Cum o să calce Macron în picioare Marea Britanie

Cu puțin timp înainte de alegerile din Franța de weekendul trecut, publicul britanic a fost întrebat ce victorie ar fi mai bună pentru Marea Britanie: cea a lui Macron sau cea a Marinei Le Pen? Rezultatele au fost sinistre. Cei care au votat împotriva Brexit la referendum – pasionații de călătorii însorite prin Europa – au zis că Macron li se pare mai bun decât Le Pen. Dar cei pro-Brexit au declarat fix opusul - după părerea lor, Le Pen ar fi o alegere mai avantajoasă pentru Marea Britanie. Ceea ce e trist: înseamnă că printre noi există milioane de oameni, aparent normali, cu înfățișare de om, care sunt de părere că victoria moștenitoarei unei dinastii politice neo-naziste ar fi o veste bună pentru ei și cei dragi lor. O parte din Marea Britanie pare să trăiască într-un univers alternativ în care victoria extremei drepte e un lucru bun. Doamne ajută că nu s-a întâmplat.

Singura problemă e că s-ar putea ca oamenii ăia nebuni să fi avut dreptate. Bine, depinde ce vrei să spui când spui „mai bine pentru Marea Britanie". Dacă ți se pare că Marea Britanie o duce mai bine în vecinătatea coastei unei țări condusă inteligent care trece printr-un declin dureros sau că ar fi mai confortabil în proximitatea unui alt etno-stat înflăcărat care își descarcă mereu contradicțiile interne prin represiuni constante și violență stradală și teamă – dacă asta vrei să spui, atunci da, e grozav că Le Pen a pierdut alegerile. Grozav pentru noi, grozav pentru Europa și mai ales grozav pentru milioanele de persoane marginalizate care i-ar fi căzut victime. Dar dacă vorbim despre interesul național al Marii Britanii – expresia asta ciudată și fără sens care pare să existe doar în sloganele electorale ale conservatorilor – atunci nu e chiar atât de sigur.

Macron o să fută rău Marea Britanie. Bancherul ăla tânăr, arătos și elegant, al cărui zâmbet superficial a furat inimile clasei de mijloc din Anglia o să ne fută așa cum știe s-o facă un bancher tânăr, arătos și elegant. Emmanuel Macron va fi, pentru Anglia, un înger al apocalipsei. Va încerca să-I distrugă industriile și exportul, să separe Anglia de vecini, orice numai ca s-o facă să sufere. Și, ca englez o spun, o merităm. Ce n-au înțeles britanicii ăia înțelepți care au fost împotriva Brexit când au zis că Macron ar fi o alegere mai bună pentru noi e că Marea Britanie nu mai e o țară normală. Nu suntem un membru responsabil al familiei de națiuni (bineînțeles, dacă te uiți la istoria noastră, nici n-am fost vreodată), nu suntem verișorii de dincolo de canal; suntem un stat paria, o țară ca Rhodesia sau Israel, ale cărei interese sunt apărate de doar câteav personaje neplăcute.

Ar trebui să ne spună ceva faptul că cel mai mare apărător al țării noastre e o femeie ca Marine Le Pen. Ea ne iubește nu dintr-o îngrijorare reală, ci pentru că s-a gândit că îi vom susține cauza. Și ea vrea ca Franța să părăsească UE și, deși susținerea ei nu ne-ar fi salvat de propria prostie, nimic nu i-ar fi promovat mai mult dorințele ca o Mare Britanie puternică și prosperă care se detașează de Europa și de restul lumii, așa că ar fi făcut tot posibilul să fie așa.

Macron nu ne va distruge pentru că ne urăște; e greu de zis dacă simte ceva dincolo de strălucirea aia tehnocrată. Nu e vorba doar că e un eurofil devotat, care flutură steagul UE pe la toate marșurile; nu l-ar motiva niciodată ceva atât de ilogic precum răzbunarea. Emmanuel Macron are de-a face, în prezent, cu o țară agitată de 66 milioane de oameni și știe că politicile neoliberale brutale pe care le va implementa vor face populația să sufere și mai mult, până în punctul în care va ceda. La fel ca în cazul tuturor regimurilor optimiste și însorite care susțin piețele libere, își va impune voința prin frică. Și nu există mod mai bun de a instaura disciplina decât utilizarea altcuiva drept exemplu. O victorie Le Pen ar fi slăbit și divizat partea europeană în negocierile Brexit, Macron va face tot posibilul să se asigure că Marea Britanie va fi tratată ca un rahat până când se va îneca în mare.

Domeniul politicii în general – ideea că existe moduri diferite de a organiza societatea sau că am avea de ales între ele – începe să dispară în ceață. Am rămas cu o singură opțiune urâtă și sinistră: sistemul actual, cu urâțenia și stupiditatea lui, care lasă un vid în urma lui. Poți lăsa lumea liberală să dispară lent, subminată treptat de propriile curente fasciste sau poți lăsa cele mai rele elemente să preia contorlul chiar acum. Declinul capitalismului sau întruparea politică a declinului lui. Asta e alegerea cu care ne-am confruntat la referendumul UE; aceeași dilemă a avut-o și Franța weekendul trecut. Marea Britanie a ales direct vidul. Franța încă n-a făcut asta și Macron speră ca lucrurile să rămână așa. Iar pentru asta, trebuie să poată da drept exemplu eșecul nostru, ca să poată spune: Iată ce pățesc oamenii care au ales vidul.

Și nu oamenii care tot vorbesc despre interesul național vor suferi din cauza asta, ci aceiași oameni care suferă dintotdeauna: săracii, persoanele cu dizabilități, minoritățile. În ciuda perspectivelor total diferite cu privire la Brexit, Macron și Theresa May par doritori să-și urmeze împreună interesele comune, ceea ce înseamnă distrugerea lentă a unei țări întregi. Ca întotdeauna, acești adversari sunt, de fapt, de aceeași parte a baricadei.

Dar nu e nevoie să se întâmple așa neapărat. Avem un partid al opoziției care vrea ceva diferit: nu moartea lentă a austerității sau moartea rapidă a naționalismului, ci ideea (acum ciudată) că am putea îmbunătăți calitatea vieții. Avem nevoie de asta mai mult ca niciodată. Theresa May, în ciuda promisiunilor ei că va fi „o femeie extrem de dificilă" pe parcursul negocierilor Brexit, deja îi oferă părții adverse tot ce-și dorește. Strategia ei extraordinar de ineficientă de până acum a fost să declare că Marea Britanie nu poate avea acces pe piața unică UE sau libertate de mișcare prin Europa sau orice alte lucruri care ar face viața suportabilă.

Singurul lucru care ne-ar putea salva e o schimbare de guvern, un semn clar că Marea Britanie se îndepărtează de prostie – și vom avea alegeri într-o lună. S-ar putea să fie singura noastră șansă să ne extragem din vidul în care ne-am băgat.

@sam_kriss

Urmărește VICE pe Facebook. Traducere: Oana Maria Zaharia