Cât te costă să fii tânăr în România

Jurnal de salariu în București: La 32 de ani fac bani grei din nunți, dar nu-i dau pe avocado

Rețeta mea: gătesc săptămânal, lucrez de acasă și nu merg cu Uber.
12 Februarie 2019, 9:50am
la cumparaturi
Autoarea, la Mega. Fotografii din arhiva personală a autoarei

Rubrica „Cât te costă să fii tânăr în România” va conține mai multe episoade cu tineri din diverse orașe ale țării care-ți arată pe ce se duc banii atunci când se duc. VICE vrea să vadă cum își sparg tinerii salariul, indiferent de jobul pe care-l au, de statutul social sau de orientarea alimentară: chipsuri sau avocado?

Cine sunt?

Sunt născută, crescută în București și locuiesc într-un apartament de două camere, pe care îl împart cu soțul și cu pisica. Lucrez de acasă încă din 2008, de la terminarea Facultății de Psihologie, Universitatea București. Mă definește munca de freelancer, cu rutina proprie și programul flexibil. Am un mic business, tot din 2008, care a crescut constant, așa că îmi permit să cumpăr la zi cam orice am nevoie.

Dar sunt destul de cumpătată și dacă trebuie să scot o sumă mare de bani din buzunar, mă gândesc serios înainte. Poate pentru că nu m-a învățat nimeni cum se cheltuiesc banii. Sau pentru că nu simt nevoia să-mi compar achizițiile cu nimeni. În schimb, nu refuz niciodată un city-break sau o vacanță la plajă; încerc să ajung într-un loc nou o dată la două luni.

Ce job am? Sunt wedding planner - organizez nunțile altora în București sau în țară, ocazional și prin alte locuri din Europa.
Câți ani am? 32 de ani.
Unde locuiesc? În București, într-un apartament cu două camere, în centru.
Ce venituri am? După toate taxele și impozitele, veniturile nete ajung în jur de șapte mii de lei.

Cheltuieli lunare

Întreținere: 160 de lei
Gaze și electricitate: trei sute de lei (iarna), pentru că aveam 25 de grade în casă și în ziua de Crăciun.
Chirie: Nu e cazul, suntem fericiți să avem apartamentul de la socrii mei.
Internet și cablu: Le plătește socrul meu, nu știu ce abonamente avem.
Abonamente telefon: O sută de lei pentru două numere, al meu e doar 25 de lei.
Abonamente Netflix & HBOGo: vreo 67 de lei, depinde de cursul valutar.
Țigări: șase sute de lei pe lună, pentru doi fraieri. Jumătate e partea mea, indiscutabil.
Mâncare și nisip pentru pisică: 200-220 de lei.
Donații către cauze sociale (SMS și alte abonamente): 45 de lei.
Abonament prevenție la clinică privată: 23 de lei pe lună, luat la reducere de Black Friday.
Produse de igienă, cosmetice: cam 85 de lei.
Economii: La începutul lunii februarie aveam suficient cât să-mi iau un an sabatic, dacă aș vrea.

Am ales o săptămână oarecare din februarie, perfect normală pentru perioada de iarnă. În afara sezonului de nunți, lucrez mai mult de acasă, pentru clienții care vor avea nunta în vară. Și întâlnirile cu mirii le am tot de-acasă, pe Skype sau WhatsApp, de câte ori e posibil. Nu dau banii pe Uber și nici pe ieșiri prin oraș.

Deși avem conturi bancare separate în familie, ținem cam toate cheltuielile la comun, așa că uneori e greu să diferențiez ce e cu adevărat cheltuiala mea. Pentru că și soțul lucrează tot de acasă, facem cumpărăturile săptămânal și încerc să gătesc într-o zi pentru aproape toată săptămâna (prânz și cină), pentru amândoi. Ieșim rar, poate o dată pe lună sau chiar mai puțin, pentru că suntem leneși și pentru că socializarea cu pisica e suficientă pentru noi.

Luni

10.00 Nu am nicio întâlnire programată azi, așa că mă trezesc târziu. Îmi încep ziua doar cu o cafea. Micul dejun e un răsfăț pe care-l rezerv doar pentru vacanțe, pentru că acolo măcar e pregătit de altcineva. Lucrez până pe la 13.00.

