Am vorbit cu cel mai cunoscut medic de pe Facebook despre aberațiile pe care le cred românii

Medicul Vasi Rădulescu se foiește în scaun când îl întreb despre oamenii care cred că se îmbolnăvesc dacă stau în curent. Când vine vorba de antivacciniști și homeopați, gesticulează mult. Vorbește apăsat, dar nu ridică tonul. Față în față, pare să-și fi pierdut din aroganța de care este uneori acuzat - inclusiv într-un articol din VICE - atunci când publică liste de sentințe fără a preciza studiile și dovezile care le susțin.

Acum explică, pentru cine știe a câta oară, că homeopatia nu tratează nimic, că vaccinurile sunt benefice, că dacă mănânci mulți morcovi nu o să vezi mai bine și că Oscilococcinum e doar o diluție (din ficat de rață!) fără niciun efect medical. Lucruri evidente, spune el, dar în plasa cărora cad tot mai mulți. Am stat de vorbă despre toate astea, dar și despre cauzele relației defectuoase dintre pacient și medic din România. Când am ajuns să vorbim despre usturoi, am zis că e de ajuns.

VICE: Să începem cu o postare recentă, în care spuneți că „educația medicală e la pământ”, motiv pentru care „prind toate fantasmagoriile în populația generală”. Dar cine e de vină pentru acest lucru?
Vasi Rădulescu: În primul rând, Ministerul Sănătății nu s-a aplecat niciodată asupra nevoii de educație medicală. Suportul pentru medicina primară este defectuos, deși medicul de familie trebuie să fie cel mai important. Dar el nu prea mai are timp pentru consultații, doar dă trimiteri și rețete, e un birocrat. El este cel care poată să facă vaccinare eficientă și educație medicală.

Am văzut un interviu din septembrie în care spuneați că ați luat o pauză, că nu profesați. Încă sunteți în pauză?
Da, nu făceam față cu toate proiectele pe care le aveam în lucru. Lucram în privat. Am trecut și prin regimul de stat, la Spitalul Sfânta Maria mi-am făcut mare parte din pregătire. Și în februarie 2018 am lansat leapșadesanatate.ro, un site de educație medicală cu articole scrise de medici, pe înțelesul tuturor. Am visat să scriu câteva cărți și anul trecut am reușit să public două și am livrat și manuscrisul pentru a treia, care este fix o medicină povestită pe înțelesul tuturor. Am visat la un proiect propriu, la care lucrez acum, un cabinet unde să nu am piedici. Cu consultații gratuite, în care să acord tot timpul necesar fiecărui pacient. Este mare nevoie de așa ceva. La privat aveam doar 20 de minute pentru fiecare pacient, adică istoricul său, consultația, diagnostic, schemă tratament, recomandare analize. Totul, în 20 de minute. Și încă ceva: nu pot să stau într-un sistem privat în care un manager îmi spune „fiecare pacient care iese pe ușa dumneavoastră trebuie să aibă cel puțin 150 de lei de analize cu plată, nu contează ce-i faceți”. Pacientul să întrebe „de ce mă puneți să fac analiza asta?” și eu să fiu împins de conducere să dau niște analize care n-au nicio noimă. Așa e la privat.

Dar puteți generaliza?
Nu pot generaliza, dar se întâmplă. Iar în sistemul de stat se întâmplă un fenomen teribil de trist. Ești rezident în anul I, II, și deja se știe care medici vor rămâne în spital și care nu. Au o familie puternică în spate, au o tangență, un șef de secție. Am avut colegi rezidenți extraordinari care au părăsit spitalul. Și ne mai gândim de ce nu se schimbă sistemul. Dar nici aici nu pot generaliza, dar lucrurile astea n-ar trebui să se întâmple. Nu există meritocrație în sistemul medical.

Dar când spuneți „nu există meritocrație în sistemul medical”, asta este o generalizare.
Nu există meritocrația care ar trebui să existe, s-o spun altfel. Am trecut prin lucrurile acestea. S-au scos posturi peste noapte pentru niște rezidenți care au rămas cu integrare deplină și mi-au spus „Da, Vasi, dar tu nu te-ai afirmat”. Am terminat Facultatea în 2010, rezidențiat în medicină internă terminat acum trei ani și doctorat în ultimul an de rezidențiat. Și pregătire în cardiologie.

