Acum circa un an, Lucas Larochelle făcea drumul obișnuit spre școală, când i-a venit o idee pentru un proiect nou de activism care putea să unească persoanele queer, dincolo de spațiu și timp. I-a spus Queering the Map și a creat un site interactiv care ia o hartă Google, o face roz (evident!) și îți permite să pui pin-uri oriunde în lume pe unde ai avut o experiență queer. Interpretarea expresiei „experiență queer” e voit laxă; utilizatorii Queering the Map scriu despre prime dăți (sex, săruturi, revelații), povești de coming out, conexiuni prețioase pe care le-au făcut, momente care le-au salvat viețile și i-au transformat în cine sunt azi.
Publicitate
Când am intrat prima dată pe site, m-a făcut imediat să regândesc felul în care demarcăm spațiile queer. Nu se limitează la un bar gay sau un centru LGBT, ci poate fi oriunde. Și nu e neapărat un loc unde te duci, care există dinainte, ci ceva ce trebuie să creezi sau să produci. A doua chestie legată de hartă care m-a frapat e cât de incredibil de frumoase și pline de vulnerabilitate sunt unele dintre postări. Sigur, sunt anonime, ceea ce s-ar putea să fie un factor care facilitează o astfel de sinceritate nedisimulată, dar anonimatul are și un efect de universalizare. Indiferent dacă relaționezi sau nu în mod direct cu o postare, sunt mari șanse ca, dacă ești queer, să empatizezi.Mai jos, am stat de vorbă cu Lucas despre importanța și viitorul proiectului.De unde a venit ideea pentru Queering the Map?
Există un copac pe lângă care trec zilnic cu bicicleta. Acolo mi-am cunoscut unul dintre partenerii de durată și am avut o serie de conversații semnificative, în mod special una despre identitatea mea de gen. Când treceam pe lângă copacul ăla, aveam mereu o senzație de relaționare queer cu acel spațiu. Dar nu era evidentă; nu e ca și cum ne-am scrijelit inițialele în copacul ăla. Într-o zi, când am trecut pe lângă copac, m-a făcut să mă gândesc la alte locuri unde se aplică aceeași chestie în cazul meu și mi le-am mapat în minte pe o hartă. Apoi m-am plictisit să mă gândesc la propriile mele experiențe și mi-am închipuit cum ar arăta și cum s-ar simți să te miști printr-un spațiu în care au existat de-a lungul timpului corpuri queer. Apoi mi-a venit ideea pentru Queering the Map.
Există un copac pe lângă care trec zilnic cu bicicleta. Acolo mi-am cunoscut unul dintre partenerii de durată și am avut o serie de conversații semnificative, în mod special una despre identitatea mea de gen. Când treceam pe lângă copacul ăla, aveam mereu o senzație de relaționare queer cu acel spațiu. Dar nu era evidentă; nu e ca și cum ne-am scrijelit inițialele în copacul ăla. Într-o zi, când am trecut pe lângă copac, m-a făcut să mă gândesc la alte locuri unde se aplică aceeași chestie în cazul meu și mi le-am mapat în minte pe o hartă. Apoi m-am plictisit să mă gândesc la propriile mele experiențe și mi-am închipuit cum ar arăta și cum s-ar simți să te miști printr-un spațiu în care au existat de-a lungul timpului corpuri queer. Apoi mi-a venit ideea pentru Queering the Map.
Publicitate
Poți să explici un pic mai multe despre ce face utilizatorul când intră pe site?
Poți să intri pe Queering the Map, să dai click și să găsești un loc unde s-a întâmplat experiența ta queer și, dacă-ți vine, să dai click pe acel punct de pe hartă și să-ți adaugi textul la baza de amintiri colective. Nu există o definiție strictă asupra a ceea ce poți și nu poți să incluzi; Queering the Map susține că totul contează; poveștile pe care le postează oamenii sunt subiective și diferite, sunt definiții diverse ale identității queer, segmente diferite de vârstă.Una dintre chestiile mele preferate pe site e că n-ai cum, pe bune, să știi dacă poveștile din postări sunt adevărate. Dar mai contează?
