Dacă vrei să vizitezi Rusia, ca român, asta-i tot ce trebuie să știi

Cred că spune ceva despre mine faptul că orașele mele preferate sunt Teheran, Havana, Istanbul, Berlin și, mai nou, Moscova. Îmi cam plac regimurile închise actuale sau trecute și orașele multistratificate, unde ai de toate, pe un platouaș. Am fost acum în Rusia și m-a spart, mă mai duc c-am stat puțin și simt că nu m-am integrat cum trebuie în peisaj că am umblat ca nebuna, că prea sunt multe chestii de văzut și făcut. Moscova și Sankt Petersburg, acolo am fost.

Dacă Sankt Petersburg respiră istorie, artă și povești țariste, Moscova e viață, vibrație, de un dinamism uluitor și, well, amețitor. Cu toate cărțile, filmele, istoria și știrile în cap, te plimbi pe acolo într-un mix de imperiu, comunism, capitalism, cenzură, îi vezi pe ruși ce mișto arată, plini de atitudine și te întrebi cum e viața lor, dincolo de discursul oficial.

Dar nah, asta e perspectiva turistului care o arde prin locurile mișto din orașele mari și care nu merge în Rusia orașelor mici, a satelor izolate, prin stepă și munți sau care nu se lovește de limitările regimului care vor să-i închidă gura. Poate data viitoare.

Spații alternative? Hold my beer, adică votca, au zis rușii și-au dat liber la armata multicoloră de hipsteri să umble liberă prin Gorki Park (da, da, Scorpions, știu, acum e cu electro), cel mai probabil pe role, skate, biciclete și trotinete. I-au adunat la Flacon, un complex de fabrici transformat în complex de magazine cool, pe râu, lângă statuia lui Petru cel Mare care tronează într-un mare și înalt fel, într-o barcă de partyuri și shopping. Și pe Red October, o insuliță, găsești hipstereală maximă de spații creative, shopuri și baruri care arată genial și yuppies relaxați la un White Russian.

I-aș zice capitala modei, dar se supără altele - Paris, Milano - însă cert e că vezi oameni îmbrăcați super mișto, nu la modul trashy-punk ca-n Berlin, ci mai pe stil și glam. E de bine, oricum.

Am zis baruri care arată genial? Oho-ho! Și-n Sankt Petersburg, și-n Moscova bei de rupi și aici nu mă refer doar la votcă, ci și la cocktailuri și smoothie-uri de toate felurile, în cârciumi cu un design de expoziție. Și-ți dai seama că n-am avut bani să mă duc în alea în care oligarhii cheltuiesc salariul tău pe 12 ani pe-o singură șampanie. Mai ceva ca-n Loft din Mamaia noastră. Se mănâncă mai bine ca la mama acasă și se bea mai sănătos ca la tata în beci, e clar.

Și hai să-ți dau ca exemplu Biblioteka din Sankt Petersburg, o chestie pe trei etaje cu restaurant și bar unde ai face poze non-stop, dacă n-ai fi ocupat și să mănânci un pește miam. Sau Ugolek, în Moscova, unde mi-au plăcut mult pereții, și rața cu cuscus și sos roșu de dulceață, și limonada. Poți să dai peste tot felul de cafenele tematice, unde bei Aeropress-ul obligatoriu, ba decorate cu plăci de surf, ba cu portrete de poeți ruși, ba cu chestii industriale (dau și eu câteva exemple, nu-s toate așa, stai chill).

Oricum, s-a vărsat borcanul de design în cârciumile rusești, hai să zicem că nu-s chiar niște bodegi cu votcă ieftină, cum era Argentin în anii tăi de liceu. Multe dintre cârciumile astea și orașele, în general, sunt prietenoase cu copiii - așa că, dacă vrei să-ți iei odrasla cu tine, găsești spații de joacă cât să te apuci și tu să faci baie în mingiuțe.

Apropo de hipstereală, citeam că face parte cumva din „politica de stat". Că la prima vedere e ceva libertate și oamenii par să se distreze la maximum, cu muzică pe străzi, petreceri, multe, multe spații urbane unde poți să fii fericit. Ei bine, cică asta ar fi un pic calculată să-i țină pe tineri veseli și ocupați cu distracția, fără prea multe restricții aparente, cu un stil de viață mișto, să nu se supere în masă și să protesteze mai organizat pentru niște drepturi mai subtile.

Și că, cel puțin primarul din Moscova face treaba eficient și conștient. Da' poate-s doar gurile rele și, de fapt, toată lumea îi iubește pe tinerii frumoși și liberi din Rusia.

Pe de altă parte, am văzut gay de mână pe stradă și nu-i bătea nimeni sau chiar două tipe care se pupau frumos într-un bar. E de bine.

Nu-s eu cel mai mare consumator de artă clasică, dar Hermitage m-a dat pe spate. Cu interioare opulente că rușilor le cam place cu blingul (doamna Firea ar putea lua un exemplu cu toate chestiile aurite de pe acolo), dar super elegante și cu o istorie a artei din care lipseau puțini din „ăia mari", în Hermitage îți clătești ochii și-ți promiți că te pui pe studiat teoria artei să înțelegi ce-a vrut să spună pictorul și de ce.

