Fotografiile lui Biciclescu îi dezbracă pe bicicliști de povești și de haine, la propriu

FYI.

This story is over 5 years old.

Fotografiile lui Biciclescu îi dezbracă pe bicicliști de povești și de haine, la propriu

Suntem frumoși pe bicicletă. Am putea considera că suntem frumoși și fără haine.
Dana  Alecu
Bucharest, Romania
4.6.15

Lucian Simion și Mădă, primii bicicliști care au apărut pe Biciclescu

Nu am bicicletă. Habar nu am să merg pe una. Însă în ultima vreme au avut loc tot feluri de marșuri, concursuri și maratoane pe bicicletă în București, care mi-au umplut news feed-ul de fotografii. Dintre toate, mi-a atras atenția Biciclescu, proiectul în care pasionații de două roți pozează nud alături de pasiunea lor, bicicleta.

Ariel Constantinof, bloggerul care a făcut un sistem de curierat prin biciclete, numit Tribul, și Radu Bădoiu, fotograf freelancer, cunoscut pentru site-ul său de fotografie Reportage, fac un lobby special mersului pe bicicletă, cu ajutorul goliciunii celor care au curajul să-și spună poveștile în fața camerei de fotografiat. Astfel că, de la vreo două sute de cadre trase de Radu, într-o ședință foto, se ajunge la vreo cinci-șapte bune de publicat în fiecare joi seara, pe blogul Biciclescu. Până acum s-au dezbrăcat de piulițe Lucian Simion, de la BițaColor, și Mădă, iar în seara asta va apărea o serie nouă.

Lucian Simion, la BițaColor

Am luat legătura cu cei doi bloggeri pasionați de biciclete, ca să aflu cum a luat naștere Biciclescu și ce presupune de fapt să pozezi nud cu bicicleta.

VICE: Cum ați ajuns la numele Biciclescu?
Ariel: Eu aveam domeniul biciclescu.ro de vreo doi, trei ani. Tata recondiționa biciclete și le vindea pe Okazii. Voiam să-l ajut, așa că am vrut să-i fac un site. Am cumpărat domeniul, dar nu l-am folosit niciodată. Am căutat online cât de bine am știut și n-am găsit nicio urmă de „Biciclescu" în realitate. Dar ar fi absolut genial să existe un adevărat domn sau doamna Biciclescu!

Cum v-ați apucat de proiect?
Pe Radu îl știu de câțiva ani, este unul dintre oamenii care m-au făcut să scot aparatul și să fac poze. Știam că-i plac nudurile și că voia să facă astfel de proiecte. Ideea de bicicliști dezbrăcați era în capul meu de prin 2011, când cineva propusese să se dezbrace curierii din Tribul ca să ne promovăm, să facem un fel de calendar nud. Așa că, peste ani, ideea de nud și biciclete s-a tot transformat în capul meu și recent i-am propus lui Radu să facem treaba asta împreună. El e bun pe fotografie, eu cunosc bicicliști și le pot zice povestea. Și asta a fost. Faptul că i-am propus lui Radu proiectul și el s-a entuziasmat instant a contat enorm. Ca idee, el este cel care zice că „Putem face asta săptămânal." În timp ce eu zic că „Wow, o să fie greu să facem asta săptămânal! Dar s-o facem!"

De ce n-ar fi mers ideea cu calendarul nud?
În ziua de azi nimeni nu mai folosește calendare și, serios, cine ar folosi un serviciu de curierat pe bicicletă, doar pentru că a văzut poze nud cu niște curieri? În ultimii ani am tot promovat pedalatul urban în București: am scris despre subiectele fierbinți și m-am implicat în evenimente. Dacă bicicliștii din București ajung la o „masă critică" (ne strângem destui cât să părem că suntem mulți), totul va fi mai ușor. Așa că, poveștile unor bicicliști alături de corpurile lor sunt doar încă o metodă de a promova pedalatul urban. Un mod deloc agresiv, căci până acum aș fi mers pe ideea de proteste.

Radu, unde trageți de regulă cadrele?
Radu: Avem câteva în curte la BițaColor, că s-a nimerit să ne adunam acolo. Altele, la mine la studio. Dar vom diversifica. Chiar m-am documentat ce-ar însemna aprobări pentru o ședință pe Calea Victoriei, la șase dimineața. „Fundalul" în care-l așezăm pe Biciclescu ne preocupă tare. Biciclescu nu e nud pur. E „tematic". Are și o latură socială.

