Amintiri din Ferentari, unde unii se aruncă de pe bloc cu un șerverțel pus pe cap ca o parașută

Copilăria din Ferentari, cartierul de la marginea Bucureștiului, e ceva mai frumoasă decât ți-ai putea imagina. Mi-am mai petrecut-o acasă pe la o prietenă, Cristina. Bine acolo, în casă la ei, zici că erai la sala Polivalentă, mereu concerte. Ei ascultau doar Adrian Minune, iar când mă-sa îl dădea afară pe tac-su Cristinei, se auzea în tot blocul aia „Două vorbe spuse fără rost!".

Mie îmi plăcea rău să stau pe la ei, că mă-sa era curvă și bețivă, și uita să ne ia în casă. Fii-sa era și ea la fel de a dracului. Când eram mici, la vreo 13 ani, ea se pupa mereu prin scările blocurilor cu d-ăștia din cartier, dar niciodată cu același.

Eu, mai bleagă, îi țineam mereu de șase, la scară, la blocul 9. Vecinii mă vedeau pe mine pe acolo, și mă spuneau lu' mama a doua zi. Bătaia dracu ce luam, și nevinovată pe deasupra!

Asta avea și un frate - Cosmin. Era cel mai prost din cartier, toată ziua asculta muzică în căști, Adrian Minune bineînțeles. Eram într-o seară, afară și zice el:

Ăsta prost s-a dus și l-a dat nea Nicu cu capul de gard timp de 20 de minute după aia.

Când a mai crescut Cosmin, se mai dezghețase. Zicea că o așteaptă pe una de o știe el, să iasă de la cămin ca să o bage la treabă în Germania. Promitea că o duce cu prietenul lui cel mai bun, că are el relații acolo.

Prietenul lui cel mai bun era un drogat. A murit acum ceva timp. Luase o doză, și-a pus un șervețel pe cap și s-a aruncat de pe bloc, că a zis că el e parașută. Deci s-a ales praful de planurile lor.

A scăpat fata. Dar Cosmin s-a îndrăgostit pe atunci de alta, una Ana, care era din neam de ciubotari. Mă-sa cu tac-su înnebuniseră că nu voia nimeni să o ia de nevastă, până când l-au găsit pe ăsta prost.
Părinții fetei aveau credit la bancă pentru casă. Plătiseră zece ani, dar în al unsprezecelea nu au mai vrut, că au zis că fac nunta mare la fată. Le-a luat banca casa. Dar au avut cei mai buni lăutari de la vremea aia, Dan Armeanca, Vali Vijelie. După nuntă, nașa și mireasa voiau să vândă rochiile, dar nu le-a lăsat o mătușă de-a fetei, că toate erau închiriate.

Între timp, de Cristina, prietena mea, s-a ales praful, la modul că ultima oară când am văzut-o era drogată moartă și mă strigă: „Fă, nu ai văzut un drogat că fugea cu niște scaune? A furat scaunele de la mort să fac boală!"

Altă perioadă de care îmi mai amintesc cu drag, este atunci când mama era prietenă cu mama unei colege de clasă, și eram mereu la ei.

Tatăl fetei, Didi o chema, mereu ne aducea hăinuțe, doar că nu prea ne puteam bucura de ele, pentru că încă aveau alarmele puse. Și uneori rămânea urmă d-aia urată când le scotea.

Cu Didi am reluat legătura acu câteva luni. Până atunci a stat cu unul, Adiță, un drogat din zonă. Acum câțiva ani îl filmau ăștia la toate nunțile din zonă, că dansa și se strâmba ca Sorinel Puștiu, zici că avea pareză dreaptă. Adiță și tatăl lui Didi se înțelegeau bine până într-o zi, când el a câștigat la pariuri pe banii lu tac-su lui Didi, și nu a vrut să îi dea și lui. S-au luat la omor de atunci. Și nici nu a mai lăsat-o pe asta cu el.

Dar lui Adiță nu îi păsa, ultima dată i-a lăsat comentariu pe Facebook mamei fetei, ca să o enerveze. A văzut el o poza cu Didi și a scris așa:

Traducere „Te pup, fata mea, știu că ți-e greu fără mine, dar oricum noi ne iubim și o să fim iar împreună. Te iubesc, fata mea."

Exact așa scria, ce-l mai înjura mă-sa prin fața blocului. Mă bufnea râsul. Didi zicea acum ceva timp că îi merge bine, că nu mai are nevoie de Adiță sau Sclav, cum îi zicea ea. Zicea că viața ei e frumoasă, s-a angajat, îi merge bine: