Sport

Povestea de succes a Politehnicii Timișoara îți arată de ce fotbalul e cel mai tare sport

Echipa suporterilor timișoreni a reușit o performanță demnă de jocurile video: după patru ani de existență, a ajuns în liga a doua.

de Ionuț Axinescu
16 Iulie 2016, 11:30pm

Așa a început totul. Fotografie via pagina de Facebook ASU Politehnica Timișoara

Imaginează-ți că tu și prietenii tăi înființați o echipă de fotbal, care ajunge, în patru ani de zile, să joace în liga a doua. O să zici că e posibil, dar numai într-un joc video. Ei bine, în vara lui 2012, suporterii timișoreni demarau un proiect entuziast și unic în fotbalul românesc: o echipă a suporterilor, condusă de fani și finanțată exclusiv din activități comerciale plănuite și implementate de aceștia. ASU Politehnica Timișoara poate fi considerată un manifest. Echipa asta a apărut ca reacție împotriva patronilor bișnițari și blatiști din fotbalul românesc, care au pus mâna pe echipe de tradiție și, după ce le-au muls cât s-a putut, le-au abandonat în pragul falimentului.

Clubul a pornit de jos, din liga a șasea, cu 10-15 oameni energici, membri ai Asociației Suporterilor Timișoreni Druckeria, deciși să nu lase spiritul polist să moară. Proiectul a crescut an de an, iar la sfârșitul actualului sezon, ASU Politehnica a reușit o performanță la care puțină lume visa: promovarea în Liga a II-a. Din toamnă, ASU-ul trece la un alt nivel. De la meciurile prin sate și comune, desfășurate pe izlazuri, timișorenii vor da piept cu echipe serioase, cu bugete și pretenții de prima ligă.

Într-un fotbal românesc care se scaldă în mediocritate și corupție, am vrut să-nțeleg cum a reușit echipa asta să urce până pe-a doua treaptă a fotbalului românesc și cum se vede viitorul de acolo, de la Timișoara. Așa că am stat de vorbă cu doi oameni importanți din conducerea echipei: Sebastian Novovic, președintele Druckeria, și Narcis Arjoca, PR-ul clubului.

Citește și: Adevărata Poli Timișoara adună mai mulți oameni la un meci decât Liberty Parade

ÎNCEPUTURILE ȘI ROMANTISMUL DIN LIGILE INFERIOARE

Fanii poliști, pe biciclete, într-o deplasare din liga a cincea. Fotografie via pagina de Facebook ASU Politehnica Timișoara

Povestea începe într-o vară ciudată, în care fosta Politehnica Timișoara, patronată de Marian Iancu, s-a desființat, iar primarul a mutat în oraș o echipă sătească pe care a redenumit-o Poli. Suporterii timișoreni nu și-au acceptat soarta. S-au întâlnit și-au pus bazele unui club al comunității din Timișoara. S-au îndreptat spre echipa Institutului Politehnic, pentru care au cumpărat un set de echipamente, și-au pornit de jos, din liga a șasea.

Orașul a reacționat pozitiv la ideea fanilor. Tot mai mulți oameni au empatizat cu ideea noului club: transparență totală și zero compromisuri. „Poliștii" vechi au început să se implice în viața echipei, inclusiv în campanii sociale pentru Timișoara. La meciuri se adunau în jur de o mie de oameni, iar la sfârșitul primului an de existență, echipa a promovat în liga a cincea. Nu s-au schimbat prea multe nici atunci; ASU încă era la stadiul ăla de proiect romantic. Narcis Arjoca, PR-ul echipei, își amintește:

„În primul sezon din liga a cincea, bugetul echipei a fost undeva pe la 30 de mii de euro. Banii ăștia s-au strâns din pasiunea câtorva zeci de suporteri, primii membri cotizanți ai clubului."

Deși a terminat pe locul al doilea în al cincilea eșalon, ASU a promovat, pentru că nu erau suficiente echipe să completeze seria din județul Timiș. Sebastian Novovic, președintele Druckeria, spune că vremurile alea au fost cele mai boeme din viața fanilor poliști. Au fost anii în care peluza timișoreană se deplasa la sate și comune, cu fumigene, torțe sau coregrafii, iar localnicii, care nu mai pomeniseră grozăviile astea, îi priveau cu admirație și îi așteptau cu berea pregătită.

În primul an de liga a patra, clubul a ratat promovarea, pe care a obținut-o, însă, anul următor, la sfârșitul sezonului 2014-2015, după un meci de baraj cu Voința Lupac. Aventura în liga a treia n-a durat decât un an. Cu toate că s-au bătut cu echipe cu bugete și de cinci ori mai mari, timișorenii au câștigat seria și au obținut o promovare istorică în a doua ligă.