13.00 Încălzesc prânzul, aleg din frigider supă de pește și mai fac o salată cu ou.

18.30. Fix când tu scrolezi peste ultimele meme-uri cu ziua nasoală de luni, eu ies cu soțul meu la o plimbare. Ne oprim la cafeneaua mea preferată. Ne luăm câte o cafea la pachet - șase lei fiecare. Ajungem la o covrigărie apostolică și ne luăm câte un covrig și o merdenea - cinci lei, partea mea.

22.30 Mă pun în pat și pierd vreo trei ore cu un serial pe Netflix despre mămici bogate din Australia. Pentru că serialele bune sunt tocate de mult. Măcar să mă bucur de abonamentul pe care-l plătesc.

Marți

10.00 Beau cafeaua, mă uit pe ce am de făcut azi, apoi mă așez la birou. Mâncăm acasă de prânz.

17.00 Ai zice că nu fac mare lucru, dacă n-ai ști cum se-nroșește lista de e-mail-uri de trimis marțea pe la prânz, când se dezmorțesc clienții mei după weekend. Abia dacă apuc să mă ridic să beau apă. Nimeni nu e prea răbdător când urmează să se căsătorească.

20.00 Avem poftă de McDonalds amândoi, așa că în seara asta avem Big Mac la cină. 16 lei, partea mea și a pisicii, care-mi halește jumătate din porția de cartofi.

22.30 Caut online o lenjerie nouă de pat, așa că e logic să ajung pe un site de țoale. E și sezon de reduceri, așa că pun câteva bluze în coș, o pereche de botine, o pijama și nu uit nici lenjeria de pat. Fac comanda, dar cu plata la livrare, costă 716 lei toate. O să doară, dar mai târziu.

Miercuri

10.30 Sună un curier care trebuia să-mi aducă o comandă de la E-mag încă de vineri. A ajuns un pic mai greu decât prin poștă, dar le e și lor greu! E un aparat de aromaterapie, pe care l-am luat din curiozitate, că tot nu-mi stă în fire să dau banii pe prostii ca tine. Costă 211 lei, cu tot cu transport, dar curierul nu clintește cu restul, așa că-i las 215 și-l înjur un pic în gând. Puteam să-i dau un leu în monede de zece bani, dar inspirația nu apare mereu când ai nevoie.

12.30 După o discuție pe Skype cu un potențial client, văd că am rămas fără cafea. Merg la Mega, iau un pachet de capsule Tassimo și o apă plată. Mă costă 22 de lei. Visez la un espressor imens, dar nu aș avea unde să-l pun în bucătăria de cinci metri pătrați. Ăsta-i compromisul pentru un apartament în centru, bucătăriile sunt cât o debara mai decentă.

13.00 Mâncăm acasă la prânz, tot din ce am gătit sâmbătă. Pentru cină mă pun să fac o tartă cu ciuperci, ardei roșu și cașcaval, toate din frigider. Îmi exersez cât pot de des dreptul de a găti, ca orice feministă liberă.

21.00 Am în plan să termin serialul cu mămicile super fițoase din Australia, așa că simt nevoia să mă aprovizionez cu ceva de ronțăit. Iau mai multe tipuri de chipsuri de la benzinăria din colț, să fie. Plătesc 13 lei.

Joi

09.30 Azi am programare la manichiură la 15.00 și contemplez dacă să merg cu metroul sau cu un Uber, dar se oferă soțul să mă ducă. Lucrez până pe la 13.30, fac un duș și plecăm.

14.30 Luăm pe fugă câte un sandviș din benzinărie, pentru că nu am reușit să mâncăm nimic azi. Plătesc 26 de lei pentru sandvișuri și 17 pentru țigări.

15.10 Ajung în sfârșit la programarea mea pentru unghii, noroc că tipa nu se grăbește. O oră și ceva mai târziu plătesc 50 de lei pentru manichiura semipermanentă și îi las zece lei bacșiș.

