Publicitate
Sănătate

Cum am încercat să-mi rezolv depresia cu stimularea creierului

Inițial am căutat un terapeut cu care să pot discuta despre depresia mea, dar nu am găsit.

de Tonic Editors; ilustrat de Lia Kantrowitz; translated by Diana Pintilie
05 Ianuarie 2019, 3:45pm

Ilustrație de Lia Kantrowitz

Articolul a apărut inițial pe Tonic

Terapia, această formă înșelătoare de tratament pentru sănătatea psihică, s-a dovedit folositoarea pentru diverse tulburări, deși pentru mulți oameni rămâne în continuare ceva inaccesibil.

În primul rând, terapia e scumpă, iar deseori asigurarea de sănătate nu acoperă așa ceva. Chiar și dacă e compensată, tot pare prea scumpă. Sau poate nu ai reușit să dai de un terapeut bun. Iar dacă ai găsit pe cineva, cel mai probabil ți-e rușine să te învoiești de la job sau de la obligațiunile familiale, ca cei apropiați să nu afle.

Așa că, noi am vrut să aflăm câți oameni se duc la terapie, în ciuda dificultăților? Cum plătesc pentru ședințe și cum li se schimbă viața când reușesc într-un sfârșit să ajungă pe canapeaua psihologului? Ăsta e ca un jurnal de terapie:

Bryson, 28 de ani, San Francisco

VICE: Te duci la ședințe de terapie în momentul de față?
Bryan: Nu, am urmat terapie pentru depresia post-traumatică, anxietate și poate alte neurodiversități (încă încerc să-mi dau seama care-s ălea). În ultimii ani, am tot întrerupt terapia, din cauza schimbărilor de asigurare de sănătate. După primul terapeut, a fost din ce în ce mai dificil să găsesc un terapeut în rețeaua mea, care să înțeleagă prin ce trec.

Când locuiam în New York, am avut un terapeut cu care nu m-am înțeles de loc. I-am povestit despre experiența mea traumatică și țin minte cum se uita la mine cu o privire în gol și mi-a spus ceva de genul, „Îți plac situațiile riscante?” și „De ce ți-ar permis să ajungi în situația aia?” Am plecat din cabinet cu un sentiment de neînțelegere și vinovăție.

Când eram șomeră, eram prea varză să pot accesa opțiunile de sănătate mintală accesibile, în timp ce căutam un job. Cu toate astea, am făcut yoga regulat, meditații și vizitam frecvent centrul Zen Mountain Monastery din Brooklyn. Nu pot spune că m-a ajutat cu depresia cronică, dar a fost un sprijin într-o perioadă foarte dificilă.

După ce m-am mutat în San Francisco, cu un job nou și o nouă poliță de asigurare, am început să caut un terapeut sau un psihiatru. A fost mai ușor să găsesc un psihiatru decât un terapeut.

Unul a așteptat până la sfârșitul ședinței, după ce i-am spus toată povestea vieții mele, ca să-mi spună (în ciuda faptului că era listată și asigurarea mea) că nu era în rețea. A fost foarte dezamăgitor. Altuia pur și simplu părea că nu-i pasă.

Am încercat și terapie virtuală, printr-o rețea de psihologi, în speranța că voi putea trece la ședințe în persoane. Prima ședință a fost un pic cam ciudată, dar eram determinată să fac tot ce pot ca să iasă. A doua sesiune a fost destul de rea. După ce am petrecut cam o treime din ședință încercând să găsesc un alt terapeut în rețea (nu am reușit), a trebuit să-i repovestesc chestii de bază, cum ar fi de ce am venit la terapie și care este scopul meu aici. Ea nici nu s-a uitat pe notițe și m-a întrerupt când îi povesteam despre un eveniment recent care mi-a provocat o criză de anxietate, la care i-a mi-a recomandat medicamente destul de puternice anti-anxietate și să mă înscriu la cursul de meditație de la SF State. Ședința aia mi-a stricat toată ziua și la fel ca înainte, am încheiat ședința simțindu-mă nevalidată și descurajată.

Apoi am început terapia TMS [stimularea magnetică transcraniană] cu psihiatrul meu, deși inițial am vrut să găsesc un psiholog.

Cât de des te duci și cât costă o ședință?
Zilnic, timp de o lună, timp de 15-20 de minute. De asemenea, mă duceam la psihiatru o dată pe săptămână, ca să mă asigur că totul mergea cum trebuie. Ei bine eram și în terapie, cam o dată pe săptămână, dacă nu anulam ședința.

Te-a împiedicat vreodată costul de a vedea un terapeut bun sau potrivit?
Da. Dacă mi-aș permite să merg la un terapeut în afara rețelei, aș face-o. Acum câștig mai mult decât în New York, dar nu-mi permit să merg la psiholog și să fac terapie TMS. Nu aș mai avea bani ca să trăiesc. Momentan încerc să închei ședințele TMS, așa că voi reîncepe căutările unui terapeut cu care să pot sta de vorbă.

Ai fost vreodată nevoit să apelezi și la alternative, în afară de terapie, pentru sănătatea psihică?
Nu aș putea spune că TMS este o alternativă, mereu am vrut să fac o combinație de TMS, medicamente și terapie vorbită. TMS m-a ajutat foarte mult cu anxietatea i depresia. Când fac testele alea de anxietate și depresie, nu mai sunt afectat. Am avut multe discuții cu psihiatru meu despre beneficiile combinării medicamentației cu TMS și terapia vorbită, cu scopul dezvoltării unor mecanisme sănătoase și pentru a înțelege ce anume mă face să mă simt atât ed diferit cognitiv de restul oamenilor. I-am povestit despre provocările mele de a găsi un terapeut, iar el mi-a spus că mulți dintre pacienții lui au trecut prin asta.

În plus, efectele de diminuare a anxietății a terapiei TMS mi-a permis să cunosc și alți „dubioși”, lucru care m-a ajutat.

Pe ce ți-ai cheltui banii dacă asigurarea ar acoperi terapia?
Am o listă lungă de cadouri/dorințe. Prioritar ar fi niște mobilă pentru apartament. De fapt, dacă aș avea bani, m-aș duce la dentist.

Atunci când reușești să te duci regulat, cum te ajută terapia?
Eu am dificultăți cu problemele pe termen lung, cum ar fi să-mi aduc aminte. Terapia mă făcea să mă simt într-o dezvoltare emoțională, socială și psihologic. Cel mai bun aspect era atunci când terapeutul meu îmi spunea ceva despre mine, devastator de adevărat.

Interviul a fost condensat și editat pentru claritate.