Acest eseu a apărut în numărul Privacy & Perception al VICE Magazine, creat în colaborare cu Broadly. Poți citi mai multe povești aici.
Au trecut puțin mai mult de 14 ani de când am devenit Kitty Stryker. Sunt întrebată des care este numele meu „real”, și bineînțeles că este la fel de real precum părul meu vopsit și pielea tatuată – pornește din adevăr, doar că e puțin accentuat. Dar la fel cum tatuajele mele antifasciste și freza colorată și maniacă fac parte din ceea ce mă definește, acest nume a devenit parte din existența mea zilnică. În punctul ăsta este precum aș respira.
Videos by VICE
Numele mi-a venit într-un zbor din Massachusetts spre California. De abia împlinisem 19 ani, făceam o listă cu trăsăturile care defineau cine eram în orășelul suburban, și planificam cine voi fi în San Francisco. Pentru că am fost dintotdeauna un performer, știam că eram obosită să mai joc rolul în care am crescut – o fată gotică care era mereu nesigură, excesiv de tocilară și cu puțini prieteni. Am decis să folosesc zborul de șase ore să mă transform într-un nou personaj, unul care îmi va oferi un contract nou cu viața.
Cred că am crezut de asemenea că un nume nou m-ar proteja de mine însămi și îmi va permite să mă debarasez de trecutul meu și de rateurile pe care ajunsesem să le asociez cu numele meu real. Știam că vreau să scriu, să fiu o activistă și să mă angrenez mai mult în comunitatea pro-sex – toate lucrurile care ar putea fi riscante sub numele meu real. Am crescut în umbra scandalului „Paddleboro” din 2001, în timpul căruia adulți responsabili au fost arestați și acuzați de hărțuire în Attleboro, Massachusetts, pentru că au fost implicați în activități perverse la o petrecere, deci știam că genul de viață pe care mi-l doream ar putea să fie periculos pentru viitorul meu. Să am un nou nume îmi părea ca o armură împotriva nu doar a experienței mele din adolescență, dar și a unei societăți care îmi respingea homosexualismul, perversiunea și viziunile politice de stânga.
Nu realizam atunci, totuși, că noul meu nume mă va proteja și pune în pericol în egală măsură și că micul meu experiment de gândire mă va ajuta să formez fundația pentru persoana care voi fi devenit.
La un an după ce m-am mutat în California, mă oprisem din a mai trece de la un job din vânzări la altul și începusem să economisesc îndeajuns de mulți bani ca prostituată ca să-mi permit să merg la școală și chiar să pun deoparte. M-am gândit să fac asta sub un alt nume asumat, dar am stabilit rapid să fiu Kitty Stryker și acolo. „Miss Stryker” era un nume de dominatrix prea bun ca să nu-l folosesc.
Doi ani mai târziu am început să scriu public pe blog despre experiențele mele ca dominatrix, pe lângă textele despre politică, identitate queer și educație sexuală. Blogul meu micuț a explodat repede datorită recenziilor brutal de oneste la jucării sexuale și pornografie. Presa mă contacta ca să comentez evenimentele legate de munca sexuală. Și uite așa, Kitty Stryker a devenit nu doar un nume pe care îl foloseam ocazional cu prietenii și clienții, ci numele sub care trăiam, publicam și mă futeam. Chiar și iubiții mei nu-mi știau numele din buletin, și nici nu mi-a trecut vreodată prin cap să le spun.
Asta se întâmpla pe la mijlocul anilor 2000 și rețelele sociale așa cum le știm acum începuseră să aibă succes, așa că bineînțeles că am luat „Kitty Stryker” pe fiecare platformă. Nu realizam atunci că asta va fi o parte importantă a ceea ce urma să devină curând practica universală de „branding” personal online. Dar brandul meu, de lucrător sexual activist, a ajuns să fie destul de unic încât să-mi ofere o nișă solidă pentru mulți ani. M-am transformat total în persoana pe care mi-o imaginasem.
Mereu glumesc despre faptul că am un alter ego, dar ca și Superman, este numele meu secret legal care îmi permite să mă amestec în mulțime. De asemenea, ca Superman, îmi păstrez cele două nume cât mai separat cu putință – în principal pentru motive de siguranță.
În timp ce activismul meu a crescut online, așa s-a întâmplat și cu hărțuirea la adresa mea. Cele două dăți când am fost descoperită și niște informații private despre mine au fost publicate online, am fost ușurată că o parte din cele mai sensibile date ar putea fi urmărite doar prin numele meu de buletin. Am fost de asemenea precaută cu posibilitatea ca oficialii guvernamentali să mă caute ca să ia măsuri ticăloase împotriva colegilor mei sau să mă rețină la aeroport din cauza muncii mele ca jurnalist sau lucrător sexual. Păstrarea muncii mele sub numele ales îmi permite niște flexibilitate pe care nu aș avea-o altfel.
Dar simt că a fi Kitty Stryker a făcut mai multe persoane, inclusiv pe mine, să mă vadă mai mult ca pe o entitate decât ca pe o persoană. Și muncesc să mă desprind de activismul meu ca să-mi dau seama cine sunt când nu încerc să fiu un super erou. Câteodată se simte ca o greutate în jurul gâtului să fiu această invenție în loc de persoana vulnerabilă care sunt de fapt. Armura te protejează, dar de asemenea ține și oamenii la distanță, până la urmă.
Acum că sunt Kitty Stryker, totuși, nu mai e cale de întoarcere. Internetul se va asigura de asta. Într-o vreme eram disperată să evadez din industria adultă și luam în considerare să fac jurnalism sau altceva sub numele meu oficial. Deși aveam articolele mele, aparițiile din presă și activismul sub numele de Kitty Stryker, cv-ul meu real arată destul de gol. Așa că m-am trezit în fața unei dileme: să fiu un lucrător sexual cu mult succes sau o oarecare Jane cu puțină experiență.
În final, mă simțeam de parcă am muncit prea tare și pentru prea mult timp ca să neg complet tot ce am făcut ca Kitty Stryker. Numele cu siguranță mă leagă de o economie din umbră care îmi limitează accesul la recunoaștere în masă, dar să ascund asta ar fi să refuz să accept provocările care m-au transformat în cine sunt astăzi. S-ar simți ca și cum aș trăda o parte fundamentală din mine. Nu merită.
Acum am 34 de ani, am publicat o carte sub numele de Kitty Stryker și probabil că voi rămâne Kitty Stryker pentru tot restul vieții. Încă mi se refuză joburi pentru că sunt deschisă public în privința muncii mele sexuale, dar nu vreau să mă prefac că numele sub care m-am născut e mai mult o reflexie a „mea” decât este Kitty Stryker. Cine poate zice că o coincidență din naștere înseamnă mai mult decât persoana care am decis să devin?
Sunt mândră de ce am realizat și cine sunt acum. Numele meu din buletin este doar un mic secret între guvern și mine.
Articolul a apărut inițial pe VICE US.
