Publicitate
Știri

Cărțile scrise de pușcăriașii români îți arată că degeaba mergi la școală

Deja îmi închipui că bibliotecile puşcăriilor trebuie să fie precum biblioteca din Alexandria.

de Alex Mihăileanu
11 Ianuarie 2016, 2:02pm

Fotografie de Octav Ganea / Mediafax Foto

Printre lucrările scrise de Dan Voiculescu în închisoare se numără titluri precum: Omenirea, încotro?, Economia românească sau Considerații asupra teoriei lui Maslow

Când a apărut, săptămâna trecută, lista cărţilor scrise în puşcării de politicienii şi afaceriştii români condamnaţi la vacanţă, am râs un pic. Din câte pot să remarc, puşcăria este un izvor de inspiraţie. Îmi închipui că bibliotecile puşcăriilor trebuie să fie precum biblioteca din Alexandria, un alt izvor nesecat, de data aceasta, de resurse pentru cercetări extinse.

Am râs şi din alt motiv. Există doi indivizi care au scris şi câte zece cărţi în puşcărie. M-aş îndoi că Administraţia Penitenciarelor le pune la dispoziţie maşini de scris şi, cum ştim că n-au acces la internet şi, prin urmare, nici la calculatoare, bănuiala mea că mai mare decât pedeapsa cu detenţia, pentru intelectualii aceştia, cea mai mare pedeapsă e să scrie de mână, cu pixul.

De altfel, sunt curios dacă au scris pe foi albe, simple, sau pe caiete de dictando sau de matematică.

PASIONAL, ÎN PUŞCĂRIE

Însă adevărata ironie a sorţii este că aceşti penali şi-au redescoperit meseriile şi pasiunile. Am putea spune, aşadar, că este valid clişeul care spune că închisoarea ar trebui să reprezinte şi un timp de reflecţie la faptele comise, la viaţă. Un timp de meditaţie întru reabilitarea individului. Iată, deci, că unii îşi regăsesc, în aceste momente de linişte şi reflecţie la sensul vieţii, adevăratele pasiuni.

Dinel Staicu, de exemplu, condamnat în 2015 pentru fraudarea Transgaz cu vreo 11 milioane euro, condamnat şi în 2011 pentru fraudarea cu vreo nouă milioane euro a Băncii Internaţionale a Religiilor, a scris despre reforma bancară, despre creditul social fiscalizat, piaţa de capital fiscalizat, economia de piaţă. Îmi închipui că s-a bazat pe experienţă, iar cele zece cărţi ale sale sunt nişte ghiduri de bune practici.

Citește și Fost comisar al Gărzii Financiare: „În România se fură anual miliarde de euro cu sprijinul politicenilor‟

De reţinut că Dinel Staicu şi-a dat, în 2001, un doctorat în economia subterană, deşi eu n-am reuşit să găsesc nicăieri date despre facultatea pe care a terminat-o. Am aflat însă că Staicu a fost miliţian. Ce-i drept, se leagă bine cărţile de experienţa sa de viaţă, de la prins ciorditori, la tras tunuri.

DIN PUŞCĂRIE, DESPRE IGIENĂ

Fotografie de Andreea Alexandru / Mediafax Foto

Sorin Apostu, fostul primar al Clujului, absolvent de Agricultură, a produs cărţi din aceeaşi sferă: despre controlul calităţii peştilor şi fructelor de mare, igiena în alimentaţie. Ironia este că tot pentru igienă a fost condamnat - spăla bani pentru care era plătit (cu şpăgi).

Dan Diaconescu, pe lângă cele patru cărţi despre presă, s-a întors, la rândul său, la meseria de bază, cea de inginer. DDD a terminat Mecanica la Politehnica din Bucureşti, iar cea de-a cincea carte este, evident, o întoarcere la meseria de bază: se numeşte Mecanica ruperii materialelor compozite.

Desigur, există cazuri unde ironia bate realitatea. Corneliu Iacobov, prietenul unuia dintre regii asfaltului din România, după patru ani în SUA, s-a întors în România şi a cumpărat rafinăriile RAFO şi Dărmăneşti. Practic, a reuşit să le falimenteze pe amândouă, spălând o groază de bani - 700 miliarde lei vechi, adică două sute milioane euro la un curs mediu din 2005, momentul arestării.

