Așa arăți când mergi în vacanță

„N-am mai avut niciodată o nevoie atât de arzătoare să-mi înregistrez vacanțele cu ajutorul camerei telefonului, Instagram, Facebook și a o groază de bloguri de călătorie la o simplă apăsare de tastă”, spune Laurence Stephens, fotograful documentar din spatele unei cărți noi, Bored tourists. „Totuși, cititorii acestei cărți s-ar putea să se întrebe cât de plăcute au fost de fapt aceste experiențe.”

În era Instagram, mulții dintre noi simțim nevoia să proiectăm o versiune mai șmecheră a experiențelor noastre pe social media astfel încât ceilalți să se oftice și să devină obsedați de cum arată viețile noastre. E un fenomen unic vârstei noastre: chiar mă bucur de moment sau îl trec cu vederea în timp ce par scârbit?

Stephens spune că judecățile pe care le facem despre viețile fiecăruia pot „să ne facă să fim dezamăgiți de propriile vieți”, și că ne împing să „construim amintiri și mai măgulitoare pe care să le postăm online, doar ca să creăm iluzia că ne distrăm mai tare decât în realitate”.

Asta, împreună cu faptul că avem un flux continuu de distracții care ne distrag atenția de la experiențe „din viața reală”, ne inhibă capacitatea de a fi curioși.

L-am întâlnit la Diddy's, o cafenea colorată de pe Mare Street în estul Londrei, ca să aflu de ce a plecat în căutarea „turiștilor plictisiți”.

„La asta mă refer când vorbesc despre oameni care fotografiază lucruri care nu le folosesc la nimic”, spune Stephens. „De ce ar poza cineva niște cărămizi? La ce l-ar ajuta o astfel de imagine? O groază de turiști investesc sume mari de bani în echipamente precum camere DSLR cu obiective imense, iar chestia asta mă face uneori să mă întreb ce s-a ales de miile de imagini trase aproape la xerox în fiecare zi de turiști, în zonele importante ale orașului.”

„La ZOO a fost greu de fotografiat, mai mult din cauza faptului că e interzis”, explică Stephens. „Așa că m-am plimbat pe acolo cu aparatul ascuns sub mână și cu ochii-n patru după camere de supraveghere și gardieni, în timp ce căutam oameni care făceau lucruri ieșite din comun.”

„Asta e una dintre preferate”, spune Stephens. „E o situație de care am dat într-un loc cu potențial pentru cadre bune și am stat acolo ceva timp până am surprins asta. Din când în când apărea cineva care interacționa cu boschetul într-un fel sau altul; mângâia frunzele, le smulgea.

Am tras câteva cadre și deodată apare tipul ăsta care se apleacă și se holbează la boschet, și asta a fost tot: un comportament extraordinar într-o situație banală.”

„Pe asta am făcut-o datorită faptului că eram tare concentrat la ce se întâmpla în jur”, spune Stepehen deasupra unei beri. „Mi se pare că stilul ăsta de a lucra e extrem de meditativ, în sensul că umbli cu orele și ești conștient de ce te înconjoară, numai să surprinzi ceva ieșit din comun.”

„L-am observat pe tipul ăsta de peste drum și m-am dus țintă să-l fotografiez ca nu cumva să se miște”, zice Stephens. „După aceea, am așteptat 15 minute ca să mă asigur că nu pozează pentru altcineva, dar în cele din urmă am acceptat că el chiar adormise, așa că l-am lăsat în pace.”

„Când te gândești la ideea de turist plictisit, imaginea asta trece dincolo de orice limită la care m-am gândit vreodată. Un turist cu ochelari pliabili și geamantan roz neon, adormit pe o saltea de pe stradă - e greu să convingi pe cineva că nu e regizat, dar chiar e ceva de care am dat pe stradă.”

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.