Cele mai mișto filme cu închisori, recomandate de deținuți

Percepţia publicului despre viaţa în închisoare e formată aproape în întregime de filme şi documentare, care prezintă o variantă senzaţionalistă a lumii de acolo. În mod interesant, deţinuţii se confruntă cu o problemă similară. Singura lor fereastră către lumea înconjurătoare sunt stick-urile USB cu filme porno şi filme HBO.

Problema e că filmele nu reprezintă întocmai realitatea. Filmele dau mereu impresia că închisorile sunt mai întunecoase şi mai interesante decât sunt, de fapt. Iar deţinuţilor le place această imagine, pentru că realitatea închisorii e mult mai repetitivă şi plictisitoare.

Mi s-a părut întotdeauna interesant să vorbesc cu prietenii mei aflaţi la închisoare despre filmele care se petrec în închisori. Îmi place să-i întreb care sunt asemănările şi deosebirile şi din răspunsurile lor aflu multe despre viaţa în închisoare.

Aşadar, am hotărât să împărtăşesc şi cu tine discuţiile noastre.

Îmi amintesc că acum cinci ani ne-am uitat la The Green Mile. A fost unul dintre momentele acelea rare în care s-a lăsat liniştea peste toată unitatea. Mai auzi liniştea aia doar atunci când gardienii bat un deţinut atât de rău până îl omoară. Mulţi dintre noi simţim că n-ar trebui să fim aici, că sistemul ne-a jucat o festă. Şi ne place că filmul ăsta ne ajută să credem în miracole.

În închisoare suntem mulţi foarte emoţionali. Toţi ne simţit trataţi oribil, iar filmul ăsta ne-a atins coarda sensibilă. De asta, mulţi dintre deţinuţi recurg la Dumnezeu. Suntem la limită, suntem foarte vulnerabili. Avem nevoie să ne agăţăm de poveşti ca să supravieţuim. Filmul e o realitate tristă. Uneori, speranţa nu reuşeşte să te ridice deasupra. Uneori eşti în locul nepotrivit la momentul nepotrivit.

Am văzut în închisoare tipi ca Andy, care nu ştiu unde să stea sau cum să vorbească. Ţi se frânge inima. Sunt batjocoriţi şi scuipaţi de sistem; sunt bărbaţi distruşi. Filmul ăsta a schimbat perspectiva deţinuţilor despre tipii dubioşi ca Andy. Inteligenţa e arma cea mai puternică aici. Deodată, tipii deştepţi au început să fie preţuiţi, chiar dacă par inadecvaţi.

În închisoare, valorezi uneori doar cât un pachet de ţigări. Oamenii se entuziasmează la medicamente eliberate pe reţetă, dar povestea asta îţi oferă o speranţă. În închisoare, perseverenţa e totul. Nu trebuie să te gândeşti cine a avut vizitatori săptămâna asta şicine nu, cine are bani în cont şi cine n-are un şfanţ. Trebuie doar să rezişti, în ciuda tuturor obstacolelor. Despre asta e filmul ăsta: despre perseverenţă, repetiţie, caractere puternice şi păstrarea focusului pe eliberare.

Blood In, Blood Out îţi arată cum te poate îngropa viaţa într-o bandă de infractori. Chimia dintre membri depinde de rasă sau de religie: mulţi dintre băieţii de aici au poveşti similare. Au fost într-o bandă de infractori şi au ajuns la închisoare pentru că au trebuit să se răzbune sau să facă ceva ilegal pentru cineva care n-a avut coaie s-o facă singur. Îţi reaminteşte că unii oamenii cred în basmele cu gangsteri mai mult decât oamenii care fac bani din minciuna asta. E o capcană.

Un puştan sirian care aducea droguri din Sydney ne-a strecurat în unitate filmul ăsta francez. Niciunul dintre noi n-a vrut să se uite la el pentru că avea subtitrări. Dar puştanul a păcălit doi băieţi să se uite la el şi s-a dus vorba în toată închisoarea că e cel mai realist film cu închisori care s-a făcut vreodată. Cât ai clipi, toată lumea se uita la filmul ăsta. E foarte mişto şi realist: arată relaţia dintre stradă şi închisoare, toate conexiunile. Am auzit cu toţii despre infractori care organizează jafuri şi atacuri din celulele închisorilor de maximă securitate. Totul e pe bune. La un moment dat, unul dintre cei mai mari dealeri din Australia opera dintr-o celulă de maximă securitate şi organiza răpiri în mai multe state.

Filmul ăsta e singurul care relatează pe bune cum poate trezi corupţia din închisoare spiritul unui om. Te face să realizezi că legile din închisoare nu sunt potrivite pentru oameni, ci pentru animale. Cei deştepţi, care au sentinţe lungi, au acceptat treaba asta şi şi-au uşurat viaţa. În închisoare supravieţuieşte cel mai rezistent. Poveştile care circulă dintr-o închisoare în alta sunt vrăjeală în mare parte, dar oamenii bârfesc atât de mult încât alte închisori ajung să fie mai violente şi mai ridicole doar ca să-şi păstreze reputaţia.

Toţi cei de aici o să-ţi servească aceeaşi poveste ghinionistă şi o să-ţi vorbească despre familie, dar habar nu au despre ce vorbesc, dacă-i întrebi pe părinţii lor. Nu avem nimic de făcut decât să gândim. Aşa că am devenit obsedaţi de lucruri imaginare. Nu se aplică în viaţa reală. Când încerci să le aplici, o să fii trădat chiar de băieţii tăi, cei în care ai cea mai mare încredere pentru că era convinşi de prostiile pe care li le-ai băgat în cap în ultimii zece ani.