Publicitate
Chestii

ISU trimite elevii să se informeze despre incendii de pe internet

Copiii din România habar nu au cum să reacționeze în caz de incendiu și asta e o problemă.

de Andreea Pocotilă
10 Decembrie 2015, 1:29pm

Pe la începutul anilor '90, când aveam vreo zece ani, eram într-o zi singură acasă și am vrut să-mi fac niște cartofi prăjiți. Am făcut nu știu ce mișcare greșită și tava cu ulei încins a luat foc. M-am repezit la chiuvetă și am turnat o cană cu apă peste flăcări. Greșit, total greșit, aveam să aflu într-o fracțiune de secundă, când flăcările s-au înălțat până spre tavan. Cumva, nu știu cum, mi-a venit ideea salvatoare: am acoperit flăcările cu un prosop de bucătărie.

Ilustrație dintr-o broșură educativă a ISU intitulată „Nu mă voi juca cu focul"

Dacă pe vremea aia aș fi avut acces la internet, așa ceva nu s-ar fi întâmplat. Cel puțin dacă te iei după ce scrie într-un studiu al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU).

Studiul privind statistica incendiilor la locuințe și gospodării cetățenești a fost publicat în 2010, și acoperă concluziile autorităților, în urma experiențelor din perioada 2003-2009. Prima chestie care-ți sare în ochi e asta: zilnic, 12 locuințe iau foc și un om cade victimă.

Citește și În școală nu te învață nimeni cum să salvezi o viață și asta e o problemă

După care pătrunzi în zona suprarealismului: „Un număr scăzut de decedați în incendii se constată în rândul copiilor cu vârste cuprinse între șapte și 14 ani. Acest lucru se datorează și faptului că aceștia fiind instituționalizați (n.r. în școli), participă la diferite acțiuni preventive organizate de inspecțiile de prevenire ale inspectoratelor pentru situații de urgență județene. De asemenea, la această vârstă copiii utilizează cel mai des în procesul de învățare internetul, descoperind astfel și paginile de specialitate realizate de inspectoratele pentru situații de urgență județene‟.

Teoria autorităților se pierde când vorbești cu primul copil

Dacă acest fragment nu te-a convins că ISU se află într-o mare eroare, ia orice copil între șapte și 14 ani și întreabă-l cât de des intră el pe o pagină web a unui inspectorat de urgență. Curioasă din fire, am întrebat și eu unul. Alexandra are nouă ani și stă pe net, în medie, cam o oră pe zi. Cel puțin așa zice ea. Din întâlnirea noastră, a rezultat următorul dialog:

- Alexandra, ai auzit de ISU? Ce înseamnă?
- Da. Ceva cu foc, cu urgențe...
- Și unde ai auzit despre ISU?
- La televizor.
- Știi că ISU sunt pompierii?
- Nu.
- Tu stai pe net?
- Da.
- Și ce cauți pe net, de obicei?
- Jocuri, poze.
- Ai intrat vreodată pe pagina de internet a ISU?
- Nu.
- Dar prieteni de-ai tăi?
- Nu cred.

De unde poți deduce că, evident, paginile de internet ale inspectoratele județene de urgență nu se numără printre prioritățile copiilor. Bun, dar dacă ipoteza asta cu internetul și preocupările elevilor nu arată la fel ca în studiul autorităților, înseamnă că baza rămân lecțiile de prevenție a incendiilor, ținute de în școli de către personalul autorizat.

Adică exact regulile alea care m-ar fi ajutat, la momentul incendiului din bucătărie, să înțeleg că apa aruncată peste ulei încins nu ajută, ci extinde flăcările.

În teorie, copiii sunt instruiți, și la grădiniță și la școală

E clar: pe vremea când eram eu în școală nu se țineau astfel de lecții. Dar cum stau lucrurile acum? Alexandra spune că la ea la școală vin pompierii cam de două ori pe an și le vorbesc despre cutremure și incendii.

Potrivit Ghidului de Evacuare al Unităților de Învățământ, elaborat de ISU și obligatoriu pentru fiecare unitate școlară, copiii află în timpul unor astfel de lecții că trebuie să anunțe imediat adulții în caz de incendiu, că trebuie să se târască spre ieșire, pentru că fumul se ridică, sau că hainele în flăcări se sting cu o altă haină.