Ați scris pe Facebook că „salariile mari n-au schimbat nimic la capitolul șpagă”. Ați întâlnit astfel de cazuri?
Am văzut în jurul meu. Problema este bidirecțională. Foarte mulți pacienți consideră că trebuie să dea, înainte ca medicul să-l bage în seamă. Primesc foarte multe mesaje pe Facebook „domnul doctor Rădulescu, n-aveți dreptate, că m-am dus la camera de gardă și am stat șase ore și nu m-a băgat nimeni în seamă până n-am dat ceva”. Pot să judec acel om? Eu îi dau dreptate. Vorbim de doctori care încă fac actul acesta de condiționare și-ți zic „nu te operez până nu-mi dai”. Am văzut medici în jurul meu care acceptau plicuri. Nu să condiționeze, dar primeau plicuri, absolut. Se întâmplă din greu.

Vorbeați mai devreme despre medicul de familie. Dar ce ne facem când el este și homeopat? Ați declarat că homeopatia nu tratează absolut nimic.
Dar nu este declarația mea, se bazează pe studii. De fapt, pe lipsa de studii. Homeopatia e despre diluții fabuloase, de unu la nu știu câte zeci de milioane. De exemplu, Oscilococcinum, care prinde bine la noi, se adresează unei patologii în care corpul nu are nevoie de nimic, te vindeci oricum. Într-o răceală, nu există tratament per se. Paracetamolul abolește niște simptome, antitusivul, tusea.

Dar ce sfaturi aveți pentru pacientul căruia medicul lui îi prescrie Oscilococcinum?
Hm. Aici e delicat pentru că avem, din păcate, medici care se poziționează atât de sus și care nu acceptă nici în ruptul capului o poziție din partea pacientului. Iar medicina nu se face cu forța, medicul recomandă ceva, nu „eu îți dau asta și numai asta iei”. Dar, din păcate, sunt medici care se impun și sunt pacienți care n-au cultură medicală, nu vor să-l contrazică pe medic și acceptă absolut orice. Un medic care recomandă Oscilococcinum e departe de medicină. Unde lucram eu, la clinica privată, e un celebru medic, homeopat, care dă consultații pe ORL. I-am spus managerului „nu vă face cinste deloc să aveți un homeopat în clinică” și mi-a zis: „Vasi, dar acest medic dă consultații la mai multe clinici și face undeva la 20 de mii de euro pe lună, din așa ceva”.

Oare putem să tragem concluzia că medicii homeopați fac asta pentru bani? Mulți chiar cred în homeopatie.
(Râde) O fac și pentru bani. Am un caz pe care îl amintesc și nu știu cât de bine e să judecăm, pentru că a trecut printr-o situație critică, a fost în comă câteva zile, e un medic la Iași, antivaccinist convins, Adrian Cacovean se numește. Mi se pare incredibil, acest medic tratează și copii, operează, orice patologie, intră și în cancere, în orice. Colegiul Medicilor nu a luat nicio poziție, niciodată. Și colegiul ia de la fiecare medic câte 50 de lei pe lună.

Când dumneavoastră publicați acele liste de sfaturi, de dictoane, și vi s-a reproșat că nu aduceți destule studii și dovezi, uneori răspundeați cu „tu nu ești medic”. Dar mai ține acest argument atunci când tot un medic dă acel sfat? Nu cred că un pacient zice „azi îmi fac niște dexametazonă aerosoli”, recomandarea vine de la un medic.
Da, aici e o discuție lungă. Deci dexametazona are indicație doar intramusculară, intravenos, intraarticulară. Corect, vine de la medic recomandarea, și e o mare problemă. Apar și medici antivacciniști, care nu respectă protocoale, apar medici care fac bio-rezonanță, care fac terapii nu știu de care în cancer care nu au niciun fundament.

Și soluția ar fi un control dinspre autorități?
Da. Un ministru al Sănătății care să rămână în istorie pentru ceva, ar trebui să facă două-trei lucruri mari și late: spitalele regionale care au fost împinse după 20-20, ca să folosesc expresia doamnei premier, să facem niște campanii veritabile pentru vaccinare - vă aduc aminte cazurile de deces în rujeolă, situația cu HPV, unde suntem numărul 1 în Europa la cazuri noi și la mortalitate din cancer de col uterin.

