Oamenii chiar o iau razna când e Lună plină?

Cineva trebuia să afle adevărul.
7.10.18
Image via Shutterstock

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

Într-o singură sâmbătă seara din octombrie 1983, orașul Montreal a trecut printr-ul val de infracțiuni violente care au depășit noțiunea de „coincidență.”

În primul rând, un bărbat care încerca să spargă un apartament a amenințat un polițist cu un cuțit și a fost împușcat. Apoi, în cealaltă parte a orașului, trei tipi au fost înjunghiați grav în timp ce-și protejau prietenul de un alt grup violent. În cele din urmă, vreo 50 de bătăi au izbucnit în mai multe stații de-a lungul liniilor de metrou ale orașului, cu numeroase ferestre sparte și bucăți mari de beton aruncate pe căile ferate. Dar mass media s-a legat de un lucru care, aparent, era comun pentru toate cazurile: toate s-au întâmplat sub o Lună albă plină.

Următoarea zi, publicația Montreal Gazette i-a luat interviu locotenentului Jacques DeSerres, de la Departamentul de Poliție Comunitară Urbană. Când a fost întrebat ce părere are despre Luna plină și infracțiunile numeroase, el a oferit un citat destul de zeflemist: „Ca regulă generală, există o creștere a infracțiunilor când e Lună plină… din toate categoriile.”

Desigur, locotenentul Jacques DeSerres nu a inventat o nouă ramură de criminologie lunară. El pur și simplu a făcut referire la o vorbă veche din folclor: că Luna plină afectează comportamentul uman.

Acum vreo 2 000 de ani, naturalistul și filozoful roman Plinius cel Bătrân susținea că Luna plină afectează umiditatea din creier și, prin urmare, emoția umană. Apoi, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, în ciuda faptului că epoca renascentistă s-a îndepărtat de superstiții, medici precum Richard Mead și James Gibbs au susținut că anumite perioade ale ciclului solar și lunar induc anumite condiții, cum ar fi epilepsie, scrofuloză și isterie.

Ba mai mult, termenul de „lunatic” derivă din cuvântul latin „luna”.

Zilele astea, înțelepciunea populară încă se agață de ideea că poziția orbitală a Lunii afectează starea de spirit. Așa cum a demonstrat și Universitatea din Kentucky într-un studiu din 1987, 80% din asistentele medicale de la Urgențe și 64% din medici cred ca Luna afectează pacienții.

Chiar e pe bune?

Potrivit lui Eric Chudler, neurolog și profesor asociat de cercetare de la Universitatea din Washington, răspunsul este categoric: aproape sigur nu. Eric este genul de academician care vorbește fără perdea și succint, însă nu primești un simplu da sau nu. Totuși, el recunoaște că majoritatea copleșitoare de dovezi arată că efectul este zero.

Ca cercetător în neurologie, Eric a fost mereu întrebat „Cum poate una să ne afecteze creierul?" În cele din urmă, el a decis să studieze studiile corelative existente, care datau încă din anii '60. Asta include studiul mai sus menționat despre paramedici, precum și mai multe despre poliție.

El a descoperit că din toate studiile științifice solide, care dispuneau de evaluări reale și placebo, plus eșantioane mari, nici unul a nu a găsit vreo legătură. De fapt, singurele care au găsit o corelație erau pline de metodologii discutabile sau au trecut cu vederea adevărurile evidente. De exemplu, noțiunea că Luna plină motivează crima și comportamentul antisocial prin inundarea orașelor cu lumină ignoră că orașele sunt luminate de lămpi de stradă în ultimii o sută de ani.

„Nu auzi niciodată de rapoartele cu rezultate negative, ci doar despre ziua aia când au avut loc multe infracțiuni într-un oraș, iar poliția a decis să suplimenteze forțele de ordine”, explică Eric. „Și tu crezi că în perioada aia se fac mai multe arestări? Ei bine, normal!”

O meta-analiză din 1984 pe 37 de studii asupra efectului lunar a constatat un efect similar, menționând că jumătate din studiile afirmative prezintă erori statistice. Un astfel de studiu a observat o creștere a accidentelor de circulație în timpul lunilor pline, fără a ține cont că acele luni pline au coincis cu sfârșitul săptămânii, când statistic, oamenii erau mai tentați să bea.

Eric spune că, până când se oferă o ipoteză sau o explicație directă cu privire la modul în care ne afectează Luna, orice schimbare a comportamentului în acel moment este din pură coincidență. Cu toate astea, el simpatizează cu nevoia de a adopta o explicație, sugerând însă că ar putea contribui la înțelegerea unui eveniment inexplicabil, cum ar fi poliția și trauma violenței aleatorii.

Acum, să luăm în considerare și că există oameni care jură pe influența Lunii, iar mulți dintre acești oameni sunt indivizi inteligenți și raționali. Pentru ei, efectele Lunii nu pot fi măsurate de știință, ci mai degrabă de propriile experiențe.

O astfel de persoană e și Sandy Sitron, astrolog din Brooklyn. Timp de 25 de ani, ea jură că a observat efectul Lunii și alte fenomene astrologice și că poate relata o grămadă de povești dubioase ale prietenilor, familiei și clienților, care au resimțit puterea Lunii pline.

„Dacă aș fi singura persoană care crede asta, m-aș gândi că e ceva neregulă, dar toată comunitatea mea crede asta”, explică Sandy. „Sunt mulți oameni dispuși să răspundă datorită acestei dovezi anecdotice.”

Sandy e astrolog și a aflat pentru prima oară de psihologia lunară de la mama ei vitregă. În apartamentul/biroul ei găsești doar câteva cărți și alte accesorii mistice. Ea este elocventă și inteligentă și discută complexitățile și diferențele din astrologie în relație cu jurnalul mintal ale efectelor lunii.

Sandy susține că stările sunt dictate de apropierea dintre Soare și Lună. De Lună nouă, energia noastră e cea mai joasă, înainte să crească și să ajungă la un punct culminant de Lună plină, ceva pe care Sandy îl resimte pe propria piele, lunar.

Când Sandy era mai tânără, înainte să lucreze full time ca astrolog, ea muncea ca barman. Ea spune că acolo a observat efectul Lunii în acțiunea, de repetate ori: Luna plină atrăgea mulți clienți, iar de Lună nouă, era mai gol.

„Dacă era Lună plină într-o sâmbătă seara, mă bucuram pentru că făceam mai mulți bani. Dacă era Lună nouă, închideam mai devreme.”

Însă Sandy susține că nu ignoră dovezile științifice. Pe durata conversației noastre, ea a spus cât de deschisă este față de știință și ideea că ar putea să greșească. Ba mai mult, Sandy a citit și ea studiul. Pentru ea, lipsa de informații relevante și prezența studiilor conflictuale nu denotă o lipsă de corelație, ci arată cum astrologia nu poate fi măsurată de știință.

„Datorită științei înțelegem lumea și calitatea vieții noastre, dar este limitată. Sunt o grămadă de lucruri care există în afara unei paradigme care poate fi demonstrată.”

Am plecat de la Sandy intrigat, dar neînduplecat, deoarece, pentru mine, faptul că nu poți explica mecanismul din spatele efectului, e un mare minus. Anecdotele sunt drăguțe, dar vulnerabile la coincidențe de statistică sau corelații iluzorii.

Așa cum mi-a spus la telefon și Scott Lilienfeld, profesor de psihologie la Universitatea Emory: „Mintea umană tinde să țină minte evenimentele, decât non-evenimentele. Ca rezultat, atunci când e Lună plină și se întâmplă ceva neobișnuit, rămâne în memorie.”