Am întrebat tineri din Timișoara ce cred despre venirea Regelui Florin Salam la ei în oraș

Cred că e mai ușor să dezbați legea vaccinării, ideologia USR-ului, sau chiar moartea Elodiei, decât să vorbești despre Florin Salam. Asta pentru că, deși manelele erau ținta cea mai ușoară a urii sau a miștoului înainte de 2014, roata s-a învârtit odată cu apariția lu' PARADAIZ, niște promotori de petreceri ce au vrut să înfigă pentru prima dată maneaua printre preferințele tinerilor frumoși. Unii preziceau bastardizarea EDEN-ului, moartea underground-ului și imbecilizarea României după asta. Apocalipsă culturală. Alții, precum scriitorul Adrian Schiop, puneau maneaua cot la cot cu rapu' și arătau cum „Cultura urbană nu vrea să fie cool balcanic, vrea să fie copia adibas a Berlinului".

Au trecut mai bine de trei ani, timp în care bărboșii urbani și feministele precaute au îmbrățișat tot mai mult manelele. Peste români n-a venit năpasta analfabetismului, și societatea părea că merge mai departe, în ciuda unei scăderi a mediilor de la BAC. Manelele, chiar dacă deveniseră sau nu noul cool, nu distruseseră țara. Până una-alta, se știe, asta e misiunea partidelor politice consacrate.

Suntem în 2017, iar Salam, deși inițial își anunțase retragerea definitivă din România la începutul anului, a revenit în țară să scandalizeze Clujul, Bucureștiul și, mai nou, Timișoara, acolo chiar diseară. Unii dintre prietenii mei s-au dat interesați ironic de eveniment. Alții au fost cât se poate de serioși. Ideea e că mediul virtual m-a lăsat la fel de confuz legat de manele precum în 2014, așa că am luat strada la pas, ca să aflu sentimentele bănățenilor de această petrecere, regatul lui Salam și eterna întrebare „manele sau nu manele"?

VICE: Ciao Jasmina, am auzit că ai primit cadou un bilet la Salam.
Jasmina: Da. Dar de foarte mult timp vreau să mă duc la Florin Salam. Florin Salam este un artist.

De când îți plac manelele?
Da' nu-mi plac manelele.

De când ai decis că vrei să mergi la Salam?
De la o nuntă la care l-am văzut, de prin 2007-2008.

Ce te aștepți să vezi mâine?
Lume extraordinar de, cum să zic, art nouveau. Că scrie acolo că-și permit să selecteze clientela în baza vestimentației. Eu o să mă duc îmbrăcată în rochie cu papagal, deci nu mă aștept să ies neviolată de-acolo. În rest, probabil c-or să fie oameni foarte eleganți. Or să se arunce foarte mulți bani.

Tu câți bani ai pregătit pentru experiența asta?
Niciunul. O să mă duc cu bani falși, de la Auăleu, din „Ferma Animalelor".

Mulți zic că Florin Salam e regele manelelor. Dar cum ar arăta o monarhie guvernată de el? Să zicem că a Germaniei.
Ar fi mai mulți turci și arabi decât sunt acum. Salam e un competent, cred că s-ar descurca.

Deci ar fi mai ceva ca mama Merkel.
Categoric, că are bani, nu mai are nevoie să fure, so there you go.

Care ar fi prima lui izbândă?
Cred că s-ar legaliza toate drogurile posibile. Dup-aia ar vedea și de alte chestii.

VICE: Cum te simți legat de venirea lui Salam în Banat?
Amelia: Pasivă. Nu mă interesează. Nu ascult manele și nici n-am ascultat vreodată.

De ce resping oamenii atât de fervent manelele?
Din cauza mesajului pe care-l transmit unele melodii.

Ce diferențe vezi între mesajul gangsta rapului și cel al manelelor?
Depinde și de felul în care se cântă.

Dacă se cântă despre dușmani?
Se exprimă altfel, cu alte cuvinte.

Uite, văd că ai un afiș la un chef de bass music. Dacă ai auzi o manea fără versuri la tempo de drum and bass, ai dansa pe ea?
Depinde și de stare.

Există și oameni care puneau versuri de manele peste d'n'b. Cum ți se par?
Le iau mai mult la caterincă.

Crezi că majoritatea românilor ascultă manele ironic sau serios?
Serios.

VICE: Dacă te-ai duce azi la Florin Salam, de ce te-ai duce?
Kira: Probabil pentru că aș fi beată, că nu-s cea mai mare fană a pateului sau a manelelor. Depinde de starea pe care o am.

Uite, vecina de pahar a zis că locul manelelor e la munte. Locul manelelor în cultura românească unde e?
La sat, lângă oi.

În ce diferă, ca mesaj, manelele de alte genuri?
În manele, e vorba doar de bani, bani, bani. De exemplu, Eminem când era în vogă, te făcea să simți greul prin care trecea.

Știu că el rappuia și despre experiențele cu droguri. Salam oare ar merge cu cocsul?
Chiar aș vrea să aud. Cred că ar merge, da.

VICE: Care a fost prima ta reacție, când ai văzut pe Facebook că vine Salam?
Paul: M-am uitat să văd dacă-i pe bune, că mai erau evenimente false cu maneliști. Și-am pus un comentariu „bineînțeles, cum să nu merg?". Dar nu, nu mă duc. Manelele mi se par o muzică pentru inculți. N-am văzut manelist înrăit care să fie și persoană de treabă.

Ce înseamnă manelist înrăit?
O persoană care se crede deasupra tuturor, care încearcă să-ți bage muzica lui pe gât, că e o muzică bună, care te învață ceva.