Bine, campanii de vaccinare, dar și acces la vaccinuri, că au fost mari lipsuri.
Sigur. Pe HPV nu există campanie actuală. În farmacie e șase sute de lei o doză și trebuie să faci două, iar dacă vrei să ți-l faci prin Ministerul Sănătății, intri pe o listă de așteptare luni de zile. Discuția e mult mai largă și sunt de acord cu asta. E nevoie și de educație. În 2009, au încercat să facă o campanie de vaccinare, au băgat vreo 23 de milioane de euro în doze și populația nu știa nici măcar ce înseamnă HPV. La un moment dat s-a promovat un mit, că noi suntem campioni la mituri, că dacă fetița face vaccinul o să rămână sterilă. Și foarte multe mămici erau speriate „ați venit voi cu vaccinul să ne faceți rău, să ne controlați, să ne nu știu ce”. Și a fost un dezastru, au aruncat o treime din vaccinuri sau le-au dat înapoi. Și sunt foarte multe astfel de mituri.

Poți să fii și ministrul Sănătății, nu te pui cu grupurile de mămici.
Nu te pui. Lista cu cele 30 de puncte mi-a fost criticată de anumiți oameni că este vai, medicul atotștiutor și mi-au luat-o ca aroganță. De curiozitate, ați mai citit ce scriu eu? Că eu mi-am recunoscut și depresiile, și slăbiciunile, pe bloguri, și peste tot.

Dar reproșul era altul: o astfel de listă, fără să fie bine argumentată, ar putea doar să dea apă la moară celor care cred în astfel de fantasmagorii. „Uite, nu aduce argumente, de ce l-aș crede?”, ar putea fi reacția.
Am adus și argumente și mulți n-au acceptat nici argumentele. Aceste liste sunt doar un punct de pornire, prin care le recomand oamenilor să citească mai mult.

Dar când ați pornit pe direcția asta, a comunicării pe Facebook, a listelor, nu vă așteptați și la critici?
Ba da, și mi le asum. Fiecare are dreptul la o opinie. Mie îmi vin comentarii de la oameni care n-au nicio treabă cu medicina și când e o critică argumentată, vorbim cu mare drag. Dar dacă tu mă faci cel mai prost medic de pe fața pământului, eu cum trebuie să răspund? Pentru că în primul articol al vostru, cel despre această listă și despre mine, au fost niște capturi la niște comentarii. Sigur, cea mai bună idee este să ignor. Dar trebuie să plec capul și să zic ăsta m-a făcut în toate felurile, n-am cum să-i răspund, n-am cum să-i zic ai niște argumente tâmpite, pentru că automat urmează „Oau, ce medic nesimțit, cum să-mi răspundă mie așa?!”. Dar el m-a atacat pe mine.

Dar colegii dumneavoastră cum reacționează la această abordare a dumneavoastră, ieșit public, cu liste pe Facebook?
Foarte mulți consideră că medicina trebuie să rămână în spital pentru că mulți medici au control acolo. Au halatul și sunt foarte puțin atacabili. Într-un spital, medicul în halat impune și foarte mulți pacienți au o atitudine umilă. Foarte mulți nu se expun, nu acceptă să meargă la televizor, nu-și fac cont de Facebook.

Internetul e un mediu în care oricine se poate exprima, și nu e greșit asta, dar trebuie să răspunzi pentru conținutul opiniei. Eu nu pot să câștig un argument cu cineva care n-are nicio treabă, lucrează casier. E o meserie nobilă, dar n-are nicio treabă cu medicina. Nu pot, pe internet, să-l conving, vine mereu cu un alt comentariu. Pot să-i dau Biblia medicinei, el va găsi tot timpul ceva, el are niște motive, pur personale. Am încercat asta la un moment dat cu un antivaccinist, am stat două ore să-i dau studii și n-am ajuns la nicio concluzie. A fost timp pierdut.

Și atunci ce sens mai are ce faceți dumneavoastră?
Dincolo de niște extreme, există o parte de mijloc formată din oameni care își pun niște semne de întrebare. Și acolo pot să fac diferența, că sunt oameni care au încredere într-un medic, că a citit mii pagini, a trecut șase ani prin facultate, prin rezidențiat, prin gărzi. Și la noi e mare nevoie de educație medicală. Am multe exemple, sunt pacienți cu cancer care au ales tot felul de prostii să se trateze și a fost prea târziu când au ajuns la medicina adevărată. Nu există niciun organism care să contracareze tendințele acestea nocive.

