să participi la multe cursuri. Tot de la ora asta, nu mai ai voie să ieși din cameră.

17.30 - vine masa de seară - foarte nașpa; de obicei, cartofi, orez sau varză, paste cu brânză, dar fără brânză, fasole fiartă, dar nefiartă. Din-astea care să te păcălească la stomac. Uneori facem de mâncare, în cameră, pe plita încinsă și cu fierbătoare transformate.

19.00 - apelul de seară: doi sau trei gardieni intră în cameră și întreabă dacă sunt probleme, verifică iluminatul și bat cu un ciocan de lemn în gratiile de la geam să nu cumva să le fi tăiat careva sau să fi săpat în ele. În timpul apelului, cablul TV este oprit, cu excepția zilelor în care sunt evenimente sportive.

20.00 - revine cablul și ne uităm la un film sau la Insula Iubirii. E isterie cu emisiunea asta în toată pușcăria!

23.00 - se ia cablul, se dă stingerea.

23.20 - Cad mort.

Zilele de weekend sunt cele mai triste. N-ai muncă, n-ai acces la cursuri sau la alte activități. Dacă n-ai nici vizite, atunci nu-ți rămân decât colegii de cameră, barbutul și țigările.

Editor: Iulia Roșu