Aproximativ 1,7 la sută din oamenii de pe această planetă sunt născuți cu caracteristici intersex, un termen umbrelă pentru trăsături sexuale – cum ar fi organe sexuale externe, organe reproducătoare interne și configurații cromozomiale – care nu se aliniază cu conceptele binare artificiale ale societății de corpuri masculine sau feminine. Unele dintre aceste caracteristici sunt vizibile la naștere: de exemplu, organele genitale care sunt notabil diferite de normă sau greu de clasificat ca fiind masculine sau feminine. Unele își fac cunoscută prezența la pubertate, când oamenii nu se dezvoltă tocmai cum credeau. Unele sunt atât de interne și subtile că sunt identificate abia în timpul unei autopsii. În orice caz, este de obicei imposibil să-ți dai seama dacă cineva are trăsături intersex doar uitându-te la cum e în viața de zi cu zi. Totuși, traiul cu caracteristici intersex poate avea efecte majore asupra vieții oamenilor – inclusiv asupra vieții lor sexuale.
Să fim clari, o caracteristică intersex nu e o condiție medicală sau o dizabilitate. Este doar una dintre multiplele variații naturale ale modului divers în care arată și operează corpurile umane. Unii factori care duc la variații intersex, precum producția atipică de hormoni, pot uneori să cauzeze și probleme medicale serioase care necesită tratament, dar majoritatea diferențelor în sine sunt pur neutre.
Videos by VICE
Cu toate astea, obsesia societății de a categorisi oamenii într-unul sau două genuri binare la naștere – și ștergerea sau ignorarea a orice care complică simplitatea binară – înseamnă că mulți oameni cu trăsături intersex cresc cu noțiunea că e ceva greșit la ei și că nu ar trebui să vorbească niciodată despre asta. Adesea sunt și presați sau forțați să se „normalizeze” ca să se potrivească cu anatomia tipic masculină sau feminină: Peste tot prin lume, copiii cu trăsături intersex vizibile sunt supuși la intervenții chirurgicale inutile și adesea dăunătoare ca să-și remodeleze sau scoată organe genitale, cu scopul de a-i face să arate „normal” și aparent să-i ajute să se integreze în societate.
Un număr cuprinzător de oameni cu caracteristici intersex nu simt că aceste trăsături au mare efect asupra vieții lor sexuale. Dar mai multe diferențe intersex pot duce la experiențe unice în materie de sex și plăcere. Și multe operații de „normalizare” pot reduce drastic sau pot elimina senzațiile genitale ale unei persoane și/sau pot duce la durere cronică și disfuncții în zonele erogene.
Din cauza culturii extreme a rușinii și tăcerii din jurul acestor trăsături și experiențe, este dificil pentru oamenii cu trăsături intersex – sau care se luptă cu efectele operațiilor inutile – să învețe despre corpurile lor, sunt mai puțin articulați și le e mai greu să comunice despre dorințele și nevoile lor sexuale. Prejudecățile populare și stigmatul, la fel și riscul ca cineva să reacționeze prost la organe genitale diverse sau la un corp care nu funcționează în modurile în care te-ai aștepta să o facă, fac de asemenea dificil pentru unii oameni cu trăsături intersex să se simtă confortabil să exploreze intimitatea sau să se simtă sexy și sexuali.
În ultimele decenii, mai multe organizații intersex s-au format ca să lupte împotriva patologizării, stigmatizării și să ajute oamenii cu caracteristici intersex să găsească o comunitate și susținere. Dar majoritatea luptei lor publice și a educației au fost (pe bună dreptate) axate pe oprirea intervențiilor chirurgicale dăunătoare și inutile – așa că încă nu există o mulțime de informații publice despre problemele de care se pot lovi oamenii cu caracteristici intersex când navighează sexul și cum să le gestioneze.
Ca să aducem mai multă vizibilitate asupra acestor probleme și experiențe, VICE a vorbit cu Addy Berry, o femeie intersex și cu soția ei, Leea, ca să aflăm cum abordează ele sexul și intimitatea. Fiecare experiență intersex este unică, așa că povestea lui Addy și a Leeei nu e universală. Dar Addy studiază și experiențele sexuale ale oamenilor cu trăsături intersex la doctorat și ca activistă și a împărtășit unele dintre insight-urile peste care a dat în timpul cercetărilor sale de-a lungul anilor.
Interviul a fost editat pentru lungime și claritate.
Addy: La naștere, mi s-a deschis uretra sub falus, aproape de testicule. Am făcut în copilărie o operație ca să mi-o redirecționeze. În lucrările medicale publicate până în 2022, doctorii au încercat să justifice acel tip de intervenție chirurgicală prin a spune că e important pentru băieți să poată să urineze cu prietenii lor – care e o justificare nebunească pentru o operație când nimeni nu se uită la efectele ei pe termen lung. (Nota editorului: Asta e una dintre cele mai comune operații făcute pe bebeluși și copii cu caracteristici intersex.) Este de fapt foarte dificil pentru mine să urinez oriunde acum fiindcă am o masă de țesut cicatrial la uretră din cauza acelei operații. Deci faptul că mi-au mutat uretra nu mi-a făcut deloc bine.