Cred că asta e o parte uriașă din proiect, în ce privește aspectul queer al validării istorice. Există multe postări pe hartă care clar sunt ficțiune speculativă. E una în mijlocul Oceanului Atlantic! Zice ceva de genul: „Rose, te-am văzut pe Titanic și m-am îndrăgostit de tine la prima vedere, dar, din păcate, părea că-ți place super mult de tipul ăla, Jack.” E o lectură queer a Titanicului și mi se pare cea mai fabuloasă contribuție la hartă. Există o grămadă de experiențe intense și devastatoare pe site și, în același timp, chestii complet amuzante. Cred că e important să acoperi cât mai mult din spectrul de experiențe.
Poți să intri pe Queering the Map, să dai click și să găsești un loc unde s-a întâmplat experiența ta queer și, dacă-ți vine, să dai click pe acel punct de pe hartă și să-ți adaugi textul la baza de amintiri colective. Nu există o definiție strictă asupra a ceea ce poți și nu poți să incluzi; Queering the Map susține că totul contează; poveștile pe care le postează oamenii sunt subiective și diferite, sunt definiții diverse ale identității queer, segmente diferite de vârstă.Una dintre chestiile mele preferate pe site e că n-ai cum, pe bune, să știi dacă poveștile din postări sunt adevărate. Dar mai contează?
Cred că asta e o parte uriașă din proiect, în ce privește aspectul queer al validării istorice. Există multe postări pe hartă care clar sunt ficțiune speculativă. E una în mijlocul Oceanului Atlantic! Zice ceva de genul: „Rose, te-am văzut pe Titanic și m-am îndrăgostit de tine la prima vedere, dar, din păcate, părea că-ți place super mult de tipul ăla, Jack.” E o lectură queer a Titanicului și mi se pare cea mai fabuloasă contribuție la hartă. Există o grămadă de experiențe intense și devastatoare pe site și, în același timp, chestii complet amuzante. Cred că e important să acoperi cât mai mult din spectrul de experiențe.
Postările nu sunt datate. De ce te-ai hotărât să optezi pentru varianta asta de design?
În general, oamenii loghează experiențe, pe care și le reamintesc și care, ca atare, sunt amintiri. Dar ceva din ele le face să pară foarte vii. Toate lucrurile astea se întâmplă, s-au întâmplat, o să se întâmple în viitor. Există, de fapt, destul de multe puncte pe hartă, care sunt, gen: „Aici o să-mi sărut prima dată partenerul.” Poți să adaugi data și unii fac asta, dar nu e un proiect de istorie liniară. Ar fi interesant să merg pe drumul ăla, de „ce s-a întâmplat în perioada cutare sau cutare.” Dar veneam dintr-o abordare teoretică queer, în care trecutul, prezentul și viitorul conversează între ele tot timpul.
În general, oamenii loghează experiențe, pe care și le reamintesc și care, ca atare, sunt amintiri. Dar ceva din ele le face să pară foarte vii. Toate lucrurile astea se întâmplă, s-au întâmplat, o să se întâmple în viitor. Există, de fapt, destul de multe puncte pe hartă, care sunt, gen: „Aici o să-mi sărut prima dată partenerul.” Poți să adaugi data și unii fac asta, dar nu e un proiect de istorie liniară. Ar fi interesant să merg pe drumul ăla, de „ce s-a întâmplat în perioada cutare sau cutare.” Dar veneam dintr-o abordare teoretică queer, în care trecutul, prezentul și viitorul conversează între ele tot timpul.
Publicitate
Poți să-mi dai un exemplu în sensul ăsta?
Sigur. Există un bar în Montreal numit The Drugstore, care nu mai funcționează, dar a fost barul de lesbiene cu cea mai lungă existență din oraș. S-a închis în 2013. E un loc foarte interesant de pe hartă, când vine vorba de a vedea cum există simultan istoriile oamenilor. Există un punct care explică: „Ăsta e The Drugstore și cu asta se ocupa.” Apoi niște puncte, gen: „Îmi aduc aminte de The Drugstore, a fost, gen, primul loc în care am fost out în public ca femeie.” Apoi, pentru că încă mai există clădirea The Drugstore, ai oameni care zic: „Am intrat în clădirea abandonată și m-am sărutat cu persoana cutare.” Ai o perioadă de 20, până la 30 de ani de experiențe, care se informează unele pe altele.Din păcate, am auzit că la un moment dat Queering the Map a fost spamat. Ce s-a întâmplat?
