Cinci lucruri pe care majoritatea oamenilor nu le știu despre psihopați

În serialul BBC Killing Eve, Villanelle, un asasin psihopat, îi spune lui Eve, o agentă a serviciilor secrete: „N-ar trebui să-i spui niciodată unui psihopat că e psihopat. Îi supără foarte tare.” După care își ia o mutră bosumflată.

Majoritatea oamenilor cred că știu ce e un psihopat: o persoană care nu are sentimente. Cineva care probabil tortura animale în copilărie. Dar iată cinci lucruri pe care probabil nu le știai despre psihopați.

Psihopatia e un spectru și toți ne situăm în diferite zone ale lui. Dacă s-a întâmplat vreodată să nu simți vinovăție sau remușcare sau nu ai fost empatic cu cineva sau ai fermecat pe cineva ca să obții ce îți dorești (vezi ultimul interviu pentru un job), atunci ai dat și tu dovadă de trăsături psihopate. Poate că ai fost neînfricat în anumite situații sau ți-ai asumat niște riscuri mari – și acestea sunt trăsături psihopate.

Patrick Bateman în American Psycho și Haniibal Lecter în Tăcerea mieilor sunt portrete tipice de psihopați în cultura pop. Deși e adevărat că majoritatea ucigașilor în serie sunt psihopați, marea majoritate a psihopaților nu sunt ucigași în serie. Psihopații constituie doar un singur procent din populație și pot fi membri productivi ai societății.

Lipsa lor de emoții – cum ar fi anxietatea și teama – îi ajută să rămână calmi în situații înfricoșătoare. Experimentele au arătat că au o reacție de spaimă mult mai scăzută decât a oamenilor obișnuiți. Dacă cineva te-a speriat în timp ce te uitai la un film de groază, probabil ai manifestat o tresărire exagerată. Psihopații reacționează mai puțin intens în astfel de situații. Ba chiar pot rămâne calmi. E o trăsătură utilă dacă ești soldat sau chirurg sau lucrezi pentru forțele speciale.

Psihopații pot fi și foarte fermecători (chiar dacă numai la nivel superficial), își asumă riscuri, sunt îndrăzneți, orientați spre scop și iau decizii curajoase. Asta îi face potriviți pentru medii precum Wall Street, sălile de jocuri și parlament.

Psihopații locuiesc de obicei la oraș. Preferă ceea ce psihologii numesc „o strategie de viață rapidă”. Adică se concentrează pe creșterea oportunităților de împerechere pe termen scurt și pe numărul de parteneri în loc să învestească efort într-o relație pe termen lung, stabilitate și familie. Această strategie e asociată cu asumarea de riscuri și egoismul. În plus, orașele le oferă psihopaților oportunități mai bune de a găsi oameni pe care să-i manipuleze. Le oferă și mai multă anonimitate, deci mai puține șanse de a fi detectați.

Deși psihopații de sex masculin și cei de sex feminin se aseamănă în multe aspecte, unele studii au găsit diferențe. De exemplu, femeile psihopate sunt mai dispuse la anxietate, probleme emoționale și promiscuitate decât bărbații psihopați.

Unii psihologi argumentează că psihopatia e uneori diagnosticată ca tulburare borderline – care se caracterizează prin emoții necontrolate, reacții impulsive și izbucniri de furie. Asta poate explica de ce majoritatea studiilor arată că rata psihopatiei e mai scăzută printre femei.

Ultimele noastre cercetări arată că femeile psihopate preferă să aibă relații cu bărbați non-psihopați pe termen scurt, poate ca să-i trateze ca pe niște jucării și să-i manipuleze. Dar, pentru o relație pe termen lung, își doresc lângă ele un bărbat psihopat. Până la urmă, cine se aseamănă se adună.

Deși psihopații denotă lipsa unor emoții specifice – cum ar fi anxietatea, frica și tristețea – pot simți alte emoții, precum fericirea, bucuria, surpriza și dezgustul, într-un mod similar majorității oamenilor. Așadar, chiar dacă le e greu să recunoască fețe temătoare sau triste și reacționează slab la amenințări și pedepse, pot identifica fețele vesele și reacționează pozitiv când sunt răsplătiți.

Totuși, un psihopat are nevoie de mai mult decât câștigarea unui pariu în valoare de cinci dolari ca să fie fericit. Se simte fericit și motivat doar dacă recompensa e suficient de mare. Bineînțeles, se pot înfuria, mai ales atunci când sunt provocați sau frustrați că nu și-au atins un scop. Așa că Villanelle are dreptate, într-o oarecare măsură: poți să-i rănești sentimentele unui psihopat, dar probabil e vorba de sentimente diferite și din motive diferite.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.