Niște obiecte uriașe au salvat de la faliment un oraș mic

Casey, Illinois, este un oraș mic care se mândrește cu „valorile lui puternice" și are 20 de biserici pentru 2 769 de locuitori. Orașul e poziționat de-a lungul autostrăzii 70, între Indianapolis și St. Louis, iar majoritatea vizitatorilor se opreau aici doar pentru benzină. Dar în ultimii cinci ani, din ce în ce mai mulți oameni au transformat Casey într-o destinație turistică, pentru a vedea cele opt atracții supradimensionate: cei mai mari clopoței de vânt din lume, un scaun balansoar, un teu de golf, o furcă, niște pantofi de lemn, niște andrele și-un ac de croșetat și o cutie poștală.

„Clopoțeii de vânt au fost începutul", mi-a spus Jim Bolin, omul care a instalat clopoțeii de 17 metri în 2011. „Vara trecută am scos opt recorduri mondiale și orașul a generat aproape cinci sute de persoane pe zi".

De obicei, oamenii care trec prin Casey se opresc să vadă atracțiile și să facă poze. Dar cel mai important aspect pentru oraș este faptul că oamenii stau suficient de mult încât ajung să mănânce ceva, să intre în magazinele locale și să cumpere suveniruri cu „cele mai mari obiecte din lume".

Deși schema e transparentă, funcționalitatea promovării acestor obiecte supra-dimensionate este foarte reală: Cel mai lung tub al clopoțeilor de vânt are 12,6 metri și poți folosi cutia poștală de zece metri ca pe orice altă căsuță poștală. Cei de la Guinnes World Records au solicitat ca proprietara magazinului de împletituri, Jeanette Huisinga, să folosească andrelele supra-dimensionate și acul de croșetat ca să împletească un pătrat de zece pe zece, pentru a intra în Cartea Recordurilor. Andrelele sunt cam de patru metri înălțime și cântăresc peste 11 kilograme.

Mai sunt și alte lucruri „mari" prin oraș, deși nu dețin niciun record mondial: o monedă uriașă în fața băncii locale, un creion de 226 de kilograme, o cușcă de păsări atât de mare încât poți să faci poze în ea cu toată familia. Există și un minion cu mâinile întinse, care păzește drumul principal al orașului. Deși pentru unii este cel mai mare coșmar din lume, pentru orașul Casey e doar unul dintre multitudinea de obiecte supra-dimensionate de prin oraș, care atrag mulțimi de oameni și o economie stabilă.

Orașul nu a fost mereu stabil din punct de vedere financiar. Când a venit criza financiară, pe la sfârșitul lui 2007, Casey a suferit destul de tare. Într-un oraș mic, toată lumea simte impactul.

„Am pierdut două fabrici în perioada crizei",mi-a spus Dave Liebenow, un rezident din Casey. „Din momentul ăla, multe afaceri au dat faliment, pentru că nu mai erau suficienți oameni. Să aduci într-un oraș mic o altă fabrică de producție este foarte dificil."

Bolin spune că după ce piața imobiliară s-a prăbușit, au rămas multe case goale prin oraș.

„Vedeai cu ochiul liber cum orașul se deteriorează. Cel mai trist lucru este că, la fel ca orașul nostru, sunt foarte multe orașe mici care-și pierd identitatea, pentru că pur și simplu nu pot concura cu cele mari. Noi doar încercăm să supraviețuim", își aduce aminte Dave.

Un an mai târziu, Bolin a dat de Georgetown, Colorado, un oraș care a reprezentat sursa de inspirație pentru transformarea orașului Casey. E un oraș mic, care trăiește din turism: au o cale ferată istorică și o serie de muzee neobișnuite. Bolin s-a gândit să aplice aceeași formulă în partea central-sudică a statului Illinois. El s-a întrebat: „Ținând cont că suntem fix lângă autostradă, ce i-ar face pe oameni să se oprească în oraș?" Astfel, el a venit cu ideea de „cele mai mari obiecte din lume".

După cinci ani, el a instalat clopoțeii de vânt.

Liebenow, care a deschis un magazin de dulciuri în mai 2016, atribuie succesul afacerii sale viziunii lui Bolin. Singurul motiv pentru care el a deschis magazinul a fost pentru că Bolin i-a promis că o să găzduiască cei mai mari pantofi de lemn din lume, pentru a atrage clienți.

„Motivul pentru care există magazinul ăsta este datorită lui Jim și obiectelor supra-dimensionate", mi-a spus Liebenow. „Afacerea merge foarte bine, iar traficul a fost incredibil vara asta."

Poveștile ca cea a lui Liebenow au devenit o normalitate în Casey.

„Oamenii au început să se gândească: sunt persoane care cumpără clădiri în centru și cheltuie bani ca să le repare și să deschidă magazine", mi-a spus Bolin. „Avem deja patru sau cinci clădiri care sunt renovate și le vom deschide la primăvară."

Casey mai pregătește încă trei recorduri mondiale, inclusiv „cel mai mare ciocan", care Bolin spune că este gata, trebuie doar oficializat de către cei de la Guiness. Orașul va mai găzdui: un leagăn uriaș în formă de cal, o pereche imensă de palete de softball și obiecte interactive cu care se pot juca copii pe trotuarele recent renovate de guvernul local, în anticiparea turismului în creștere.

Salvatorul oficial al orașului Casey își urăște titlul, dar proprietarii micilor afaceri locale îl ridică în slăvi. Bolin e doar bucuros că au mai primit o șansă.

„Speranța moare ultima", spune Bolin, care propovăduiește ca omul pe care vecinii îl descriu și admiră. „Ne trăim viețile pline de speranțe pentru un viitor mai bun și asta e valabil și pentru orașul nostru. Înainte, toată lumea se plimba gânditoare, nu aveam un loc unde să ne aruncăm săgețile, nu aveam nicio țintă. Iar ăsta-i un lucru rău pentru orice, o familie, un oraș. Orice. Lucrul care ne-a făcut să răzbim a fost speranța pentru un viitor mai bun, iar oamenii înțeleg asta."

Urmărește-l pe Sean Neumann pe Twitter.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Descoperă mai multe orașe neobișnuite:
China dărâmă munți ca să construiască orașe fantomă
Nimeni nu vrea să locuiască în oraşul arctic Vorkuta
Poluare, închisori, boli și petreceri: Orașul Cerului Colorat din Rusia