Prima maimuță a ajuns în spațiu drogată într-o rachetă creată de naziști

Pe 14 iunie 1949, o maimuță rhesus drogată, pe nume Albert II, a fost pusă într-o rachetă concepută de naziști, într-un câmp aerian din White Sands, New Mexico. Racheta Blossom V-2, un vehicul care era o versiune mai mare a armei pe care Hitler a folosit-o cu doar cinci ani în urmă în confruntările cu orașele aliate cum ar fi Londra, Antwerp și Liege.

Dar acum 68 de ani, în marțea respectivă, racheta adoptată de Statele Unite, cu tot cu dezvoltatorii germani, a deservit un scop radical de diferit. După o lansare de succes, Blossom V-2 l-a propulsat pe Albert II la o altitudine de 134 de kilometri, devenind prima primată care a vizitat spațiul cosmic, astfel pavând calea pentru călătoria în spațiu.

Din păcate, Albert și-a sacrificat viața pentru asta. Cam la trei minute după lansare, în timp ce racheta a ajuns la zenit, capsula maimuței s-a separat de motor pentru călătoria înapoi pe Pământ. Totul decurgea conform planului până când a fost eliberată parașuta care a cedat la coborâre. La aproximativ șase minute după ce a fost lansat de pe Pământ, maimuța de aproape trei kilograme a fost omorâtă la întoarcere, lăsând în urma impactului un crater cu diametrul de trei metri.

Stresul lui este păstrat în datele cardiografice capturare cu senzorii atașați de corpul maimuței. David Simons, ofițerul proiectului de la Air Force pentru studii pe animale V-2, a raportat că ritmul cardiac al lui Albert II a fost „clar perturbat" de schimbările bruște ale forței gravitaționale, conform Animals in Space de Colin Burgess și Chris Dubbs.

„Asta e prima înregistrare făcută vreodată a reacției unui animal în spațiu", a spus Simons în 2006, așa cum a fost citat de Burgess și Dubbs. „Eu consider că merită recunoașterea corespunzătoare, cu câțiva ani înaintea rușilor." (Programul sovietic de primele animale astronaut din spațiu au fost Dezik și Tsygan, doi câini comunitari care au ajuns în spațiul suborbital în 1951.)

Așa cum denotă numărul jubiliar, Albert II nu a fost prima maimuță care a fost martirizată în primele experimente a călătoriei în spațiu. Cu aproape un an înainte, pe 11 iunie 1948, primul Albert, o maimuță rhesus de patru kilograme, a fost lansată la 39 de mile deasupra New Mexico, tot cu o rachetă Blossom V-2. Zborul a fost aproape de linia Karman (o sută de kilometri deasupra Pământului), considerată granița cu spațiul cosmic, deci nu a fost percepută ca o călătorie veridică în spațiu.

Senzorii atașați de Albert I sugerează că el s-a sufocat în timpul zborulu, sau poate chiar în timpul lansării, înainte să se desprindă de sol. În orice caz, el era mort înainte de coborârea capsulei, iar dacă nu era, oricum ar fi murit din cauza impactului cu solul, din moment ce parașutele nu au mers nici de data asta.

Video despre dinastia Albert. Video: Vintage Space/YouTube

Dinastia Albert de maimuțe în spațiu a continuat cu lansarea lui Albert III, pe 16 septembrie, 1949. El a murit când V-2 a explodat mai devreme decât trebuia, în timpul ascensiunii. Albert IV, la fel ca Albert II, a trecut de granița Karman și a ajuns la o altitudine de 127 de kilometri, astfel devenind a doua primată din spațiu. La fel ca Albert II, Albert V a murit tot din cauza parașutei, dar a fost primata care a călătorit cu racheta Aerobee în loc de V-2, în aprilie 1951.

După aceste cinci fatalități, o maimuță pe nume Yorick, cunoscută și ca Albert VI, inițial a supraviețuit unui test a rachetei Aerobee, alături de câțiva șoricei, deși a murit la două ore după impactul cu solul, din cauza supraîncălzirii și expunerii, în timp ce echipa de salvare era pe drum. Chiar și așa, ăsta a fost un rezultat mai bunicel, iar numele „Albert" a fost retras din succesiunea maimuțelor spațiale.

De abia în 1959, Statele Unite a reușit să returneze cu succes o primată din spațiu, o maimuță-veveriță pe nume Miss Baker și i-a asigurat supraviețuirea post-călătorie pe termen lung. În timp ce partenerul lui Miss Baker, maimuța rhesus Able, a murit de la complicațiile operației cu electrozi, la câteva zile după misiunea lor comună, ea a continuat să trăiască până în 1984 și este îngropată la US Space & Rocket Center din Huntsville, Alabama. Fanii ei în continuare îi lasă banane la mormânt.

Cum au notat și istoricii spațiului, Amy Shira Teitel, primele maimuțe Albert sunt deseori „niște eroi uitați" ai programului spațial american, umbriți de vedeta Miss Baker sau de astro-cimpanzeii programului Mercury, Ham și Enos. Dar sacrificiile timpurii făcute de cei șase pioneri Albert au constituit piatra de temelie a călătoriei spațiale echipate din Statele Unite și le-au dat rudelor umane un impuls necesar pentru a lăsa urme de primate pe Lună.