La începutul lui februarie, site-ul a explodat de pe la vreo 600 de puncte la 6 500 de puncte în trei zile, iar pe Facebook am ajuns de la 3 000 de share-uri la 10 000 de distribuiri. Inevitabil, genul ăsta de notorietate atrage atenție nedorită. E de presupus că o persoană a creat un bot, care posta cod malițios, care să creeze mai multe pop-up-uri pe hartă, care ziceau: „Să facem America măreață din nou! Donald Trump cel mai bun președinte!” Așa a început adevărata poveste a Queering the Map, în sensul că am scos harta, am postat URL-ul și am întrebat dacă știe cineva să codeze îndeajuns de bine încât să mă ajute să rezolv problema asta și m-am trezit cu un număr uriaș de oameni care-și puneau la bătaie abilitățile ca să readucă site-ul online. Deci acum e cu adevărat creat de comunitate – există un grup de programatori fără de care site-ul n-ar fi existat. L-au făcut mai sigur și continuă să ajute la dezvoltarea lui.
Sigur. Există un bar în Montreal numit The Drugstore, care nu mai funcționează, dar a fost barul de lesbiene cu cea mai lungă existență din oraș. S-a închis în 2013. E un loc foarte interesant de pe hartă, când vine vorba de a vedea cum există simultan istoriile oamenilor. Există un punct care explică: „Ăsta e The Drugstore și cu asta se ocupa.” Apoi niște puncte, gen: „Îmi aduc aminte de The Drugstore, a fost, gen, primul loc în care am fost out în public ca femeie.” Apoi, pentru că încă mai există clădirea The Drugstore, ai oameni care zic: „Am intrat în clădirea abandonată și m-am sărutat cu persoana cutare.” Ai o perioadă de 20, până la 30 de ani de experiențe, care se informează unele pe altele.Din păcate, am auzit că la un moment dat Queering the Map a fost spamat. Ce s-a întâmplat?
La începutul lui februarie, site-ul a explodat de pe la vreo 600 de puncte la 6 500 de puncte în trei zile, iar pe Facebook am ajuns de la 3 000 de share-uri la 10 000 de distribuiri. Inevitabil, genul ăsta de notorietate atrage atenție nedorită. E de presupus că o persoană a creat un bot, care posta cod malițios, care să creeze mai multe pop-up-uri pe hartă, care ziceau: „Să facem America măreață din nou! Donald Trump cel mai bun președinte!” Așa a început adevărata poveste a Queering the Map, în sensul că am scos harta, am postat URL-ul și am întrebat dacă știe cineva să codeze îndeajuns de bine încât să mă ajute să rezolv problema asta și m-am trezit cu un număr uriaș de oameni care-și puneau la bătaie abilitățile ca să readucă site-ul online. Deci acum e cu adevărat creat de comunitate – există un grup de programatori fără de care site-ul n-ar fi existat. L-au făcut mai sigur și continuă să ajute la dezvoltarea lui.
Publicitate
Acum cum e procesul de moderare?
Acum avem un grup de vreo zece moderatori, toți din rețeaua mea. Lucrăm împreună pe un grup de Slack, în caz că apar postări cu care nu suntem siguri ce să facem. Regulile sunt: fără ură, fără mizerii rasiste – inclusiv din cadrul comunității, pentru că există și acolo, fără spam și fără informații personale, precum adrese exacte, numere de telefon sau nume întregi – cu excepția persoanelor publice. Următorul pas e să menținem site-ul cât mai generat de comunitate, astfel încât dacă lumea vede ceva pe hartă ce crede că n-ar trebui să fie acolo, pot să ne anunțe. Avem mult de moderat – am primit 3 500 de postări noi săptămâna asta!Sunt multe! Crezi că un site de genul ăsta e important din punct de vedere politic acum?
Cred că trăim momente în care identitatea queer e comercializată și apoi ne e vândută înapoi, mai ales dacă ne uităm la chestii gen Pride sau cartiere gay. E o situație îngrijorătoare. Dacă ne întoarcem la începuturile termenului „queer theory”, se bazează din plin pe o politică de coalizare, nu pe o politică ce încearcă să șteargă diferențele, ci una care vrea să păstreze diferențele intacte, în timp ce avansează spre scopuri politice asemănătoare. M-a interesat să aflu cum un design participativ poate fi folosit ca să ne aducă înapoi la senzația sau spiritul ăla.Un alt lucru la care m-am gândit e importanța hărții într-un moment în care există atât de multă polarizare politică. Se lucrează atât de intens la eforturile de a fragmenta comunitățile cu înclinații de stânga. Povestitul e un instrument foarte bun de a construi poduri peste aceste prăpastii, un loc în care ne putem uni împotriva stării actuale catastrofale a lumii. E despre reinvestit în colectiv. Evident că site-ul e complet anonim, dar impactul acestui proiect nu se bazează doar pe prezența sau localizarea unui individ, ca persoană de care ar trebui să ne pese – e mai degrabă vorba despre cum facem să ajungă să ne pese de toate persoanele queer.