CUM A FOST POSIBILĂ PROMOVAREA, DEȘI SALARIILE JUCĂTORILOR NU DEPĂȘEAU 800 DE LEI

Fotografie via pagina de Facebook ASU Politehnica Timișoara

Toată lume știe că fotbalul de azi gravitează în jurul banilor. Dacă n-au conturile pline, jucătorii sunt tot mai rar dispuși să pună osul la treabă. Iar când sunt plătiți prost sau deloc, cei mai mulți merg pe ideea asta: „Clubul se face că mă plătește, eu mă prefac că joc". N-a fost cazul cazul fotbaliștilor de la ASU. Narcis Arjoca mi-a explicat că jucătorii echipei au înțeles perfect ideea proiectului, cu potențial să schimbe ceva în mentalitatea fotbalului românesc:

„Noi am avut printre cele mai mici bugete din serie. Nu ne comparam cu rivalii noștri la promovare: Performanța Ighiu, Sebiș sau Metalurgistul Cugir. Ca să-nțelegi pe unde eram, salariile jucătorilor de la ASU se-nvârteau în jurul a 800 de lei pe lună. În schimb, alte echipe plăteau jucătorii, pe hârtie, și cu două mii de euro pe lună. Noi chiar plănuim o campanie de conștientizare a ce înseamnă cu adevărat fotbalul românesc, unde mulți patroni dau salarii pe hârtie, dar, în realitate, mulți fotbaliști nu-și primesc salariile cu lunile."

Cu alte cuvinte, ideea e simplă: salariile sunt mici, dar se dau, spre deosebire de ce se-ntâmplă prin alte părți. În plus, ca să-și motiveze jucătorii, conducătorii au decis să acorde prime în funcție de rezultate. „Se premiază performanța. Se plătesc punctele câștigate, victoriile, pe sistemul «Joci bine, primești bani.»", adaugă PR-ul lui ASU Politehnica.

Citește și: Puteam fi noul Adi Mutu, dar antrenorii bătăuși, nepotismele și golăneala m-au tras înapoi

Totuși, cum a fost posibilă promovarea? Sigur, atitudinea și ambiția sunt importante, dar nu-s de ajuns. Sebastian Novovic știe unde s-a făcut diferența, chiar dacă recunoaște că nimeni nu se aștepta la o asemenea performanță la începutul sezonului.

„Știam cu cine ne batem, așa că promovarea a venit cumva neașteptată. La jumătatea sezonului, când am văzut că băieții sunt pe primul loc, ne-am strâns și ne-am zis «De ce nu?». Secretul nostru au fost juniorii de valoare. Regulamentul prevede să ai pe teren trei fotbaliști sub 21 de ani, iar noi am atras la club cei mai buni tineri din zona de Vest.

Le-am oferit condiții de antrenament excelente, le-am arătat proiectul sănătos pe care-l avem și-au înțeles că, de aici, pot pleca mai sus, la echipe puternice de afară. Pe deasupra, ne-a ajutat mult publicul, care a fost senzațional pe tot parcursul anului. Fanii noștri au dominat atmosfera pe toate stadioanele unde am jucat."

ECHIPA A AVUT PESTE O MIE DE OAMENI LA MECIURILE DIN LIGA A TREIA

Fotografie via pagina de Facebook ASU Politehnica Timișoara

După un an perfect pentru Poli, au rămas în urmă momentele pe care suporterii și le vor aminti toată viața. În comparație cu anii precedenți, asistența la meciuri a crescut. În medie, au fost câte 1 200 de spectatori pe meci, la partidele jucate acasă, pe stadionul Știința. La singurul meci desfășurat pe stadionul mare al orașului, „Dan Păltinișanu", au venit șase mii de oameni, într-o zi de vineri. Pe deasupra, s-a mărit numărul de membri cotizanți, care au adus în conturile clubului în jur de 23 de mii de euro, adică 18% din bugetul total.

Citește și: Fetele ultras din România nu îi au la inimă pe jandarmi

Fanii timișoreni nu și-au susținut echipa doar acasă. Sute de oameni au mers în deplasări și-au cântat pentru ASU. Sebastian Novovic își amintește de atmosfera creată de suporteri la Hunedoara sau la Cugir, unde au fost două-trei sute de oameni, deși meciul s-a jucat într-o zi de vineri. Dar cea mai frumoasă deplasare rămâne cea de la Cisnădie, din ultima etapă a campionatului, când Poli era deja promovată:

„Am mers vreo șase sute de oameni. Am produs tricouri cu mesajul «Un singur club, un singur oraș» și toată lumea a fost îmbrăcată la fel. Rezervele au stat în tribune, cu fanii, iar jucătorii din teren veneau la gard și cântau cu noi. Am pierdut meciul, dar nu mai conta. La sfârșit, am mers în centrul din Cisnădie și-am petrecut. Partea nasoală e c-am primit o amendă de la federație, din cauza fumigenelor. Undeva pe la opt mii de lei, o sumă mare pentru noi", povestește Narcis Arjoca.

VALORILE CLUBULUI NU SE SCHIMBĂ: TOTUL LA VEDERE ȘI CREȘTEREA JUNIORILOR DIN REGIUNE

Fotografie via Peluza Sud Timișoara

Ajunsă în liga a doua, ASU Politehnica vrea să continue pe aceeași linie: buget transparent și promovarea masivă a juniorilor bănățeni. Anul trecut, cea mai mare parte a banilor au venit din cotizații (au fost 577 de membri cotizanți, iar cardurile de suporter au costat între 100 de lei și 500 de lei), materiale promoționale vândute, cutia pentru echipă și bilete la meci (cine dorea să ajute, plătea un bilet de cinci lei, deși intrarea era liberă). Restul bugetului a fost completat cu venituri din impozitul de 2% și din sponsorizările firmelor locale.