Vorbeați mai devreme de aroganță în relația medicului cu pacientul. Există la Facultatea de Medicină un curs despre cum să vorbești cu pacienții?
Intrăm într-un domeniu sensibil. Există psihologie medicală și cred că ținea o lună-două de zile, dar nimic foarte aplicat și nu e pe comunicare medic-pacient. Rămân la părerea că Facultatea de Medicină te învață cum să înveți două cărți pentru examenul de rezidențiat. Nu te învață mai nimic. Iar examenul e un nonsens, ia punctaj mare cine poate să rețină mai multă informație. E un talmeș-balmeș în capul tău. Nu e interviu, nu te întreabă nimeni „tu ce vrei să faci, hai să-ți testăm cumva modul de a gândi”. Nu, la noi e scolastică. Ar trebui să te învețe cum să-i spui unui om că are cancer. Și educația medicală ar trebuie să fie făcută din școală, cursuri de prim ajutor, educație sexuală, unde iarăși e o reticență fantastică - părinți, biserică. În străinătate, se fac traininguri pentru medici. La noi? „A, noi n-avem nevoie de așa ceva.”

Am prieteni medici care îmi spun că sunt distanți cu pacienții, pentru că altfel le-ar fi greu să îi trateze. Credeți că greșesc?
Da, greșesc. Am observat din practica mea, atunci când am trecut de scutul acesta și am vorbit mai mult cu pacienții, și am săpat cumva în viața lor, și tratamentele au mers mai bine. Când privești omul în ochi, când îl palpezi, când stai de vorbă cu el, când îl liniștești, și tratamentul merge mai bine. În spitale nu există asistență psihologică pentru pacient și medicul curant ar trebui să preia el puțin și partea asta. În prima mea carte, Dragă inimă, scriam despre asta. Mie, empatia îmi face rău fizic. Eu simt durerea pacientului când mă pun în locul lui și mi-am asumat asta. Dacă un pacient e operat, îi preiau durerea, mă pun atât de puternic în locul lui. Asta făceam când eram rezident, pe parcurs m-am mai călit. În final, mi-a făcut foarte bine, că am început să apreciez cu totul altfel viața în general. Medicina are o suferință enormă și stai în locul ăsta îngust dintre viață și moarte, în gardă, în gărzi, și vezi disperarea oamenilor și foarte puțini știu prin ce trece un om protejat de halat. Cred că e un robot.

Sunteți un fel de myth buster în medicina românească. Sunt însă unele dictoane ale dumneavoastră care ar merita dezvoltate, pentru că sunt adânc înrădăcinate în memoria colectivă. De exemplu „Morcovii nu fac vederea mai bună” sau „Cititul pe întuneric nu dăunează vederii”.
Știm despre morcovi că au betacaroten, vitamina A, dar nu este niciun studiu care să spună că face bine pe un organ, nișat, pe ochi. Dar sigur că e bine să mănânci morcov, că e bogat în minerale și vitamine.

Cât privește cititul, dacă nu trebuia ca oameni să vedem în lumină slabă, nu mai vedeam. Avem celule cu bastonașe, care sunt specializate pe asta.

E vreun mit pe care dumneavoastră l-ați crezut, la un moment dat?
(Râde) Înainte să dau la medicină, am văzut la TV un individ care spunea că trebuie să bei câte o gură de apă la fiecare zece secunde sau ceva de genul. Credeam. Apoi, la un moment dat, vorbea cineva că trebuie să ne alimentăm în funcție de grupa sanguină. Și ziceam „oau, chiar e reală, chiar le zice cum trebuie, hai să încerc și eu”. E foarte ușor să cazi într-o zonă de genul ăsta, fără educație medicală. Oamenii preferă poveștile. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au crezut în povești, în fericirea care vine după moarte și așa mai departe și dacă pui într-un taler un medic care spune „ai șansele astea, trebuie să faci atâtea ședințe de chimioterapie” și unul care spune „am tratat zece mii de pacienți cu cristalele astea adus din Himalaya, chiar vărul meu a scăpat de trei tumori la cap”, te duci spre zona aia.