Acum avem un grup de vreo zece moderatori, toți din rețeaua mea. Lucrăm împreună pe un grup de Slack, în caz că apar postări cu care nu suntem siguri ce să facem. Regulile sunt: fără ură, fără mizerii rasiste – inclusiv din cadrul comunității, pentru că există și acolo, fără spam și fără informații personale, precum adrese exacte, numere de telefon sau nume întregi – cu excepția persoanelor publice. Următorul pas e să menținem site-ul cât mai generat de comunitate, astfel încât dacă lumea vede ceva pe hartă ce crede că n-ar trebui să fie acolo, pot să ne anunțe. Avem mult de moderat – am primit 3 500 de postări noi săptămâna asta!Sunt multe! Crezi că un site de genul ăsta e important din punct de vedere politic acum?
Cred că trăim momente în care identitatea queer e comercializată și apoi ne e vândută înapoi, mai ales dacă ne uităm la chestii gen Pride sau cartiere gay. E o situație îngrijorătoare. Dacă ne întoarcem la începuturile termenului „queer theory”, se bazează din plin pe o politică de coalizare, nu pe o politică ce încearcă să șteargă diferențele, ci una care vrea să păstreze diferențele intacte, în timp ce avansează spre scopuri politice asemănătoare. M-a interesat să aflu cum un design participativ poate fi folosit ca să ne aducă înapoi la senzația sau spiritul ăla.Un alt lucru la care m-am gândit e importanța hărții într-un moment în care există atât de multă polarizare politică. Se lucrează atât de intens la eforturile de a fragmenta comunitățile cu înclinații de stânga. Povestitul e un instrument foarte bun de a construi poduri peste aceste prăpastii, un loc în care ne putem uni împotriva stării actuale catastrofale a lumii. E despre reinvestit în colectiv. Evident că site-ul e complet anonim, dar impactul acestui proiect nu se bazează doar pe prezența sau localizarea unui individ, ca persoană de care ar trebui să ne pese – e mai degrabă vorba despre cum facem să ajungă să ne pese de toate persoanele queer.
Publicitate
În cele din urmă, ce mai urmează pentru Queering the Map? Cum dezvolți proiectul?
Visul meu e să asigur finanțarea, ca să se poată dezvolta și să poată exista ca arhivă vie a experienței queer. Am lansat o pagină GoFundMe ca să încerc să strâng fonduri pentru găzduire, funcții noi, oamenii care mă ajute să dezvolt proiectul și ca să plătesc moderatorii, fie și cu niște sume mici. Lucrez la a-l face sustenabil, nu doar o străfulgerare pe harta internetului, pentru că mi se pare că munca emoțională cu care contribuie e foarte valoroasă. Ador ideea că e un spațiu la care oamenii se întorc ca să adauge experiențe, pe măsură ce se întâmplă. Mi-ar plăcea mult să-l văd lansat în mai multe limbi și locuri din lume, unde nu e neapărat la fel de simplu să fii persoană queer.Susține Queering the Map aici.
Visul meu e să asigur finanțarea, ca să se poată dezvolta și să poată exista ca arhivă vie a experienței queer. Am lansat o pagină GoFundMe ca să încerc să strâng fonduri pentru găzduire, funcții noi, oamenii care mă ajute să dezvolt proiectul și ca să plătesc moderatorii, fie și cu niște sume mici. Lucrez la a-l face sustenabil, nu doar o străfulgerare pe harta internetului, pentru că mi se pare că munca emoțională cu care contribuie e foarte valoroasă. Ador ideea că e un spațiu la care oamenii se întorc ca să adauge experiențe, pe măsură ce se întâmplă. Mi-ar plăcea mult să-l văd lansat în mai multe limbi și locuri din lume, unde nu e neapărat la fel de simplu să fii persoană queer.Susține Queering the Map aici.
Articolul a apărut inițial pe VICE UK.