Publicitate
Muzică

București versus Europa: de ce te distrezi mai bine acasă

La noi este ieftin și interminabil.

de Victor Dumitrescu
17 Decembrie 2018, 8:57am

Festivalul Rokolectiv, Fotografie de Vlad Brăteanu, via Trip dement la Rokolectiv

Ne-am obișnuit să ne uităm la „ăștia din Vest” printr-un filtru Neo Dramatic Vivid Lens (Romantic Vignette), care prezintă lucrurile în culori mai frumoase decât în realitate. Știi filmul: la ei sunt vacile mai nebune, deodorantul mai anti-perspirant, aerul mai curat, muzica mai mișto și oamenii mai deștepți. Sau celălalt film: noroc cu noi că i-am apărat de turci cinci sute de ani, că le-am dat de mâncare și că muncim și pentru ei, altfel erau mai rău decât noi.

Indiferent de care parte a baricadei ești, pe cea cu capra vecinului sau pe cealaltă, lucrurile stau undeva la mijloc, într-un echilibru relativ, tip yin yang sau alba-neagra. Cel puțin din perspectiva underground-ului electronic, pe care l-am explorat și documentat asiduu în ultimii 15 ani, timp suficient cât să trag linie pentru concluzii: e mai bine la noi. Mult mai bine.

Nu mi-am propus să fac cine știe ce analiză de piață / studiu calitativ și cantitativ, ci mai degrabă să pun una lângă cealaltă atmosfera de la câteva petreceri la care m-am distrat prin orașele Europei și am comparat apoi, mai mult sau mai puțin subiectiv, cu ce se întâmplă prin România.

IBIZA, SPANIA

fete
Screenshot din emisunea Big Night Out

O listă cu locuri de pierzanie, care pretinde un minimum de credibilitate, nu putea începe altfel decât cu polul decadenței techno din ultimele decenii: Ibiza. Și nu vorbesc despre petrecerile din clubul Amnesia, la care se înghesuie mii de macaronari la bustul gol, ca vitele în staul, pentru a admira vreun sex simbol tip Paris Hilton. M-am oprit la DC10, o parcare de la capătul pistei de aterizare a aeroportului transformată în club și ajunsă faimoasă odată cu petrecerile Circoloco de luni după-amiază.

Cât te costă să te binedispui

Dacă nu te afli printre cei care încheie petrecerea înainte să înceapă și nu te lovești în freză de la primul pahar, trebuie să te alimentezi cu cel puțin cinci long drinks. Paharele conțin de regulă doar urme de alcool, dar un zâmbet inocent și cinci euro în plus la prima comandă fac de obicei minuni. Adaugă la cei 60 de euro dați pe alcool și vreo 40 la intrare, plus bonus trei ape la 12 euro bucata, cerute cu insistență de gâtul uscat de boabă, achiziționată cu zece euro în drum spre budă, și uite cum te îndrepți lejer către 150 de euro pentru o după-amiază de distracție.

Care e vibe-ul petrecerii

De la supușii Reginei Mamă, puși pe scandal, la rudele noastre de sânge latin ce reușesc să acopere uneori, vocal, decibelii soundsystem-ului calibrat pentru a pompa bași în stomacul a o mie de persoane, la DC10 și în Ibiza, în general, găsești o copie fidelă a materialului genetic european: ne distrăm împreună, dar fiecare cu pizda mă-sii. Vei afla că în spațiul tău intim încap cel puțin cinci persoane și că unii încă mai lălăie în cor, în mijlocul clubului, pe linia melodică. Iar cum combinația alcool-droguri are darul să scoată la iveală mârlanul din om, dacă ești fată, așteaptă-te să primești câteva „bella ragazza” însoțite de mâini pe cur.

Cum o dai să iasă bine

Tradiționalul hierbas, un lichior cu 30% alcool, din extract de ierburi, specific insulelor Baleare, băgat la adăpostul norilor de praf din parcare, condimentat cu un pic de hașiș marocan, ar trebui să-și facă treaba.

AMSTERDAM, OLANDA

petrecere
Fotografie via Ghidul VICE pentru Amsterdam

Deși Amsterdamul este pentru unii dintre noi locul unde te tripezi cu tablourile expuse în muzeul Van Gogh, cu creierii îmbibați în THC, clubbing-ul se prezintă și el binișor. Departe de publicul sinistru de la petrecerile White Sensation, de la care te poți alege cel mult cu o fobie la hainele albe, există și cluburi underground: Warehouse Elementenstraat este locul unde ai parte în main room de o seară cu președintele onorific al scenei minimal house românești, Ricardo Villalobos, în timp ce camera secundară e rezervată lui San Proper.

Cât te costă să te binedispui

În funcție de line-up și party promoterul în cauză, intrarea n-ar trebui să sară de 20 - 25 de euro. Atmosfera relativ degajată și barurile generoase cresc numărul de pahare băute, iar hidratarea corespunzătoare nu cere mai mult de șase euro pe o sticlă. Controlul corporal destul de riguros la intrare poate avea drept consecințe refacerea stashului din interiorul clubului, la suprapreț de dancefloor, în 15 euro o pastilă sau 30 de euro pe ceea ce se vrea a fi 0,5 grame de MDMA. Din vagile amintiri rămase întregi din weekendul respectiv, bugetul total n-a depășit o sută de euro.