Citește și Cum ar trebui să arate un club din care să poți scăpa viu

Cât privește cursurile de prevenție ținute de ISU în grădinițe și școli, acestea se fac în baza unui protocol între Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Educației Naționale. Se numește „Procotol privind pregătirea în domeniul situațiilor de urgență a copiilor, elevilor și studenților din învățământul national preuniversitar și superior‟ și scopul său este, potrivit primului articol, „asigurarea pregătirii unitare la nivel național pentru formarea unui comportament adecvat în cazul producerii situațiilor de urgență‟.

Documentul este încheiat pe 8 iulie 2013, dar, ne asigură purtătorul de cuvânt al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU), locotenent Ovidiu-Cătălin Chirca, el există de vreo zece ani, aceasta fiind doar o reactualizare: „Activitatea de pregătire în domeniul situațiilor de urgență a copiilor, elevilor și studenților din învățământul național preuniversitar și superior este reglementată din 2004‟.

Orele de informare preventivă sunt mai mult de formă

Locotenentul Chirca mai spune că activitatea de prevenirea a situațiilor de urgență în învățământ este „o principală preocupare‟. Că se țin lecții, se fac simulări, se organizează deseori Ziua Porților Deschise, se derulează campanii cu titluri de genul „Risc‟ sau „Foc‟.

„Specialiștii instituției noastre execută controale de specialitate cel puțin o dată pe an în fiecare unitate de învățământ‟, spune și biroul de presă al IGSU. Spre exemplu, anul ăsta, până în noiembrie, au fost 7 591 de activități de informare preventive în unitățile de învățământ. Dintre acestea, 3 355 au fost simulări ale unei situații de urgență și 903 au fost lecții deschise. La ele au participat 914 836 de persoane, profesori și elevi, spun autoritățile.

Pare mult, dar e chiar puțin, raportat la cele 19 000 școli, la cei peste 3,7 milioane de preșcolari, elevi și studenți și la cele 250 000 de cadre didactice care există în România, în prezent, potrivit datelor Institutului Național de Statistică.

Citește și Răspunsurile astea ale unor elevi din București își arată frumusețea și mizeria lumii din jur

Protocolul între Educație și Interne nu obligă specialiștii ISU să viziteze frecvent școlile, ci face, mai degrabă, niște recomandări. În plus, e presărat cu formulări al căror punct forte nu e tocmai exactitatea: „pregătirea cadrelor didactice în domeniul situațiilor de urgentă se poate realiza în cadrul unor cursuri specializate‟, „instituțiile de învățământ pot constitui cercuri de elevi în domeniul situațiilor de urgență‟ sau „palatele copiilor pot înființa cercuri de activități instructiv-educative‟. Totul „se poate‟, „e posibil‟, „se poate întâmpla‟.

La ce obligă în schimb documentul este ca unitățile școlare să facă, în fiecare semestru, cel puțin două exerciții practice de simulare pentru situații de urgență, de genul incendiu sau cutremur. În schimb, nu specifică de câte ori ar trebui să fie vizitați de ISU elevii unei școli. Și de aici reîncep problemele.

Pe la țară, educația în caz de incendiu este lăsată pe seama învățătorilor

Unii elevi din România n-au mai văzut picior de pompier în școala lor de ani de zile, cum este cazul școlii primare din satul Constantin Brâncoveanu, județul Călărași.

Ștefania P., învățătoare aici, spune că simulările de incendiu (obligatorii de două ori pe semestru) se fac doar de către personalul școlii.

„Pompierii n-au mai fost la școală de vreo cinci-șase ani. Noi facem simulările zilnic, le mai zicem noi copiilor, la clasă, cum ar trebui să se comporte, din ce mai știm și noi‟, spune învățătoarea.

Puși în fața unui astfel de caz, oficialii ISU vorbesc despre personalul limitat. „Vă dați seama că este un număr extraordinar de mare de școli. Simulările le fac profesorii, pe care noi îi instruim. Vă dați seama că, dacă Doamne ferește! ar izbucni un incendiu într-o școală, noi n-am fi acolo la început, ei ar trebui să ia acțiune", spune Chirca. Poate ai remarcat „Doamne ferește‟-le ăla. Spune mai multe decât orice declarație oficială.

