Un hotel din Grecia cazează refugiaţi pe lângă turişti

Hotelul Paradise de pe insula greacă Samos n-o fi cel mai modern şi mai luxos hotel din Grecia, dar pentru sute de refugiaţi e un adevărat paradis. Hotelul nu mai găzduieşte doar turişti. Douăsprezece din cele 48 de camere sunt destinate celor mai vulnerabili dintre refugiaţii ajunşi recent pe insulă. Hotelul participă la iniţiativa organizaţiei internaţionale Medici fără frontiere (MSF), punând la dispoziţie camere pentru refugiaţi, în timp ce MSF acoperă costurile cazării, mesele şi facilităţile de bază pentru aceştia şi le oferă asistenţă socială şi consiliere psihologică. În acelaşi timp, ONG-ul colaborează cu alte organizaţii pentru a oferi asistenţă juridică refugiaţilor solicitanţi de azil şi pentru a organiza cursuri pentru copii.

În dimineaţa în care am vizitat hotelul, turiştii în costume de baie se duceau la plajă, iar profesorii voluntari tocmai soseau. Aveau cu ei genţi pline de caiete şi alte materiale didactice pentru cursurile de dimineaţă cu copiii refugiaţilor. Pe pereţii restaurantului hotelului, unde au loc cursurile, erau expuse desenele copiilor, reprezentând diverse animale şi cele patru anotimpuri. Mă uitam mai de aproape la desene, când o droaie de copii s-au năpustit înăuntru, direct în braţele profesorilor.

Cursurile încep cu limba engleză, iar elevii cântă un cântecel cu zilele săptămânii. Mohammed e puţin mai leneş şi, când uită ordinea zilelor săptămânii, strigă „vineri!". Ceilalţi copii se bucură, fiindcă vinerea voluntarii îi duc la plajă pentru lecţii de înot. Dar azi nu e vineri. După ce termină de cântat despre zilele săptămânii, se aşază la mese să-şi facă lecţiile.

Pe părinţii lor nu-i prea vezi în spaţiile comune ale hotelului, preferă să rămână în camere cea mai mare parte a timpului. Voluntarii îmi spun că mulţi dintre ei sunt pur şi simplu extenuaţi de pe urma călătoriei, sau demoralizaţi de cât de mult durează să primească azil. Procesarea unei cereri de azil poate dura ani de zile şi nu există nicio garanţie că răspunsul va fi unul pozitiv.

Prin programul MSF, hotelul Paradise poate caza câte 80 de persoane odată. De la începutul iniţiativei, în mai 2016, hotelul a găzduit 274 de refugiaţi din aproape 90 de familii. Majoritatea familiilor din program au stat la început într-o tabără de refugiaţi din apropiere, în condiţii „neigienice şi de supraaglomerare", după cum a relevat un raport al organizaţiei Human Rights Watch din 2016. Hotelul oferă un ajutor impresionant în condiţii grele. În luna iunie 2017, un cutremur de 6,3 pe scara Richter s-a produs în Marea Egee, iar zece persoane de insula Samos au fost rănite. Din fericire, niciunul dintre oaspeţii hotelului nu a fost rănit.

Esraa Marouf, care era însărcinată şi avea un copil mic când a fugit din Siria, a trecut şi ea prin tabăra de refugiaţi. „Când am ajuns în Grecia, a trebuit să mergem la spital fiindcă stătusem prea mult în soare", povesteşte ea. „N-am închis un ochi în cele două zile cât am stat în tabără. Am stat treji toată noaptea, lângă cort, fiindcă ne temeam pentru cel mic." Au fost preluaţi curând de asistenţii sociali de la MSF şi au ajuns la hotelul Paradise.

Sotiria Politou, asistent social la MSF şi coordonatoarea programului, spune că e dificil de stabilit cine să fie cazat la hotel şi cine nu. „Decidem cine are mai mare nevoie de ajutor pe baza unor criterii stabilite de autorităţi, dar analizăm şi fiecare caz în parte. Familiile cu copii mai mici de şase luni, femeile însărcinate în peste şase luni, părinţii singuri, persoanele în vârstă, persoanele care suferă de stres posttraumatic, victimele torturii sau abuzurilor sexuale, precum şi persoanele care necesită îngrijiri medicale de urgenţă au prioritate."

„E foarte greu, fiindcă toate persoanele dintr-un centru pentru refugiaţi sunt vulnerabile şi au nevoie de ajutor. Analizăm fiecare caz cu multă atenţie, fiindcă vorbim de vieţi omeneşti", spune Sotiria.

În afară de Paradise, mai există un hotel pe insulă care s-a alăturat programului de cazare al MSF, hotelul Odysseas. „Patronii celor două hoteluri n-au fost foarte deschişi faţă de ideea asta, la început", povesteşte directorul hotelului Paradise, Ploutarchos Tzivanakis. „Asociaţia hotelieră locală a avut discuţii lungi pe tema asta, fiindcă oamenii se temeau că va fi afectat turismul. Lumea crede că refugiaţii şi turiştii nu pot coabita. Am decis să facem o încercare şi am pus la dispoziţie câteva camere, să vedem cum merge. A fost de ajutor că MSF alesese deja refugiaţii care să fie cazaţi la noi şi totul a mers bine. Ajutăm şi noi cum putem, deşi e drept că primim şi bani pentru asta."