Doctorii insistă că pot face lucruri precum reducerea mărimii clitorisului – în trecut îl tăiau cu totul – și că totul va fi bine, când nu există nicio modalitate să știe că așa va fi. Tinerii cu care am vorbit care au trecut prin acele operații semnalează multă durere, dar și multe probleme psihologice legate de proceduri și efectele lor pe termen lung.
Am fost, de asemenea, pusă pe hormoni înainte de pubertate, sub pretexte false. Nu mă comportam în acord cu genul care mi-a fost atribuit și am fost pedepsită pentru asta. Persoanele transgender și intersex nu sunt același lucru, dar multora ni s-a atribuit un gen în ciuda incertitudinilor, iar operațiile făcute să ne potrivim acelui gen nu ni se potrivesc.
În copilărie, tata mi-a spus lucruri precum „Nu te-ai născut cu un penis adecvat”, de acolo am știut de unde mi se trag cicatricile. Iar mama mă numea o abominație. Efectele acelui stigmat și ale rușinii au apărut în toate interviurile pe care le fac – genul ăsta de lucruri au o influență mare asupra sexualității. Am simțit efectul asupra sexualității mele devreme.
Fără prea multe senzații în organele mele genitale, cel mai probabil din cauza operației, sexul pentru mine nu a fost niciodată centrat pe organele genitale. Pot face sex prin penetrare, dar nu-mi face nimic bine. Am fost atrasă de BDSM și în particular de dominare feminină încă de la o vârstă fragedă. Sunt în mod esențial o masochistă. Nu toată lumea în comunitatea BDSM e acolo din cauza unei traume, dar pentru mine cred că e legată de cum am fost tratată ca copil autist și intersex care avea tendința să nu se conformeze genului și care a fost crescut de o femeie catolică superstițioasă și sadică cu o mulțime de probleme.
Din cauza lucrurilor la care am fost supusă în copilărie, m-am dezvoltat fizic ca o persoană masculină și mă combinam cu fete care mă plăceau în funcție de cum arătam – dar care se înfuriau pe mine că eram feminină, deși am fost mereu deschisă despre cine sunt și nu m-am comportat masculin. O parteneră mi-a spus că să facă sex cu mine era „ca și cum ai face sex cu o fată” și eu eram „Ei bine…” Se supără pe tine că ești cum zici că ești în loc să fie cum vor ei să fii. A existat multă incompatibilitate în viața mea intimă. Și apoi am găsit-o pe Leea și a fost atât de multă compatibilitate între noi încât aproape că mă întreb cum de e reală. Cum ne-am găsit una pe alta? Ar fi trebuit să cumpărăm toate biletele la loto în ziua aia. (Râde.)
Leea: Îmi place să citesc anunțuri personale fiindcă e interesant să văd ce pun oamenii în ele ca să găsească un/o partener/ă. E ca un CV de amor sau ceva de genul. Într-o zi, am văzut acest anunț drăguț de pe Craiglist, în care scria despre lucruri BDSM și avea o poză simpatică și mi s-a părut mișto, dar am trecut peste. Câteva zile mai târziu am văzut același anunț, dar toate lucrurile kinky dispăruseră și m-am gândit că și asta e drăguț. Nu m-am simțit niciodată înclinată să răspund la un anunț, dar am scris: „Hei, mi s-a părut că anunțul tău sexy era mai drăguț”. Am început să ne scriem și apoi am ieșit la un date la cafea și ne-am înțeles foarte bine.
Tata are o verișoară cu caracteristici intersex. Nu sunt sigură exact care sunt ele, dar din ce am înțeles a trecut prin operație ca să o facă mai feminină, dar din cauza tuturor intervențiilor nu a putut să aibă un copil, așa că a adoptat unul. I-a spus mamei despre asta fiindcă erau bune prietene și aproape toată familia știa câte puțin despre asta, dar nimeni nu vorbea sau punea întrebări. Era ca un fel de secret de familie. Așa că știam că există caracteristici intersex înainte să o cunosc pe Addy, dar cam aia era tot. Destul de rapid a devenit evident că era trans, dar nu încă deschis.
Addy: Din cauza copiilor.
Leea: Dar mi-a luat ceva să realizez „Ah, Addy e intersex.”
Addy: Da, am vorbit despre operațiile prin care am trecut când eram mică, dar nu am atașat limbajul de intersex, nici măcar pentru mine.
Leea: Addy a trebuit să-și dea seama de multe chestii fiindcă a știut mereu că a trecut prin aceste operații, dar nu i s-a spus niciodată exact ce s-a întâmplat.