Cum se simt subiecții când îi aduci într-un mediu străin, studioul tău, unde trebuie să se dezbrace și să se comporte cât mai natural?
Sunt câteva minute de stânjeneală. Se ajunge rapid însă la stare de „intimitate" pentru nud. Momentele alea dificile le umplem cu cafea, bere, glume la limită, autoironie. Zic chestii despre burta mea, când fetele, mai ales, se vaită de celulită, sau le dau „un leac de frică", cum ar fi: „Ești foarte frumoasă, curul ăsta imens e superb, însă încerc să-l scot parțial din cadru." Pe de altă parte, manâncă o pizza la sfârșit, nud. De ce nu? Doar nu ne-am născut îmbrăcați.

Te-ai lovit de probleme și reacții ciudate din partea oamenilor care dețin anumite spații în care ai vrut să faci pozele, când le-ai zis că e vorba de nuduri?
N-am abordat problema decât când eram convins de un răspuns pozitiv. Te uiți în ochii omului, vezi ce cărți a citit cu o precizie de 95%. Mă rog, se întâmplă, a doua zi, să-și mai schimbe decizia „soția omului". Deci, în discuțiile despre nud, încercăm să ocolim târfele virgine.

Ce cerințe au avut în privința cadrelor modelele care ți-au pozat până acum pentru Biciclescu?
N-a fost cazul. De la prima discuție le spunem modelelor că încercăm nud, „nudism", oameni fără haine, pe bicicletă. Evit eu, pe cât pot, sfârcuri, vulve, penisuri și ce mai au oamenii prin ogradă, golit de erotism. Desigur, nu de tot, că rămâne erotismul pe care-l inhalezi în apartamentul tău, când știi că vecina ta ar putea trece goală din hol în bucătărie. Regret într-un fel. Mi-am asumat atât de tare cadrele astea prietenoase cu Facebook-ul, încât n-am ce cenzura. Un milimetru de clitoris n-a avut șansa să fie fotografiat.

Tu cum te simți la ședințele astea?
Voyeur. Chiar caut să fiu intrus. Dacă modelul e prea relaxat, încerc să-l provoc, pentru tensiune. De exemplu, când am fotografiat un tip, avea o masă în dreptul sexului, dar din unghiul meu se vedea. După jumătate de oră, deja se relaxase. Și-atunci i-am zis: „Cinci centimetri la stânga, că ți se vede." Deși mă puteam muta eu. S-a fâstâcit. L-am vulnerabilizat. L-am stăpânit.

Când veți poza și voi?
Ariel: Este în plan să fiu și eu parte din proiect. Despre Radu încă nu ne-am decis. N-avea sens să începem proiectul cu noi. Vorba lui Radu: „Când va fi criză, ne fotografiem pe noi."
Radu: Mie-mi place să mă uit pe gaura cheii. Fiecare cu ce-i place. Așa iese treaba bună.

Ce fel de reacții ați primit?
Ariel: Am primit multe aprecieri și multe felicitări presărate cu multe: „Ce căcat e proiectul ăsta?" și „Ce porcărie!" și „Ce treabă are sportul cu nudul?" sau „Tipa îmi place, dar băiatul nu, că nu sunt ghei." Reporturile pe Facebook vin cu nemiluita, dar le facem față. Dacă e să număr numărul de like-uri și traficul avut pe site și să-l pun în balanță cu numărul de oameni care au comentat „negativ", suntem pe plus. Dar știi ce - cât timp lumea vede biciclete și bicicliști și se discută despre bicicliști, în general, eu și Radu ne-am atins scopul.

Radu: Pozitive. Multe. Discuții faine cu fotografi pe care-i respect. Comentarii de autobază pe ceva site-uri de gen, care-au preluat. Dar e bine. E trafic. Și, serios, se face și-un pic de educație. Eu cred că nu trebuie să ne mai tragem basmaua pe gură când vedem nuditate. După două mii de ani de spălare pe creier, plus frecțiile cu specific local ortodox, e momentul ca nuditatea să nu fie privită ca o situație obscenă. Suntem frumoși pe bicicletă. Și e sănătos. Eu cu bicicleta am slăbit în ultimii trei ani 30 de kilograme, fără diete. Am putea considera că oamenii sunt frumoși și punct, și fără haine.

Matei e curier „Tribul" și va apărea în seara asta pe Biciclescu.

Tot Matei.

Alina e o fată care mai are puțin și intră sub duș cu bicicleta ei. Pentru că e irezistibilă. Un brompton. O vei admira și pe ea în curând, pe Biciclescu.

Alexandru sau Tranda e un biciclist pur sânge, din echipa de bikepolo. Peste două săptămâni va fi ceva mai cunoscut.