Care e vibe-ul petrecerii

Sar peste soundsystem-urile deplorabile din cele mai multe cluburi în care am pășit prin Amsterdam (ceea ce mă face să-mi pun întrebarea dacă oamenii vin pentru muzică sau doar să-și rupă capetele), te poți distra frumos. Lumea este amabilă și pusă pe distracție (bine, vorbim de amabilul ăla nordic, cu de-a sila). Dar adevărata socializare are loc în spațiul pentru fumat, o cameră minusculă și neaerisită, în care mirosul de transpirație transformă vălătucii de gudron în miros de scrumieră uitată în ploaie. E locul unde afli locația afterparty-ului (clubul trebuie să aibă licență specială pentru a continua petrecerea și după ora șase dimineața) și unde mai ai șanse să primești un sfert de ceva, dacă te-ai așezat lângă cine trebuie.

Cum o dai să iasă bine

Inevitabilele jointuri pe care ar trebui să le consumi moderat, oricât de pure sativa ar fi ele, merg combinate cu diferite energizante din plante, disponibile la liber în headshop-urile ascunse pe cursul canalelor din Amsterdam. Asta dacă nu cumva știi un prieten care știe un prieten, care te poate alimenta cu ceva destinat consumatorului local, ca să eviți țepele foarte probabile, luate la colț de stradă.

COASTA DALMAȚIEI, CROAȚIA

petrecere
Soundwave Festival. Fotografie de WENN UK / Alamy Stock Photo, via Sun, Sea and Sound-Systems: How Croatia Became a Festival Hub

Mai mulți promoteri britanici au mirosit o oportunitate excelentă în climatul mediteranean al litoralului Mării Adriatice și au pus în ultimii ani bazele Ibizei Est Europene, adaptând la peisajul estival câteva nume consacrate de festivaluri din Marea Britanie. Dacă te încumeți la drumul de 1 500 de kilometri, ce presupune și traversarea Serbiei, te poți bucura de o ofertă extrem de generoasă de festivaluri, de la cele cu line-up cu miros de label Time Warp și până la mini festivaluri cu tente Chicago House. Eu am ales ultima variantă, în comuna Tisno.

Cât te costă să te binedispui

Judecând din perspectiva scorurilor la care se aruncă în ultimii ani organizatorii de festivaluri de la noi, alcoolul tinde să-și păstreze un preț decent în Croația. Raki, lichiorul tradițional din zona Balcanilor, a fost hipsterizat în diferite grade și arome (nu recomandăm beția cu raki din muguri de brad), iar un shot nu ar trebui să te coste mai mult de trei, patru euro. Iar cum disponibilitatea substanțelor psihitropice catalogate drept ilegale este cam la fel ca în România, cel mai probabil vei rămâne fidel shoturilor de raki pe tot parcursul festivalului. Dacă ai ocazia să te întâlnești totuși cu un binevoitor cu origini albaneze, te va alimenta cu niște buruieni cu aromă de marijuana la zece euro legătura sau niște speed vândut ca fiind cocaină, la o sută euro gramul.

Care e vibe-ul petrecerii

Ritm relaxat, de vacanță, beach party-uri memorabile, sound systemuri calibrate perfect și mulți pistrui britanici pe coapse bine împănate, care au văzut soarele doar la televizor. Prieteniile se leagă mai repede pe partea de est a fostei Cortine de Fier, pentru că croații înțeleg mai bine caterinca de Dâmbovița, declanșată de shoturile de raki. De aici și până la o invitație să înmoi un deget într-o pungă de MDMA venită din Zagreb mai e doar un pas (sau deget).

Cum o dai să iasă bine

E bine. E soare. E muzică bună. E veselie pe stilul deja consacrat și pe la noi: balcanic cu aspirații europene. Asta înseamnă un party cu line-up mișto, doar că organizarea mai scârțâie pe ici colo: rămâi fără bere la bar la ora șase dimineața, pentru că nu te așteptai să vină atâta lume, se mai blochează câte o ușă la wc, cu vreo cinci oameni in interior...

ROMÂNIA, BUCUREȘTI

petrecere
Festivalul Rokolectiv, Fotografie de Vlad Brăteanu, via Trip dement la Rokolectiv

Cât te costă să te binedispui

Un line-up bine pus la punct, cu câteva talente locale și două nume de import, cere cam 50-60 lei la intrare. Alcoolul este ținut la prețuri decente, singurul dezavantaj fiind că vei afla abia a doua zi după-amiază dacă era contrafăcut sau nu. Dacă dorești să eviți efectele secundare ale alcoolului, atunci o sută de lei dați pe două boabe e cea mai bună investiție în noaptea cu pricina (dacă nu te dedici vreunui maraton techno de 72 de ore, caz în care mai pune patru sute de lei deoparte, pentru „cheltuieli neprevăzute”.)

Care e vibe-ul petrecerii

Lumea mai fină și mai relaxată (mă rog, fiecare pădure cu uscăturile ei, îmbrăcate în cazul nostru în zdrențe negre peste pantaloni mulați), sunetul mai bun, publicul mai spălat (la propriu), petrecerile mai lungi sau, mai bine spus, interminabile, o consecință a legislației laxe când vorbim de programul cluburilor. Vibe-ul e tărăgănat și discret, de tipul „mai stăm o piesă și plecăm”, doar că piesa mai poate ține cinci ore.

Cum o dai să iasă bine

Oricum o dai, tot mai bine e acasă, la cortul cu românași. Și știi asta. Și îți place așa. Și când ajungi pe la Off Sonar Barcelona sau pe la ADE Amsterdam, tot la petreceri cu români te duci.

Editor: Ioana Moldoveanu