16.30 Iau metroul la întoarcere. Îmi cumpăr o cartelă cu două călătorii, cinci lei.

17.00 Ajung acasă și încep să fac lista cu ce o să gătesc pentru săptămâna viitoare. Mâine e zi de cumpărături. Am descoperit de vreo cinci luni câtă ordine poate să-mi aducă o planificare a meselor. Vara trecută jurnalul ăsta probabil că ar fi sărit dintr-o comandă cu Uber Eats într-alta. Dar dacă pot să organizez nunți, pot să fac și-o amărâtă de listă cu patru-cinci lucruri de pus în oală.

19:30 La cină golim frigiderul: pește, salată, lipie și câte un ou prăjit.

Vineri

09.00 Beau cafeaua tot acasă și mă apuc rapid de lucru. Azi e ziua în care pot să fac ce n-am făcut toată săptămâna. Ce motivație mai mare aș putea avea decât să știu că toate cuplurile pentru care lucrez au în față un weekend liber, adică momentul în care se pot concentra, în sfârșit, DOAR pe planurile de nuntă? Două zile. Consecutive. Mai am nevoie de-o cafea.

14.45 Am sărit peste prânz și mă grăbesc să ajung la o întâlnire cu un vechi colaborator pe bar de cocktailuri pentru evenimente. Îmi iau un fresh de portocale și încerc să mă mint că o să-mi țină de foame măcar pentru următoarea oră. Ar fi costat 16 lei, dar plătește colaboratorul meu, pentru că e extrem de amabil.

16.15 Intru în Shop&Go-ul de la colț. Am poftă de un iaurt de băut, dar decid că nu pot trăi doar cu lichide, așa că pun și o salată de la Fru fru în coș, doi burgeri semipreparați și o Cola pentru soț. Nu apuc să gătesc tot timpul, iar vinerea e, de obicei, asumată ca zi de „ce s-o nimeri, hai că ne descurcăm noi”. Total 28 de lei.

19.00 Mergem la cumpărături, parcurgem rapid lista (un pui pentru ciorbă a la grec și șnițele, cartofi, legume pentru supă, vinete bio, un pui coquelet congelat, fructe, lapte, smântână, ouă). Total 174 de lei.

Pisica autoarei

Sâmbătă

15.15 Mi-am pierdut prima parte din zi încercând să programez ceremonia religioasă pentru un cuplu care nu locuiește în România. La biserică, da. Nu am mâncat nimic, nici agheasmă nu am îndrăznit să beau. Intru într-un Mega și-mi fac o salată cu de toate. Iau și o chiflă mică, pentru că am poftă de pâine. Mă costă 12 lei.

16.30 Intru la benzinăria din colț să iau două pachete de țigări și o sticlă de Cola pentru soț. Total 40,5 de lei.

17.10 Mă apuc de gătit, fără prea multă tragere de inimă. Dar măcar o să avem ce mânca la cină. Nu ieșim nicăieri, stăm în casă, fiecare își vede de laptop/tabletă, în liniște. Cuplu modern.

Duminică

10:50 Mă trezesc în mieunatul disperat al pisicii. Cred și eu că îi e foame. O rezolv pe ea cu un plic, eu îmi fac o cafea.

13:30 Mergem să mâncăm la părinții mei. Luăm o sticlă de Cola pe drum. 4,5 lei.

16:40 Profit că nu avem niciun plan și intru un pic să mă joc Total War Empire. Am o campanie începută din ianuarie, când încă eram în vacanță.

20:00 Închei săptămâna cu planificarea pentru săptămâna viitoare și Netflix.

Am cheltuit într-o săptămână 644 de lei, fără comanda dată pentru hainele la mega-reduceri. Cel mai mult am cheltuit pe mâncare, dar o parte din sumă este pentru doi (302 lei, cu tot cu cumpărăturile săptămânale). Au urmat cheltuielile de răsfăț, care sunt ocazionale (275 de lei). La țigări am ținut evidența doar pentru pachetele cumpărate de mine. Restul banilor au rămas în contul de economii pentru vacanța aia cu nisip fin de la vară.

Editor: Iulia Roșu