Bobonete. Cel mai neamuzant, dar și cel mai muncitor comediant din România. Nu pare să stea niciodată pe loc, mereu face câte ceva, mereu își găsește câte ceva de lucru. Pe lângă show-urile de stand-up și serialul ăla cu glume de autobază la care nu m-am uitat niciodată, dar pe care-l insult gratuit de pseudointelectual ce sunt, Bobonete se dovedește foarte prolific și-n lumea advertisingului. Astfel, toate formele de media din România au fost împânzite-n ultimii ani de reclame care, cumva, îl conțin și pe durduliul nostru jovial.

Omul pare incapabil să refuze o ofertă, face reclamă la orice: sticks-uri și covrigei de ronțăit, fast food, laptopuri, magazine de bricolaj, ORICE. Doar la prezervative nu l-am văzut încă să facă, deși nu cred c-ar fi nevoie, și nici măcar nu am să mai dezvolt ideea asta.

Mă rog, intrigat de toate aparițiile sale publicitare, am dorit să văd cum e să trăiești o zi în pielea lui Bobonete. Nu Bobonete cel homofob din lumea reală, ci Bobonete din reclame, cel absolvent de școala vieții și veșnic pus pe șotii.

Mi-am început dimineața frumos, cu un mic dejun sănătos. Iar când spun „mic dejun sănătos", mă refer la covrigei, sticks-uri și alte produse de ronțăit pe care omul normal le consumă de obicei la bere. Ca să te pui cu adevărat în pielea lui Bobonete, nu-i de ajuns să mănânci pur și simplu, trebuie să te asiguri că ai mereu gura umplută până la refuz. Așa procedează bărbații adevărați. Da, știu, am scris „gura umplută la refuz", aștept glumele evidente în comentarii.

Sigur, nu mi-a ieșit perfect, dar nici Dumnezeu nu m-a înzestrat cu darurile și talentele lui Bobonete. Nu oricine poate să-și îndese rațiile de mâncare pe un an ale Africii dintr-o singură încercare, cum face umoristul nostru național în reclama asta, dar măcar am încercat:

Odată potolite necesitățile mațului, am dat să intru pe Internet, să văd ce mai spun oamenii despre pisici și terorism. Când am deschis laptopul meu vechi de șase ani, mi-am reamintit cât de înapoiat tehnologic sunt. Văzusem la Bobonete că există laptopuri pe care poți să le îndoi, pliezi, transformi în masă de ping pong, însă vechitura mea n-a fost deloc în stare de asemenea giumbușlucuri. Am încercat să-l îndoi, dar în zadar, dacă mai insistam mult, riscam să-l rup, ca-n reclama asta super hazlie.

Ha ha.

Atunci mi-am zis: „Ok, nu-l pot transforma în bărcuțe și broscuțe, dar trebuie să am măcar touchscreen, nu?". Nope. Am încercat vreo două ore să accesez Internetul prin apăsarea obsesivă a iconiței aferente de pe desktop, dar degeaba, ecranul meu refuza să execute comanda.

Din nou, dezamăgire cruntă, dar măcar am fost suficient de tandru încât să nu dau gaură în el, cum face Bobonete aici:

Ignoră monitorul prăfuit și desktopul ticsit de jocuri autiste, te rog. E viața mea, doar Dumnezeu mă poate judeca. :)

Hotărât să mă reînnoiesc tehnologic, mi-am luat ghiozdănelul de preșcolar în spate și am plecat la cumpărături. M-am oprit la primul magazin de electronice care mi-a ieșit în cale și am pornit în căutarea unui laptop nou, preferabil unul cel puțin la fel de acrobatic precum cel din reclamele cu Bobonete.

Am căutat ce am căutat, n-am găsit, așa că l-am rugat pe unul din angajații magazinului să ne îndrume pe mine și fotograf către raionul cu laptopuri pliabile. Ne-a dus unde trebuie, am mimat interesul până s-a plictisit și ne-a lăsat singuri, apoi m-am pozat hoțește în timp ce jonglam cu laptopul fix cum văzusem în reclamă.

Acum observ că mestecam gumă în timpul ședinței foto, dar nu-mi voi cere scuze. E fix genul de chestie pe care ar face-o un băiet valabil de cartier, precum Bobonete.

Și oricum, manierele-s pentru fandosiți și homosexuali, NU-I AȘA, BĂIEȚI?

Din nefericire, meseria mea nu e la fel de bănoasă precum jucatul în seriale și reclame, așa că nu mi-am permis să dau peste șase mii de lei pe un asemenea laptop. Resemnat cu ideea că nu mă pot reîmprospăta tehnologic, am zis să-mi renovez măcar casa, așa c-am pornit spre un magazin de bricolaj din apropiere.

M-am înarmat mai întâi cu un catalog d'ăsta, promovat intens de Bobonete.

Apoi am oprit lângă niște dale de pavat curtea, pentru e că fix genul de produs pe care l-ar folosi cineva la renovarea unui apartament de două camere. Catalogul m-a informat, însă, că n-am bani nici de renovări, așa c-am pornit nervos spre casă.

Și cum sunt genul de om care-și tratează frământările existențiale cu mâncare nesănătoasă, am oprit nițel la un fast food și mi-am luat d-ale gurii. Era noapte deja, iar restaurantul se închidea-n curând, așa c-am luat mâncarea la pachet, s-o consum acasă, în pijamale de tataie, cum face și Bobonete în reclama asta.

Ajuns acasă, m-am suit în pat și am început să molfăi stresat fast food-ul proaspăt cumpărat. Molfăitul m-a făcut să uit pentru o clipă că n-am bani de laptop acrobatic sau de pavat apartamentul, așa c-am decis să sărbătoresc cu un selfie.

Știu că nu-i politicos să faci selfie cu gura plină, dar mi-era foame rău și n-am avut de ales. Frumos totuși că luminozitatea redusă a beciului în care locuiesc mă face mai ușor de privit și nu mai par un ginger albinos venit să consume suflete de prunci.

Apoi, am început să mă gândesc la ce zi am avut. A fost destul de dificil să intru-n pielea lui Bobonete. În primul rând, am constatat că nu-mi permit să rup sau să sparg laptopuri cu lejeritatea pe care o afișează comediantul în reclame. O fi laptopul meu vechi, prăfuit și incapabil să ruleze jocuri recent apărute, dar e tot ce am. Fără el aș fi un barbar rupt de Iumea reală. Adică de Internet.

Apoi, am realizat că degeaba se dă Bobonete băiat din popor, când face reclame la gadgeturi elegante și dotate cu touchscreen, că-ți trebuie venit de burghez ca să-ți permiți asemenea bijuterii tehnologice. Nici produsele de bricolaj nu-s pentru orice nea Caisă proaspăt pensionat, cum te minte Bobonete prin reclamele astea.

De fapt, singurele dăți în care m-am simțit cu adevărat Bobonete au fost cele în care a trebuit să îndes mâncare proastă și ieftină. Atunci a fost bine, pe alea mi le permit.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte experimente VICE:
Am vrut să arăt cât îmi iubesc țara și am creat un joc video cu Dragnea, corupți și DNA
Am fost la balul bobocilor de la Jurnalism, Chimie și Biologie și l-am văzut pe Lucian Mîndruță
Ce am învățat despre români cât am făcut pe curierul de Black Friday