FYI.

This story is over 5 years old.

jocuri video

Cele mai tari jocuri video făcute de români, de care probabil n-ai auzit niciodată

Jocurile video românești par să conțină un pic de spirit local.
4.11.15
Jocurile video românești par să conțină un pic de spirit local.

Să fii naționalist mi se pare cel mai greu lucru din România. Adică, mie mi-ar fi foarte greu să mă bat cu pumnu-n piept că e super tare o țară în care toți trăim ca naiba, pe salarii de nimic, în care totul merge oribil de la economie la sistemul de sănătate. De-asta majoritatea naționaliștilor de la noi trăiesc în trecut, că e mai ușor să-ți imaginezi că țara ta era cool la un moment dat, în loc să încerci să înțelegi că n-ar fi de căcat acum, dacă nu era de căcat și înainte.

Publicitate

Totuși, am încercat să mimez un pic de naționalism măcar în lumea gaming-ului și am căutat cele mai tari jocuri în care apare România, dar și cele mai penale jocuri făcute de români pe Android. Ca să nu fiu rău, m-am gândit să caut și niște jocuri video ceva mai mișto, dar care n-au fost excesiv de promovate sau de care nu prea se știe c-au fost produse sau proiectate de români.

Watchdogs îți hrănește paranoia de conspiraționist român

Watchdogs e probabil cel mai cunoscut joc la care a contribuit masiv studioul Ubisoft România, deși nu o să vezi români între primele nume de pe pagina de Wikipedia a jocului. E un joc dedicat obsesiilor noastre cu conspirațiile legate de serviciile care ne urmăresc și de tehnologie, ceea ce mi se pare destul de românesc, mai ales că am două rude care și-au pus bandă adezivă pe camera de la laptop. Acolo joci rolul unui hacker care se poate folosi de toate sistemele de supraveghere dintr-un oraș, de la camerele video, la mobilele cetățenilor. Practic, ești SRI-ul după ce-a intrat în vigoare Legea Big Brother.

Mențiune: Tot Ubisoft România au lucrat și lucrează la mai multe titluri din seria Assassin's Creed, care arată superb, dar mi se par oribil de repetitive, de la primul încoace, așa că nu le-am inclus pe listă.

Seria Silent Hunter m-a plictisit mereu oribil de tare, dar e a noastră

În seria Silent Hunter, vânezi vapoare cu un submarin, ceea ce sună foarte interesant, doar că nu e. Silent Hunter e jocul ăla de care mi se spune de mic, insistent, c-ar trebui să-l cumpăr doar pentru că e produs integral de români și atât. Cred că nu era o revistă Level sau PC Games care să nu-i dedice pagini întregi, doar din motivul ăsta. Deși mi se părea un joc urât, am încercat un demo la Silent Hunter III și, în afară de vocile amuzante ale naziștilor din U-boat, totul m-a plictisit de moarte. Totuși, are o comunitate destul de mare jocul, altfel nu s-ar tot produce titluri noi, deci presupun doar că nu e pentru mine și-l bag în topul ăsta.

Black - The Fall este cel mai frumos tribut adus tristeții socialiste a românilor

Black - The Fall este echivalentul interactiv al unui film de Mungiu, un joc de acțiune românesc creat ca să aibă succes internațional.Totul e situat într-un univers gri, prăfuit și post-comunist până în măduva pixelilor. Știu că l-am comparat deja cu-n film de Mungiu, dar peisajele și sunetul te fac să te simți mai degrabă ca-n Stalker-ul lui Tarkovski. Cei de la studioul bucureștean Sand Sailor au băgat tot felul de glumițe dedicate românilor precum postere cu Ceaușescu pe câte un perete din fundal, dar jocul e făcut să prindă la toată lumea, dovadă că s-a lansat pe platforma americană de crowdfunding Kickstarter.

Move or Die pare genul de joc mișto, dacă vrei să dai petreceri cu jocuri

Move or Die, realizat de studioul Those Awesome Guys, este un alt indie game românesc, care la Dreamhack-ul din primăvară adunase o coadă imensă de copii și care are avantajul că poate fi jucat de patru oameni deodată. Practic, îți transformă PC-ul într-o consolă, dacă ai cu ce (merge orice combinație de tastaturi și controlere). Din păcate, mi se pare că am cam ieșit din publicul țintă al consolelor, care merg pe jocuri pentru puști din ce în ce mai mici, lucru care se simte din design-ul cartoonish al jocului. Eu n-am avut niciodată bani de-o consolă mai scumpă ca Terminatorul și-s în continuare convins că numai românii cu venituri de peste o mie de euro pe lună sau cu părinți bogați își permit așa ceva. Prima consolă adevărată, pe care am văzut-o la cineva în România, a fost un Nintendo 64 și m-a marcat că puteau să se joace patru oameni pe ea simultan (pe vremea aia nici nu auzisem de multyplayer). De atunci, n-am văzut nicio consolă care să facă ceva ce-un PC nu poate să facă mai bine. Jocul Move or Die surprinde fix frenezia unei bătălii virtuale între patru oameni care stau unii lângă alții și-și dau coate ca să se saboteze din epoca de aur a celor de la Nintendo.

Prototype Byohazard e pur și simplu un masacru distractiv

Prototype Biohazard îți prezintă partea sângeroasă pe care nu prea o vezi într-un film cu supereroi, adică aia cu toți civilii care mor în jurul tău. Ești un fel de mutant care spintecă alți mutanți cu lame care-ți ies din corp și telekineză și e al dracului de distractiv. Au lucrat la el românii de la Fun Labs.

Jocurile de vânătoare Cabela sunt pentru lunetiștii care visează să fie Adrian Năstase

În general, jocurile video sunt bune că ajută copiii și adolescenții să-și consume accesele de cruzime și furie specifice vârstei într-un mediu virtual, în loc s-o facă în curtea școlii cum o făceau bunicii noștri sau la vânătorile alea de tip masacru de mistreți, organizate de Ion Țiriac și Adrian Năstase. De-asta majoritatea jocurilor sunt cu soldați sau războinici, că toți trebuie să refulăm nervii noștri undeva. Ei bine, unii vor să reproducă fix măcelurile alea de mistreți în mediul virtual și așa au apărut simulatoarele de vânătoare. Românii de la Fun Labs par experți în ele și au produs peste zece jocuri de vânătoare pentru cei de la Activision. Jocurile arată superb, te simți ca un lunetist de primă clasă din Afghanistan, numai că te lupți cu niște căprioare cu ochii jilavi. Îmi dau seama că-s ipocrit că mi se pare mai ok să omor oameni decât animale drăguțe, care-s recreate al naibii de bine, în jocuri video. Totuși, rămân cu părerea că nu există nicio diferență între ăia care merg la vânătoare ca divertisment și cocalarii din Brăila care au tăiat coada unui câine de plictiseală. Poate doar una de bani și grăsime.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre gaming în România:
Cum erau concursurile de gaming în România anilor 90
Fenomenul de gaming din România mă face să mă simt depășit la 25 de ani
Cum e să fii o tipă pasionată de gaming în România