De altfel, nu de puține ori pompierii nu găsesc o cale potrivită de comunicare cu cei mici. O recunosc chiar ei, în studiul publicat pe site-ul instituției.

Astfel, documentul ISU arată că, deși numărul copiilor care au căzut victime în incendii este scăzut față de celelalte categorii, el este în creștere în ultimii ani: „Comparând primii ani analizați cu ultimii, se constată o creștere alarmantă a numărului atât a categoriilor de cauze de incendiu care au condus la rănirea copiilor cu vârste cuprinse între șapte și 14 ani, dar și a numărului victimelor. În cadrul lecțiilor de informare preventivă desfășurate în unitățile de învățământ s-a insistat mai mult pe prezentări teoretice ale măsurilor și regulilor de prevenire a incendiilor fără a se verifica gradul de înțelegere corectă din partea copiilor; lecțiile de informare preventivă au fost formale sau au fost lăsate la latitudinea profesorilor. (...) Se impune organizarea de acțiuni preventive, insistându-se în mediile sărace‟, apare în documentul citat.

În vestul Europei, măsurile de siguranță se învață prin jocuri și la petreceri

Demonstrație de intervenție în caz de incendiu a pompierilor din Viena, fotografie de MA 68 Lichtbildstelle

Am fost curioasă să văd cum se întâmplă lucrurile astea și prin alte țări europene. Așa că le-am trimis câte o solicitare pompierilor vienezi și celor din Londra.

Nici în Austria, de exemplu, nu sunt obligatorii vizitele pompierilor în școli, dar ele au loc frecvent, spun reprezentanții Departamentului de Pompieri din Viena. Iar frecvent înseamnă lunar sau la câteva luni, și nu la câțiva ani, cum se întâmplă în unele școli din România. Asta pentru că majoritatea pompierior austrieci sunt voluntari educați printr-un sistem bine pus la punct.

„Prevenția în cazul elevilor se face prin mai multe căi. Prima: clasele de elevi vin la stațiile de pompieri. Fiind o mare aventură pentru copii, cererea din partea școlilor este foarte mare. Cealaltă modalitate este o zi dedicată cazurilor de urgență, zi în care polițiști, pompieri și personalul de pe ambulanță merg în școli pentru ca întregul sistem de salvare să le fie cunoscut celor mici. Se fac instrucții și programe cu copiii, simulări de incendiu, li se arată copiilor ce trebuie să facă, cum se stinge un foc mai mic. A treia este o petrecere care se desfășoară anual la stația de pompieri, la care poate participa orice copil‟, explică reprezentanții brigăzii de pompieri vienezi.

Elevii din Viena învață de mici cum să reacționeze în caz de incendiu, fotografie de MA 68 Lichtbildstelle

Un alt exemplu este Marea Britanie. În Londra, se pune accent pe interactivitatea lecțiilor ținute de pompieri în școli. „Echipa noastră ține seminarii în care copiii sunt învățați despre prevenția, detectarea și salvarea în caz de incendiu. Fiecare lecție durează 60 de minute, copiii sunt împărțiți în grupuri și le se dau activități care să îi stimuleze să participe activ‟, explică pompierii londonezi.

Între timp, în România, când am cerut să însoțim o echipă a ISU București într-o vizită școlară, am aflat că, „momentan‟, astfel de lecții au fost suspendate. De ce? Pentru că inspectorii sunt ocupați cu verificarea cluburilor și barurilor.

„După cele întâmplate la clubul Colectiv, la nivelul București situația este extrem de delicată și sunt verificări, e o situație mai complicată", spune Chirca. În traducere: pentru că s-a produs un incident extrem de grav, am decis să nu mai pregătim elevii pentru un alt eventual incident extrem de grav.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre școală:
Am fost să văd cum e prima zi de școală în pușcărie
Ghidul VICE de supraviețuire în școală
Religia în școli. Ce spun elevii

Tagged:
pompieri
locale
Vice Blog
Educatie
Isus
foc
incendiu
scoala
elevi
#Colectiv
urgenta
instructaj de incendiu
cum sa sting un incendiu
simulare de incendiu
lectie deschisa