„Nu știm exact cum funcționează paracetamolul, dar e studiat intens și se știu dozele, efectele adverse profilul de siguranță”, e un punct pe o listă. Pentru toți cei care iau paracetamol la fiecare răceală, vă rugăm să detaliați.
Ipoteza care a rămas în picioare este că paracetamolul acționează pe o substanță P, pe un fascicul spino-cerebelos din măduvă care transmite durerea din periferie către creier. Atunci, cumva taie legătura. Nu există nimic clar. Unii spun că, într-adevăr, substanța asta scade ca nivel și atunci ar acționa pe niște receptori. Anestezia generală, la fel, nu se știe exact mecanismul de acțiune.

Ok, dar nu e niciun pericol când luăm paracetamol.
Este, atunci când luăm acea formulă care ține 12 ore și oamenii știu că se ia la patru ore și iau și dublează efectele. Într-o doză prea mare, paracetamolul atacă ficatul. Scrie în prospect la câte ore se ia, dar cine stă să citească? Și nu există nicio pastilă, nici banala aspirină, care să nu aibă reacții adverse. Un lucru pe care îl aud este „tu nu recomanzi homeopatia pentru că recomanzi big pharma”. Dar am articole în care recomand prudență, nu mai luați ibuprofen în neștire, nu mai luați paracetamol fără indicații precise, nu mai luați antibiotice în prima zi de febră sau în viroze.

Ar fi un interviu ratat dacă nu am vorbi și despre curent, care dezbină societatea românească mai ceva ca PSD. „Curentul nu dă practic nicio boală”, spuneți.
Foarte mulți pacienți îmi spun am făcut cancer, am făcut pneumonie, am făcut nu știu ce la ochi de la curent. Serios. Și nu sunt chiar rare.

Ok, astea sunt exagerate, eu mă refeream la discuții de genul dacă răcesc atunci când stau în tren sub un geam deschis.
Nu, sunt doar niște schimbări de temperatură care pot da niște inflamații, dar nu e nimic documentat că un schimb de aer între două suprafețe dă ceva în sfera ORL, sau răceală sau la ochi sau așa mai departe.

Am făcut un sondaj în redacție, mi-am întrebat colegii ce v-ar întreba. Antibioticele își mai fac efectul dacă bei alcool în timpul tratamentului?
Da, dar nu ar trebui să bei alcool la niciun tratament, pentru că îți obosește ficatul și crește riscul de leziune hepatică.

Care e cel mai bun remediu pentru mahmureală?
Hidratare, cafea, odihnă. Alcoolul stimulează diureza și deshidratează și când bei alcool trebuie să te hidratezi. Efectul asupra sistemului nervos central se explică prin faptul că deshidratează ușor neuronii și reschimbă niște mecanisme și d-asta suntem mai euforici și avem stările respective. Ar trebui să ne hidratăm în timp ce bem și după.

„Fumatul îți face rău indiferent de doză.” Adică nu contează dacă fumezi o țigară pe zi sau un pachet?
Și la o singură țigaretă pe zi crește riscul cardiovascular, de cancer, îngustarea vaselor de sânge și de alte patologii. Dar sigur că riscul va fi mai mare dacă fumezi două pachete pe zi. Cu o singură excepție, s-au observat niște efecte pozitive ale fumatului într-o patologie intestinală care se cheamă rectocolită ulcerohemoragică (RCUH). La fumători, episoadele cu diaree și sânge sunt ceva mai ameliorate. Asta e o anomalie. Și e o patologie foarte rar întâlnită.

Usturoiul are vreo treabă cu imunitatea?
E bine să mâncăm usturoi, ceapă, într-o cantitate rațională și imunitatea este o oglindă a ceea ce mâncăm, sportul pe care îl facem, cum stăm lângă oameni - la copii este foarte importantă apropierea de alți copii, să se murdărească, să iasă afară. Acum este o tendință a mamelor de a fi foarte protectoare, să nu se atingă de nu știu ce, să nu se apropie de copii răciți.

Ar trebui să dea piept cu natura, că așa se călește organismul. Iar imunitatea nu este influențată de suplimente și altele. E un marketing enorm pentru suplimente, vitamine, minerale. Nu există niciun studiu legat de ele. Când există o carență sau o patologie, medicul dă suplimente pentru așa ceva, că e nevoie de suplimentare. Dacă mănânci variat și sănătos, nu ai nevoie de nu știu ce complexe de vitamine și minerale, care sunt chimicale.