Citește și Cum să iei șpagă ca un bou, în România

Cine-şi mai aminteşte începutul anilor 2000 ştie şi de toate disponibilizările de la cele două rafinării din judeţul Bacău. Ce lucrare a scris Iacobov? Privatizarea prin restructurare. Procesul de privatizare in Romania 1990-1992.

La fel de ironică este şi opera lui Cătălin Voicu, un interlop care a ajuns în parlament şi care a fost condamnat pentru trafic de influenţă, şpăgi tot soiul de îmbârligături care mai de care mai dubioasă. Ce-a scris? Îndreptar de drept constituţional, Ordinea publică în statul de drept şi alte chestii legate de apărarea naţională.

Iar prietenul său, Marius Locic, ajuns în puşcărie în acelaşi dosar, a scris despre lucrurile la care se pricepe cel mai bine: imobiliare.

FAŢA SENSIBILĂ A PUŞCĂRIAŞULUI

Există şi cazuri mai amuzante, precum cel al lui Titi Sgîrcitu, un cămătar din Brăila, care a scris o carte numită Faţa nevăzută a deţinutului. De reţinut că vorbim de „lucrări ştiinţifice‟, prin urmare, e lesne de înţeles că, dintre toate cărţile scrise de puşcăriaşii români, cea a lui Sgîrcitu este, posibil, cea mai ştiinţifică dintre toate. Mai ales că se bazează pe o cercetare sociologică la prima mână.

Avem, evident, şi cazuri de filozofi, de oameni care şi-au descoperit dumnezeul sau mai ştiu eu ce valoarea spirituală. Aurel Enea, închis pentru 20 ani pentru uciderea unei adolescente, tranşarea şi aruncarea ei în Mureş, a scris o lucrare ştiinţifică numită Evoluţie şi creaţie. Adânc.

Iulian Franco Petrea, un gălăţean condamnat pentru punerea în circulaţie de bani falşi, a scris Zborul unui suflet gol, Sabin Ilieşi, fost şef al PDL Bistriţa-Năsăud condamnat pentru trafic de influenţă şi corupţie, a scris Biruinţă în suferinţă, dar şi, iată ironia, Veniturile publice şi controlul financiar de stat.

CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ ÎNFLOREŞTE DUPĂ GRATII

Fotografie de Octav Ganea / Mediafax Foto

Lista „lucrărilor ştiinţifice‟ scrise în puşcării este o resursă inepuizabilă de umor. N-am scris nimic despre dom' profesor Dan Voiculescu, ce cugetă la viitorul omenirii. Serios, a scris o carte numită Omenirea, încotro?, dar şi la economia românească. N-am amintit nici de lucrările lui Adrian Năstase, Gigi Becali, despre cele ale lui Ioan Niculae, patronul InterAgro condamnat pentru finanţarea ilegală a campaniei electorale a PSD, fost miliţian şi securist, cu cine ştie ce studii, dar cercetător - în puşcărie - pe teme de biodiesel, biomasă şi producţie vegetală. Şi nu i-am mai amintit nici pe cei - şi sunt vreo câţiva - care au scris despre spiritualitate şi credinţă.

E drept şi că nu ştim câte dintre aceste „lucrări ştiinţifice‟ - şi sunt tare curios după ce criterii e considerată ştiinţifică o lucrare despre credinţa în Dumnezeu - sunt plagiate grosiere şi nici care sunt comisiile de specialitate.

Cert e însă că parcă se schimbă complet sensul acelui banc cu facultatea. Dacă nu-l ştii, îl amintesc aici: „- Bulă, nici nu mai ştiu de când nu te-am mai văzut, pe unde-ai umblat? - Ah, la facultate! - Ce-ai făcut? - Dreptul, cinci ani cu executare‟.

Iată, deci, că, în lipsa fondurilor pentru cercetare în universităţile româneşti, cercetarea ştiinţifică în puşcării este înfloritoare.

Vai de curu' nostru!

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre corupție:
Despre sâni și corupție în politica românească
Monica Iacob Ridzi compune-n pușcărie manele care l-ar face pe Salam să plângă
Relația armonioasă a românului cu corupția