Rubens, da Vinci, Raphael, Rembrandt, Goya, Caravaggio, Monet, Renoir, Van Gogh, Matisse, tuturor le place cu Hermitage-ul, ca să nu zic de toată arta grecească, romană sau egipteană (da, e și o mumie).

Deși mulți turiști se opresc la clădirea mare din Hermitage, nu fi și tu ca ei, du-te și în aripa cu artă modernă, unde, pe lângă că vezi un Matisse, un Picasso, te izbește fix în față modul în care au renovat spațiul - o combinație spectaculoasă între clasic și modern, care-i wow.

Dacă te duci în Moscova la Garage, muzeul de artă contemporană din Gorki Park, vei rămâne uimit să vezi că au expoziții cu arta protestului, cu activisme, că vezi și-un Pussy Riot acolo, că mai face un artist mișto de Biserică sau chestii feministe, care atacă prejudecățile legate de femei. N-ai fi zis, nu, mai ales după ce Putin și a lui Elena Mizulina au legalizat violența domestică.

Cum am prins eu, de 1 mai, dar oricum treaba a fost pe 9 mai, când nu mai eram acolo. Te apucă o nostalgie furioasă când vezi multe steaguri roșii și portrete cu Stalin și Lenin, când bănuiești că discursul înflăcărat e despre mărețele realizări ale URSS și despre epoca de aur care ne-a distrus părinții și bunicii în România.

Dar te mai relaxezi un pic când vezi un Cartman capitalist lângă cărțile comuniste, la tarabă.

Mă rog, sau să te enervezi că n-ai. Dar cert e că metroul arată spectaculos, cu stații opere de artă la mare adâncime (cobori, cobori și nu știi unde), cu candelabre, statui, picturi și-o arhitectură care te lasă paf și te face să mai vrei o călătorie.

Construcția metroului a început în anii 30, planuri erau de pe vremea Imperiului, și s-a realizat în timp, motiv pentru care stațiile-s diferite între ele și reflectă istoria ultimului secol în Rusia.

Ai chef să vezi tot. Și, cum nici Moscova, nici Sankt Petersburg nu-s chiar mici, mergi de te ia naiba. Și, dacă-ți place mersul pe jos, faci și 40 de kilometri pe zi și nu-ți dai seama (mie mi-a zis aplicația).

Am zis că e curat? E super curat! Pe străzi, peste tot, zici că a dat cineva cu Domestos fix înainte să vin eu.

Arhitectura te lasă mască. Bisericile impunătoare sunt la tot pasul unde, chiar dacă n-ai o relație prea specială cu ortodoxismul, tot te impresionează. Și mai ales când vezi una care se numește Biserica Sângelui Vărsat (în Sankt Petersburg) care se reflectă frumos și colorat în râu sau celebra Saint Basil din Piața Roșie, aia cu turnulețe de toate culorile, ce pare făcută de un rus creativ și ușor tripat din turtă dulce, cu care-ți faci o mie de poze că n-o să vezi așa ceva la Catedrala Mântuirii.

N-am cum să-ți enumăr toate chestiile pe care să le vezi în Moscova și-n Sankt Petersburg, pentru asta ai Lonely Planet și Wikitravel, nu e ca și cum nu ți-ar trece prin cap să mergi la Kremlin, simbolul puterii politice rusești. Dacă ai timp, mergi și la Balșoi, la balet.

Între Moscova și Sankt Petersburg am fost cu trenul la dus, cu avionul la întors. E ceva romantic în mersul cu trenul prin Rusia, care te trimite cu gândul la toate cărțile pe care le-ai citit (citești ruși, da? Și nu doar Dostovevski și Tolstoi, vezi că-s unii mișto care trăiesc acum, cum ar fi Siskin, Pelevin, Sorokin, Tatiana Tolstaia sau Prilepin).

Îți imaginezi că ești în transiberian chiar dacă nu ești. Și, oricum, e confortabil. Aici vezi cât de relaxați sunt rușii, cum dorm în chiloți și cum râd de se zguduie vagonul fără ca tu să înțelegi de ce, pentru că limba rusă. Poate râd de tine, ce mai contează, suntem aproape frați.

Auzisem eu multe povești horror despre cum că-ți dai un rinichi pentru o cafea la Moscova, dar să știi că nu-i chiar așa. A căzut rubla, are ministrul de Finanțe o perioadă mai bună, treaba lor, dar prețurile-s chiar decente.

De exemplu, stau bine mersi la Airbnb sau la hotel cu 30-40-50 de euro, două persoane, pe noapte. La cârciumile alea mișto de care ziceam mai sus, mănânci bine cam cu 20-30 de euro de persoană și bei cât te ține buzunarul.

În schimb, cu shoppingul e mai delicat, ce am văzut eu prin magazine nu era tocmai ieftin, dar hei, poți să supraviețuiești dacă nu-ți iei o blană din Rusia. Nici avionul nu e scump, undeva pe două sute de euro, o sută și un pic dacă-l iei din timp. Mai sunt niște costuri pe la viză, undeva pe la trei sute de lei. Dar merită să vezi că Rusia are frumusețea ei, dincolo de Putin.

N-am găsit tezaurul, mă mai duc să-l caut.