Deşi majoritatea turiştilor n-au nicio problemă, nu toată lumea e încântată de aranjamentul ăsta. Tzivanakis recunoaşte că au existat câţiva turişti greci şi străini care au cerut să nu fie cazaţi la acelaşi etaj cu refugiaţii, iar un turist a cerut personalului de la hotel să-i fie spălate cearşafurile separat de cele ale refugiaţilor. Îmi povesteşte de o americancă, medic dentist, care venise în Grecia să lucreze ca voluntar în tabăra de refugiaţi, dar fusese foarte deranjată când a aflat că erau refugiaţi cazaţi la acelaşi hotel ca şi ea.

Judith van Goethem vine în vacanţă pe insulă în fiecare an, din Belgia, şi se bucură că hotelul dă o mână de ajutor. „Ar fi şi culmea să ne deranjeze că suntem cazaţi la acelaşi hotel cu refugiaţii!", zice. „E destul de ruşinos că Europa nu face mai multe în privinţa crizei refugiaţilor. Ar fi groaznic dacă noi, ca indivizi, am refuza să sprijinim un astfel de proiect."

„Unul din motivele pentru care ne cazăm mereu în centrul oraşului Samos e că ne dorim să fim în sânul comunităţii locale", adaugă partenerul ei, Knarf Van Pellecom. „Iar comunitatea se confruntă cu situaţia asta momentan. Indiferent cum li se pare unora sau altora, trebuie să fim raţionali. Lumea se schimbă şi trebuie să învăţăm să trăim împreună."

Unele familii de refugiaţi au încercat să facă din camerele de hotel un cămin, aducând mici schimbări mobilierului. Când stau de vorbă cu familia Allami, îmi oferă gogoşi, un gest obişnuit de ospitalitate la ei acasă, în Irak. „Până la urmă, viaţa în Irak nu mai era viaţă", zice Hiadar Allami, care a avut un post administrativ într-o unitate militară. „La începutul lui 2015, lumea a început să iasă în stradă să protesteze. Nu erau infractori. Cereau doar să fie conduşi de un guvern care să le respecte drepturile."

„Unul dintre protestatarii care fuseseră arestaţi a ajuns la unitatea unde lucram eu şi m-a rugat să-i anunţ familia că e acolo, ceea ce am şi făcut. Când a venit familia lui să-l vadă, au fost întrebaţi cum îl găsiseră, fiindcă locul detenţiei era secret. Au recunoscut că aflaseră de la mine", explică. „Colegii m-au sfătuit să dispar, atfel aş fi fost arestat şi judecat de un tribunal militar."

După ce-a stat ascuns două săptămâni, Hiadar a fugit în Germania. După asta, fratele lui a fost arestat şi torturat ca să dezvăluie unde se afla Hiadar. Hiadar s-a întors în Irak să-şi găsească fratele şi, împreună cu restul familiei, au fugit în Samos în septembrie 2016. Familia lui aşteaptă de trei luni un răspuns la cererea de azil. „Dacă-mi găsesc de lucru, aş vrea să rămânem în Grecia şi copiii să meargă aici la şcoală. N-au mai fost la şcoală de doi ani", spune Hiadar.

Una din cele mai mari provocări pentru MSF şi personalul hotelului e să le ridice moralul refugiaţilor. „Sănătatea mintală e o mare problemă pentru oamenii ţinuţi aici", recunoaşte Andre Bogktnan, coordonatorul organizaţiei Samos Volunteers, care se ocupă de activităţile pentru copii. „Nesiguranţa îi macină. Insula e un punct de tranzit şi mulţi se aşteaptă să plece mai departe într-o săptămână sau două, maximum o lună, dar nu se întâmplă asta. De aceea am decis să ne concentrăm pe educaţie şi ateliere creative, ca să le dăm o ocupaţie şi să creăm cât de cât o rutină." Voluntarii se întorc la Paradise după-amiaza să distreze copiii cu spectacole, jocuri şi lucru manual.

Majeeda Ali e din Siria şi lucrează la Samos Volunteers. A fost reporter independent în Siria şi a fost torturată şi închisă de 13 ori de regimul Assad, înainte să fugă şi să primească azil pe insulă. Astăzi, trei dintre fraţii ei sunt la închisoare fiindcă regimul încă mai încearcă s-o pedepsească. „La mine în ţară, nu vezi decât război, iar când ajungem în Europa nu ne dorim decât pace. E bine acum că am prieteni şi un loc de muncă. Dar veştile din Siria mă tulbură. Acum câteva zile, verişoarea mea a fost ucisă. Era însărcinată în şapte luni."

Majeeda Ali se bucură că hotelul Paradise găzduieşte refugiaţi, dar, la fel ca pentru mulţi dintre refugiaţii cazaţi aici, paradisul înseamnă altceva. „Mă rog în fiecare zi să se termine războiul, să înceteze luptele inumane. Paradisul meu e o Sirie sigură. Aş vrea să mă pot întoarce acasă, la viaţa mea de dinante", adaugă ea.