Addy: Știam alte cuvinte și ulterior am găsit intersex. Mișcarea intersex modernă există numai de când am putut să ne găsim și să ne abordăm online.
Leea: Totuși, de la început am înțeles multe despre Addy – și nimic nu mi s-a părut problematic. Am avut constant conversații despre unde ne situăm. Și lui Addy oricum îi place să vorbească mult.
Addy: (Râde.) Încă de la început mi-ai spus că ești interesată și de sex cu penetrare.
Leea: Am avut relații cu o mulțime de persoane, și știam ce fel de sex voiam. Mă săturasem de bărbați. Nu-mi pasă de sexul în felul în care vor să-l facă bărbații. Ăsta e unul dintre motivele pentru care Addy e perfectă pentru mine. Am descoperit pe cineva al cărei sex nu e centrat pe perspectiva masculină.
Addy: La început, am stabilit de asemenea că nu sunt doar submisivă, ci o masochistă și o persoană destul de feminină. În timp ce Leea este destul de feminină fizic, are aspecte și aptitudini mai masculine. În afara relației, sunt curajoasă și mă ocup de lucrurile grele. Dar în relația asta, mă simt foarte confortabil să fiu submisivă ei.
Leea: E greu să-mi amintesc conversații specifice de la început, dar încă discutăm constant lucrurile, iar joaca BDSM pe care o practicăm azi a evoluat de la cea pe care o făceam în urmă cu cinci-zece ani fiindcă am realizat că ne plac anumite lucruri mai mult sau mai puțin decât în trecut și le-am ajustat.
Addy: De exemplu, prin explorare, am descoperit că joaca medicală poate fi foarte cathartică pentru mine – probabil din cauza trecutului meu.
Am experimentat, de asemenea, depresie destul de severă o mare parte din viață și e foarte greu să obțin ajutor pentru sănătatea mintală ca persoană intersex fiindcă nu sunt multe persoane calificate să ajute cu tipul specific de traumă prin care am trecut. N-am găsit niciodată un terapeut care să fie capabil să adreseze adecvat trauma mea. Dar am descoperit că, atunci când sunt într-o stare depresivă, o sesiune de caning (o metodă de pedeapsă corporală) mă poate scoate direct din ea. De exemplu, o persoană cu care lucram m-a întrebat la un moment dat – chiar în fața Leeei – „Deci dacă ți-aș da pantalonii jos acum, la ce m-aș uita mai exact?” După asta nu mi-a fost deloc bine. Dar BDSM-ul mi-a ridicat dopamina și serotonina sau ceva de genul. Orice ar fi, habar n-am. Dacă aș putea să fac un RMN în momentele de genul, ar fi interesant.
Leea: E foarte interesant cu cât explorăm din ce în ce mai multe împreună. Am decis ca anul ăsta să avem grijă de noi, să punem limite oamenilor care ne pot vizita și când, ca să putem să facem lucruri precum să explorăm mai multă joacă BDSM împreună. Vrem să mergem și la mai multe temnițe.
Până la urmă, faptul că Addy este intersex nu ne definește în niciun fel relația. Face parte din ea, una pe care o iubesc. Și fiindcă lucrează cu probleme intersex, e ceva despre care vorbim mereu. Joacă un rol în viața noastră. Dar nu o definește.
Addy: Mulți oameni cu care am vorbit și care chiar se chinuie sunt persoane intersex heterosexuale care trăiesc într-o lume unde sexul ține doar de un penis care intră într-un vagin. Multe persoane intersex au penisuri mici, așa că e foarte nasol să trăiască într-o lume plină de comentarii care jignesc oamenii că au penisuri mici, unde învață că asta e ceva rău și rușinos. Eu și multe alte persoane intersex care sunt queer am fost forțate să dezvoltăm un vocabular mai cuprinzător în jurul sexului.
Leea: Faptul că suntem un cuplu queer cred că ne-a oferit și mai mult spațiu ca să vorbim despre lucruri precum genurile diferite de sex pe care vrem să le facem. Îmi pare foarte rău pentru multe cupluri hetero fiindcă nu există prea mult spațiu pentru conversații despre ce e sexul bun și cum se simte fiecare partener și ce funcționează și ce nu pentru ei.
Addy: A trebuit să ne adaptăm sexul în jurul efectelor operațiilor și efectelor stigmatului și rușinii prin care am trecut. Dar personal, n-am înțeles niciodată ideea din societate că oamenii ar trebui să se rușineze de diferențele de genul. Sau fiindcă ești submisivă sau o zeiță. Sau că ai făcut muncă sexuală. Nu fac rău nimănui. Lucrez ca să fac lumea un loc mai bun.
Cred că părinților mei ar trebui să le fie rușine de cum m-au tratat. Lumea medicală ar trebui să se rușineze. Societății în mare ar trebui să-i fie rușine. Nu văd de ce ar trebui să car eu rușinea.
