Dintre toți militarii pe care-i are statul român, jandarmii sunt singurii care se antrenează toată viața să bată, să spargă și să distrugă, la nevoie, unități inamice compuse din civili ai propriei țări. Asta le e fișa postului.
Bumbăcitul civililor este însă o activitate precis reglementată în legea Jandarmeriei. Cu toate asta, după cum știi deja, băieții în uniforme au reușit, la protestele din 10 august, să nesocotească legea și propriile regulamente și s-au transformat, peste noapte, ca într-un vis urât, în niște orci: au gazat și luat la pulane oameni pașnici, femei, copii, turiști și taximetriști, fără nicio rațiune ori discriminare. Ca și cum fiecare jandarm din piață ar fi avut injectat un cip și o eminență cenușie i-ar fi setat, printr-o simplă apăsare de buton, pe modul de luptă „Exterminate”.
După un șir penibil de gafe de comunicare, în care jandarmii s-au lăudat între ei pentru faptele de arme și au spus că au acționat, de fapt, „defensiv”, în al 12-lea ceas, purtătorul de cuvânt de la Capitală recunoaște că „sunt imagini care nu ne fac cinste”.
E și ăsta un început, dar, în niciun caz, vreo soluție. Mai ales că, urâtele fapte de arme de la mitingul diasporei par a veni deja în spiritul unei tradiții de mizerii care au implicat, de-a lungul timpului, această instituție și care nu fac deloc cinste hainei militare.
O tradiție care-ți arată că, la nivel de conducere și comandă, e ceva putred aici. Sigur, de cealaltă parte, e plină presa de cazuri de eroism și fapte bune cu jandarmi care au salvat copii de la înec sau turiști rătăciți prin munți. Problema e că în majoritatea cazurilor vorbim de acte individuale. Dacă arunci o privire de ansamblu, the big picture arată ușor diferit.
Un general al Jandarmeriei – acuzat că și-a abandonat subordonații după ce trupele i-au fost înconjurate de țărani și mineri
Jandarmeria e prima armă din istoria postrevoluționară a României care a dat un general acuzat că și-a abandonat uniforma și trupele din subordine într-un moment dificil. Azi, toată lumea vorbește despre hăndrălăii care și-au abandonat colega pe câmpul de luptă din Piața Victorie, dar scena asta e pistol cu apă comparativ cu ce a făcut generalul Gheorghe Lupu, în timpul mineriadei de la Costești, din 1999.
Această mineriadă reprezintă primul examen major picat cu grație de Jandarmerie, care a arătat slaba pregătire a acestor băieți în fața unor protestatari (mineri, în cazul de față) care chiar erau croiți pe treabă.
La Costești, generalul Gheorghe Lupu și-a condus cu atâta dibăcie trupele, încât 1 500 de jandarmi au fost înconjurați, atacați ca la Posada și făcuți prizonieri de hoarde de mineri și săteni din zonă. Ulterior, Lupu a fost acuzat că și-a abandonat uniforma și subordonații și a fost înlocuit din funcție. La final, totul s-a terminat cu bine: jandarmii și-au luat revanșa la Stoenești, iar Lupu s-a pensionat, cu grad de general și cu onoarea nereperată.
În 2007, jandarmii români au fost acuzați de omorârea unor albanezi și s-au trezit pe cap cu o anchetă ONU
Aceiași jandarmi au fost acuzați de folosirea „forței excesive” în Kosovo, în februarie 2007, în cadrul unei misiuni sub egida ONU. În cadrul unei manifestații violente, militarii români au tras în mulțime cu gloanțe de cauciuc și au ucis doi albanezi.
Treaba asta a dus la demiterea, pe loc a șefului poliției Națiunilor Unite din Kosovo, considerat direct responsabil pentru faptele celor 1 800 de jandarmi și polițiști internaționali aflați în subordinea sa. 11 jandarmi au fost retrași din Kosovo și repatriați, fix în timpul desfășurării anchetei ONU, fapt ce a atras nemulțumiri.
Ulterior, ancheta ONU a stabilit că vina aparține jandarmilor români. Raportul nu a putut stabili o vină individuală, dar episodul rămâne o pată urâtă pe obrazul Jandarmeriei care a lăsat-o așa cum a căzut. Mai ales când vorbim de victime împușcate de 17 ori cu gloanțe de cauciuc.
Fotografie din 10 august, de Eli Driu
Alte fapte eroice ale Jandarmeriei: puțină contrabandă, niște cămătărie, oleacă de corupție, și ceva gaze peste părinții și copiii sosiți la meci
În afară de acești piloni ai rușinii, partea întunecată a Jandarmeriei române mai conține și detalii picante precum niște banale acuzații de contrabandă, venite tot pe filiera Kosovo. În acest episod vorbim de 25 de jandarmi care se califică, în cel mai fericit caz, la categoria filmelor cu Louis de Funes.
Ei au fost opriți la frontiera cu Macedonia de către vameși pentru că, pur și simplu, aveau la ei prea multă băutură și prea multe țigări. Nu știm, efectiv, câte sticle și câte baxuri de țigări înseamnă, în concepția unui jandarm „prea mult”, dar cert e că au fost lăsați să treacă frontiera o zi mai târziu, după ce au plătit amenda.
La o simplă căutare pe Google, poți afla din presa locală despre fostul comandant al Jandarmeriei Alba care, împreună cu alți câțiva subordonați, a fost acuzat și condamnat - momentan, cu suspendare – pentru eliberarea de adeverințe false necesare unor credite bancare ilegale.
Mai recent, ditamai șeful bazei de administrare a Jandarmeriei a fost săltat de procurorii DIICOT pentru că dădea bani cu camătă propriiilor lor subordonați.
Bun, fiecare pădure are uscăturile ei, vor zice apărătorii instituției. Problema e că Jandarmeria pare că nu vrea să învețe din propriile ei greșeli.
Să ne aducem aminte de scenele din aprilie, de pe Arena Națională, de la meciul din liga a patra, Steaua-Rapid. Și în acest caz, jandarmii au gazat cu sadism oameni pașnici, sosiți cu copiii să vadă un amărât de meci de fotbal. Și aici am avut parte de zeci de mii de spectatori care au avut de suferit din cauza câtorva sute de ultrași penibili care au aruncat nestingheriți zeci de petarde pe teren (nu s-a sinchisit nimeni să-i percheziționeze).
Dar, cum spuneam mai devreme, fișa postului de jandarm e una tare complicată – nu-i de colea să ai o meserie care presupune bătutul de civili. Trebuie să fii al naibii de bine antrenat pentru asta. Iar jandarmii încă nu au demonstrat, până acum, că sunt o forță militară omogenă, bine pregătită și antrenată. Din contră.