De unde vin manelele?
Păi muzica sârbească pe care am auzit-o la părinții mei sună, instrumental, a manele. Dar e și o influență din muzica populară, dacă nu mă înșel. Un fel de două feluri.

Unii zic că și din muzica turcească.
Aia e mai psihedelică, cumva. Sună bine.

Vrei să zici că maneaua e un fel de șaorma muzicală?
Da, una pe care o iei și a doua zi ai toxiinfecție alimentară. E un hate între manele și muzica mai cultă.

Ai prieteni maneliști?
Da, cu care mă înțeleg foarte bine, până-n punctul în care exagerează cu manelele. Am fost la un chef unde am auzit manele underground.

Cum adică?
Era o manea despre un om care violează o mâță. Doar cel care a pus piesa o știa. Lumea a râs, dar eu am rămas un pic „ce naiba?". Era cu ceva ca „tu ești mâța mea, pisica mea, te fut toată noaptea.", pe ritm de manele.

Cred că se referea, totuși, metaforic.
Oricum, sună cam aiurea.

VICE: Vine Salam în Timișoara.
Nicu: Da, pentru mine nu e o chestie specială. Eu nu ascult genul ăsta de muzică.

Niciodată?
Ba da, că pe vremuri numa' asta se asculta. Când eram copil, era foarte adoptat genul ăsta. Inclusiv familia asculta.

Ce se asculta cel mai mult?
Țin minte ceva cu „dacă pozele ar vorbi", de la Florin Pește. M-a amuzat numele, de-aia l-am reținut.

Caracterizează-mi un chef de manele în trei cuvinte.
Muzică pentru alcooliști. Dar eu nu cred în asta. Ori ești manelist, ori nu ești. Uite, eu la chefuri la care se bagă manele ies afară, fumez o țigară, două, da' nu fac scandal.

VICE: Ziceai că te-ai duce la așa un chef.
Andrei: Da, aș fi fost curios. Da' cât e intrarea?

120 sau 200 de lei.
Atunci nu.

Dar dacă era mai ieftin?
M-aș fi dus să ascult o piesă. Experiența mi se pare interesantă, ca și varietate. Dar și el, ca om.

Oamenii s-au cam supărat că a cântat la TIFF.
Păi ei se supără de cam orice e ieșit din uzual sau care are o reputație proastă.

La noi, de ce au reputație proastă?
Nu știu. Oamenii cred despre ei că sunt cocalari.

Numai inculții ascultă manele?
Nu. Și eu ascult manele. Și-mi place toată muzica lăutărească. Da' eu am o atitudine tolerantă în general față de muzica cu personalitate.

Unde e locul manelelor în cultura noastră?
Păi am văzut un documentar despre două lesbiene rome, foste pușcăriașe, care țin petreceri la periferia Bucureștiului. Și acolo se detalia tot valul ăsta de protomanele și electromanele. Mi s-a părut interesant că lumea încearcă și altceva decât techno sau drum and bass. Mă rog, până la urmă e bine să existe de toate, pentru toți.

VICE: Care e încadrarea stilistică a manelelor în cultura românească?
Claudiu: Nu există așa ceva. Locul lor e în nația lor, de indieni. De romi.

Sunt manelele o muzică de romi?
Nu-i o muzică, maneaua e o chestie copiată din Bollywood.

Dacă ai primi o invitație la Salam, cum ai reacționa?
I-aș da foc sau habar n-am. Dar în niciun caz nu i-aș da curs.

Ai spune că urăști manelele?
Nu, nu judec pe nimeni. Nu-mi plac, e părerea mea, nu vreau, mulțumesc.

Ce oameni vor merge la concert?
Cu lanț la gât și cu puțin creier, bineînțeles.

Se aseamănă manelele cu gangsta rap?
În ultimul timp da, pentru că ambii cântă despre bani, cururi de femei, mașini scumpe, lanțuri. Căcaturi de-astea.

Dacă ar cânta despre motoare scumpe, te-ai duce la un concert de manele?
Nu. Dar există și o manea cu motoare. Am zis că e vai ș-amar dacă-l întâlnim pe băiatu' care cântă piesa aia.

VICE: Ziceai că asculți mai mult psytrance.
Gabrii: Da, și rock alternativ. Da' n-am nimic cu oamenii care ascultă manele.

De ce au unii aversiune față de ele?
Din rasism, din frică. Și au ideea asta în minte, că e o muzică făcută de țigani pentru țigani. Pe care o asociază cu furt sau mizerie, ceea ce mi se pare foarte urât.

Te-ai duce la o chestie din asta?
Da, și am și fost. M-am simțit foarte bine. Nu-i genul meu, încât să-l pun și să-l ascult la căști, dar nu mă deranjează să-l aud sau să merg la petreceri.

Salam a fost la TIFF, cu orchestră cu tot.
Și la Outernational, unde trebuia să merg și eu, dar n-am mai ajuns. Mi se pare că Bucureștiul și Clujul sunt mai deschise. Timișoara ori e foarte indiferentă, ori e foarte pe hate.

De ce? Provine din elitism?
Da, că am cunoscut suficiente persoane care consideră că muzica îi reprezintă în totalitate. Și-atunci, când întâlnesc ceva diferit, resping.

Care-i diferența melodică dintre trance și manele?
Necesită alte mișcări ale corpului. Dar sunt mai balcanice.

Ce-i frumos la cultura balcanică?
Mâncarea e mai bună, exprimăm mult mai multe din sentimentele noastre, și suntem parcă mai vorbăreți și mai deschiși.