Am încercat să agăț bărbați prin rețeaua favorită a corporatiștilor

Știu că toată lumea se laudă cât de puțin folosește sau înțelege LinkedIn, dar sincer nu am folosit niciodată site-ul ăsta mai mult decât să accept cereri de prietenie, o dată la jumătate de ani, ca lumea să nu creadă că-i urăsc. Pagina mea, care e conectată la adresa mea de Yahoo de mult apusă, ceea ce implică un fel de hackaton de fiecare dată când mă loghez, oferă un rezumat al CV-ului, fața mea de acum patru ani și o secțiunea întreagă de zero recomandări.

Deci, de ce mă interesează LinkedIn pe mine, o autoare de editoriale despre sex, care nici măcar nu are carte de vizită sau un creion funcțional? Motivul e următorul: aplicațiile nedestinate pentru dating au ajuns să concureze cu aplicațiile de dating, cu tot cu puterile lor de pețire.

Cu toții știm că Twitter și Instagram, două aplicații cu o cultură puternică de mesaje directe, au început să faciliteze întâlniri și relații de ani buni, chiar și aplicațiile de taxi precum Uber conectează oameni care ajung să iasă la întâlniri.

Un articol recent din Philadelphia Inquirer, a scris despre un cuplu acum logodit, care s-a cunoscut printr-un UberPool. „Nu am cunoscut niciodată pe cineva cu care să mă înțeleg pe atâtea planuri, și asta datorită Uber", a spus omul. Acum câteva luni, o prietenă de-a mea a cunoscut un tip drăguț prin aplicația Lyft Line. După cursă, ei s-au găsit pe Facebook și au ajuns să iasă la o bere. El s-a dovedit a fi penal, de obicei lucrurile astea nu au un final fericit, dar cât de tare ar fi fost dacă s-ar fi legat?

Eu cred că suntem atât de disperați să cunoaștem oameni noi în afara aplicațiilor de dating, încât până și o întâlnire prin Uber pare mai clasică și mai drăguță. Recent, am vorbit cu o femeie care și-a cunoscut prietenul prin jocul Pokemon Go. Anul trecut, după ce s-a întors acasă, după o zi lungă de alergat după pokemoni, ea a văzut un tip în fața blocului, care stătea pe telefon. „E un Clefairy aici", a spus el iar restul a venit de la sine.

LinkedIn e un loc neobișnuit în căutarea unui futai, deoarece e un spațiu profesional. Totuși, asta nu a oprit pe nimeni să mai adauge pe cineva drăguț în rețeaua LinkedIn. Tentativa asta prezintă un risc minim, deoarece, dacă cineva te acuză că l-ai adăugat în scopuri romantice sau neadecvate, poți să spui că trage concluzii greșite. M-am cutremurat când un tip cu care m-am combinat acum șase ani, pe care l-am catalogat drept „greșeala mea republicană", m-a adăugat anul trecut pe LinkedIn.

„Nu vreau să mai colaborez cu tine vreodată", aproape că i-am scris. (Apropo: pot spune cu încredere că m-a adăugat în scopuri sexuale, pentru că nu aveam niciun punct comun profesional. El lucrează cu bani și eu mănânc Happy Mealuri la prânz). Un prieten mi-a spus că a adăugat în scopuri sexuale pe LinkedIn fosta lui profesoară de liceu care era bună rău. El nu s-a așteptat la nimic, la fel cum nu te aștepți să se întâmple ceva dacă dai like la o poză veche de doi ani cu tipa de care îți place.

Am vorbit cu un tip care și-a cunoscut prietena actuală pe LinkedIn. Primul lui job după facultate a fost de recrutor, ceea ce însemna că petrecea ore întregi pe site. „Eu căutam pe cineva pentru un post de inginer, iar într-o mare de bărbați albi și bătrâni și aproape jumătate din populația orașului Bangalore din India, am dat de o femeie atrăgătoare (cât de poate de necalificată pentru job)", a spus el.

„I-am trimis o cerere de conexiune, cu un mesaj scurt cum că mi-ar plăcea să o ajut dacă vreodată își caută un job, dar evident nu mi-a răspuns." Dar povestea nu se termină așa. După câteva luni, după ce a descărcat Hinge, „conexiunea lui atrăgătoare de pe LinkedIn era în topul potențialelor potriviri. „I-am trimis un alt mesaj și am întrebat-o dacă e aceeași Elizabeth de pe LinkedIn". Acum sunt deja de doi ani împreună.

Pentru articolul ăsta, am vrut să văd dacă mă pot conecta cu niște tineri profesioniști. Dar unde aș fi putut găsi potențiale noi combinații? Am dat click pe joburi, dar erau doar companii care angajau. Nu a mers. Am căutat „bărbați", dar asta doar mi-a sugerat afaceri cu titlu ce conținea cuvântul „bărbați". WOW, aparent LinkedIn chiar e profi. Eu trăiam cu impresia că orice aplicație poate fi o aplicație de sex, dacă ești suficient de disperat. Am auzit atâtea povești despre oameni care s-au combinat pe Postmates, Words with Friends, Couchsurfing și SpareRoom.

În curând am început să-mi doresc acea senzație de navigare, așa că am petrecut cea mai mare parte a timpului meu în secțiunea „Oamenii cunoscuți", trimițând cereri de conectare la bărbații care au arătau bine în fotografiile lor și nu au lucrat pentru companiile care aveau „Soluții" în titlu. Câțiva au acceptat, dar nimeni nu a avut acea inițiativă de afaceri pentru a duce lucrurile la următorul nivel. Așa că am început să trimit mesaje.

Problema la LinkedIn e că nu există nici o cale de a ști cine este singur sau hetero sau pus pe șotii. Am vrut să-i dau un mesaj unui tip drăguț din rețeaua mea, dar prietena mea mi-a spus că „avea o gagică și probabil că era și gay". Am trecut prin echivalentul lui LinkedIn de news feed și mi-a plăcut fiecare post, inclusiv unul care a început: „Vorbesc deja de ani de zile despre modul în care mesajele vor schimba marketingul". Voia cineva să flirtez?

Poate erau bărbați drăguți și interesanți cu care eram deja conectată, accidental. Am scrollat prin conexiunile mele și am găsit un om, pe care o să-l numesc Ant French, o combinație mai veche (de pe vremea articolului „ești treaz?"). Nu am putut găsi nici o funcție de „poke" sau „val", așa că am continuat și l-am susținut pentru primele trei competențe: management de proiect, tehnologia informației și fluxul de numerar.

El lucrează ca analist de afaceri și una dintre îndatoriri este „cartografierea proceselor și diagramelor fluxurilor de afaceri", ceea ce este atât de amuzant și exotic pentru mine, încât m-am excitat. Nu am primit niciun răspuns de la el și nici de ceilalți tipi cărora le-am trimis mesaje gen: „Hei, ce faci?X" sau pentru care am aprobat abilități pe care nu le înțeleg.

După patru zile în care am încercat să combin un băiat de pe site, sunt destul de sigură să admit că nu s-a întâmplat nimic. Nu cred că m-am făcut suficient de vizibilă acolo și m-am concentrat doar spre oameni tangențiali rețelei mele. Cred că niciodată nu am apreciat pe deplin modul în care aplicațiile de dating ușurează procesul ăsta, deoarece intenția fiecăruia este mai mult sau mai puțin aceeași.

Adevărul este că le urăsc pe toate și am obosit. Însă dacă te numeri printre multitudinea de persoane care au primit o solicitare de conectare de la mine, mai bine consideră că a fost doar din motive profesionale. Încerc să-mi extind rețeaua.