De ce e provincia cel mai bun loc ca să petreci (sărbători și ce mai vrei)

Așa funcționează românul, până la urmă. După ce de-abia așteaptă să scape de orașul lui de provincie, de Crăciun și de Paște se întoarce la origini. Și este bine să fie așa, că e vorba de familie, de prieteni vechi și de locurile pe care le băteai pe când erai puștan. Asta dacă ești genul nostalgic și te mai ating chestiile astea, ca pe mine. Dacă nu, nu.

Tot trebuie să recunoști că ieși, cumva, câștigat, dacă petreceri sărbătorile în provincie, la ai tăi. Bugetul tău rămâne aproape nealterat, în afară de banii pe care-i dai pe eventualele cadouri. Chiar și-atunci trebuie să privești partea bună: primești ceva la schimb, de multe ori mai consistent decât darul oferit de tine.

Să revin la partea ieftină.

Șocul cel mare pentru un bucureștean supt de bani de fiecare dată când iese la o băută amărâtă prin Centrul Vechi sau în alte locuri este nota de plată din provincie. Una subțire, subțire de tot, de te face să nu ai încredere în ea. În orașul din care vin eu, Giurgiu, nu poți să ieși și să bei doar o bere și un ceai, pentru simplu fapt că mai trebuie să consumi ceva până la 10 lei. De rușine, nu de alta.

Chiar și în seara de Crăciun, când și aerul pe care-l respiri e mai scump, ai impresia că ești într-un… stat paralel. Eu și alți trei prieteni am plătit cu toții, pentru o notă de plată cu băuturi și o porție de papanași (fără mâncare, că eram ghiftuiți de-acasă), fantastica sumă de 48 de lei. 15 lei de persoană, cu tot cu bacșiș.

Asta la o consumație frugală și rapidă, dar înțelegi ideea: 7 lei berea, 6 lei ceaiul, 13 lei porția de papanași. Într-unul dintre cele mai frecventate locuri din centrul orașului. Și-n Alexandria, județul Teleorman, e la fel de ieftinache, după cum o dovedește bonul primit de la cineva de-acolo. 6 lei cafeaua, 15 lei clatitele, veselie.

La o ieșire mai festivă, și o consumație pe măsură, cineva mi-a zis c-a ajuns la vreo 300 de lei pentru 10 persoane.

Câteodată nu este vorba doar despre bani, ci și despre antren. Unde în București poți să fumezi într-un spațiu acoperit? Sunt locuri, s-au mai făcut, dar bătaia pe clienți nu-i atât de mare, că oricum ei vin. Eu nu sunt fumătoare, dar știu chinul prin care trec cei care fumează, iarna, când o fac în frig și din picioare.

În orașul meu de baștină, s-a descoperit un mod în care să fumezi ca bossul, la masă și la căldură. E vorba despre terasele barurilor, acoperite, iarna, cu folie transparentă, și-n care e cald ca-ntr-un solar. E ca în spațiile alea pentru fumători din baruri, care au fost interzise, însă unii patroni cred că, dacă izolează terasa cu folie din plastic, nu se consideră spațiu închis, deci merge.

Până una-alta, chestia asta e ca o gură de aer proaspăt pentru fumători (bine, cumva ironic), dar și pentru patronii de bodegi, care nu-i pierd din cauza legii anti-fumat. Și cu cât e mai neînsemnat orașul de provincie din care te tragi, cu atât ai mai multe șanse să găsești terase din astea.

Asta dacă te întâlnești cu prietenii vechi și ieși în oraș, că poți fi și varianta legumă și să stai numai în casă, hrănit de părinți. Tobă, șorici, fripturi, prăjituri, torturi, totul ți se aduce la nas, fără ca tu să depui mare efort și să cheltuiești vreun ban. Și nu că n-ai vrea și nu te-ai oferi, dar părinții te consideră tot un copil și n-o să accepte bani de la tine.

Știi cum e! Chiar dacă tu, poate, câștigi mai mult decât ei, ajungi să te cerți cu ei ca să te lase să plătești ceva. Când te gândești cât ar trebui să plătești pe la vreo pensiune de la munte ca să mânânci tradițional, pe bază de porc, îți dai seama de avantaj. Pierzi brazii, priveliștea și mai știu eu ce, dar câștigi mâncare moca. Și băutură, că nu se poate să nu aibă ai tăi și vin din ăla de țară. Gratis.

În ce loc din lumea asta bei și mănânci gratis și mai pleci și încărcat cu de toate, pentru acasă? Doar la ai tăi, în provincie. Zic în provincie că dacă ai familia în București, sunt șanse mici să te lipești de-o tobă sau de-o piftie tradițională, ca la țară. Nu cred că există vreun bucureștean venit din alte părți ale țării care să nu se întoarcă în Capitală, după sărbători, cu caserole cu mâncare deja pregătită de maică-sa, cu carne de porc de băgat la congelator, vin, sarmale și alte alea.

Pachete care-ți asigură supraviețuirea timp de o săptămână și te scapă de chinul de a pierde timp prin supermarket. Ca să nu mai vorbim de banii cheltuiți pe mâncarea mult mai proastă pe care o găsești acolo. Câștigi de două ori!

Mai e o chestie pe economie: transportul. Când ajungi să bați la picior tot orășelul, într-o oră, de ce ai mai deranja mașina din parcare? Sau să iei autobuz? Niciodată nu am apreciat cum se cuvine că de la ai mei de-acasă și până în centrul orașului fac 10 minute dacă merg lejer, admirând luminițele și străzile vechi, pe care le știu de-o viață. În seri din astea festive, când ești pus pe băută, o să ți se pară o fericire că poți face drumul spre casă pe jos, fie el chiar și unul pe șapte cărări.

Închide ochii și gândește-te la asta: o săptămână fără să bagi benzină și de economisit banii ăștia pentru băutură, de exemplu! Dar cum și aia e ieftină în provincie, nici măcar. Și cine știe, poate că mersul pe jos, chiar și 10 minute, că pe urmă se termină orașul, te ajută să mai deranjezi din slănina de sărbătoare.

Dacă ai ratat chestiile astea acum de Crăciun, poate faci de Paște. Unde mai pui că atunci e și cald.