Anul ăsta, ca să reziste în a doua ligă, clubul trebuie să aibă un buget de 700 de mii. Banii vor fi adunați pe parcursul sezonului. ASU se bazează pe faptul că lângă echipă vor veni mai mulți cotizanți și sponsori. „Deocamdată, firmele timișorene sunt interesate să ne susțină doar la scara mică. Oricum, ne bazăm mult pe cutia echipei, tricourile și fularele pe care o să le vindem sau mâncarea & sucurile pe care le cumpără spectatorii la meci", zice Narcis Arjoca.

Nici lotul echipei nu s-a schimbat prea mult. Clubul merge fix pe aceeași idee cu care a pornit: jucători tineri, din regiune, care să pună suflet pentru Timișoara. Cumva, ASU se aseamănă cu Athletic Bilbao, dar până la un punct:

„Nu e musai ca jucătorul să fie timișorean sau bănățean, dar trebuie să-nțeleagă spiritul echipei. De exemplu, la reunirea lotului, din vara asta, au venit 50 de jucători. Unii foarte buni, dar cu atitudine de vedete. Nu ne permitem să-i ținem. Chiar dacă am promovat, nu oferim salarii mai mari de 1 500 de lei pe lună", explică Narcis Arjoca.

Tocmai pentru că nu-și permite să atragă „staruri", clubul se bazează mult pe copiii și juniorii locali, care, peste ceva ani, ar trebui să devină principala sursă de venit a echipei. „Îi ducem la turnee pe copii, afară și-n țară, pentru că plănuim să avem o pepinieră puternică. Vrem un proiect sănătos și totul să fie cât mai local", zice Narcis Arjoca.

De altfel, au început să se vadă primele rezultate. Momentan, ASU are patru grupe de juniori, iar echipa celor născuți după ianuarie 2003 a ieșit campioană națională, după o finală câștigată contra puștilor de la Academia lui Hagi. În plus, în vara asta, clubul a transferat în străinătate primul jucător: Marius Marin, de 18 ani, care a semnat în Italia, la Sassuolo. Bine, a fost al doilea transfer, pentru că acum câțiva ani, când Poli era în liga a cincea, un fotbalist a plecat în Austria pe 100 de euro. „Ținea neapărat să plece și-am zis să-l lăsăm pe-o sumă modică. Practic, ăsta a fost primul nostru transfer în străinătate", povestește Sebastian Novovic.

Citește și: A fost o idee proastă să-i dăm Qatarului Cupa Mondială de Fotbal

OBIECTIVELE IMEDIATE: MENȚINEREA ÎN LIGA A DOUA ȘI VICTORII CU UTA ȘI ECHIPA PRIMARULUI

Fotografie via pagina de Facebook ASU Politehnica Timișoara

„Când am promovat, primul nostru gând a fost că o să jucăm cu UTA", spune Narcis Arjoca. Rivalitatea Timișoara-Arad e una de tradiție în fotbalul românesc, dar relațiile dintre cele două peluze s-au îmbunătățit în ultimii ani, explică el: „Spre exemplu, acum poți să umbli cu fular cu Poli în Arad, la fel cum în Timișoara n-ai nicio problemă dacă ai fanion cu UTA la oglinda mașinii. Acum ceva ani, nu se-ntâmpla asta. Ultima oară când am jucat cu arădenii a fost în sezonul 2011-2012, când am afișat mesaje comune împotriva conducerii din fotbalul românesc".

Apoi, o să fie partidele cu ACS Poli, proaspăt retrogradată din Liga I, echipă susținută de primarul Timișoarei, Nicolae Robu. „O să fie aiurea să jucăm cu altă echipă care se cheamă Poli și e tot din Timișoara", spune Sebastian Novovic. Tocmai de asta, mulți fani consideră că meciul ăsta nu trebuie să aibă loc. „Dacă va fi să jucăm, normal că vrei să-i batem. Ca suporteri, sigur o să îi dominăm, dar sper să le dăm și câteva goluri".

Obiectivul echipei, pe termen scurt, este menținerea în divizia a doua. Mai ales că, anul ăsta, retrogradează șase echipe. Dar, mai presus de asta, Novovic, Arjoca și ceilalți membri din conducerea clubului vor să să formeze un nucleu puternic și să aibă stabilitate.

„Luăm lucrurile pas cu pas. Sigur că abia așteptăm să jucăm cu Steaua și Dinamo, dar momentan trebuie să acumulăm experiență în a doua ligă și să creștem numărul de membri cotizanți, pe modelul Manchester United. Peste trei sau patru ani, vom juca în prima ligă. Suntem convinși de chestia asta."

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre fotbal:
Am jucat fotbal printre capre și găini, c-un portar fără o mână
Tot ce trebuie să știi despre șansele României la Euro 2016
Întrebarea zilei: Ce mănâncă românii la meci?