FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Jurnaliști români de succes care și-au schimbat părerile mai des decât îți schimbi tu chiloții

Mai ții mint când Mugur Ciuvică era considerat justițiar anti-sistem? Normal că nu.
Răzvan Filip
Bucharest, RO
6.10.16

Când aud de „traseism politic" mă gândesc automat la politicieni care țopăie dintr-un partid în altul, în funcție de cine-i la putere. Dar dacă ai urmărit vreun pic presa românească din ultimii 26 de ani, știi și tu că nu doar politicienii se fac vinovați de răzgândiri ideologice bruște, ci și jurnaliștii. Bine, „jurnaliști" e mult spus. Mă refer la ăia care apar zilnic la TV și-s capabili să turuie cu orele pe orice temă, indiferent dacă se pricep sau nu. „Formatori de opinie" le zice.

Publicitate

Să spunem că înțeleg migraționismul ideologic practicat de politicieni. Cum mulți sunt dependenți de putere, e absolut firesc pentru ei să sară în ograda partidului care a câștigat alegerile. N-ai cum să-i judeci, e ca și cum i-ai bate obrazul unui heroinoman că vrea mai multă heroină - e inutil, deja lucrurile nu se mai află sub controlul lor. Dar care este, oare, justificarea unui formator de opinie care azi îl înjură pe Băsescu și mâine se trezește cu limba adânc înfiptă-n curul dânsului? Sau invers.

Drept să spun, habar n-am care-s motivele concrete din spatele acestor răzgândiri subite, pot doar specula. Posibil să fie interese financiare la mijloc: când nu mai ies bani din porcăirea unei anumite tabere politicie, te reorientezi și tu în funcție de trendurile momentului. Sau mai rău: ziarul/televiziunea la care lucrai a dat faliment și niște șobolani din tabăra adversă te corup cu un loc călduț la ei în redacție.

Citește și: Cum funcționează propaganda Antena 3 și de ce pun părinții tăi botul la ea

Sau mai e cazul inedit în care politicianul pe care l-ai periat atâta timp se întoarce brusc împotriva ta și te insultă public, cum a făcut Băsescu săptămâna trecută cu Dan Tapalagă, Mircea Marian și Mălin Bot.

În fine, ca să fiu foarte sincer nici nu mă prea interesează motivele lor, nu stau acum să-mi exersez empatia pe niște siniștri inconsecvenți. Vreau să fac, însă, o listă cu personaje celebre de genul ăsta, ca data viitoare când îi vezi la televizor să schimbi postul și să cauți ceva mai interesant.

Publicitate

ION CRISTOIU

Insistență (Ion Cristoiu este cel din stânga). Fotografie de pe pagina de Facebook a lui Ion Cristoiu

Maestrul Ion Cristoiu este, probabil, cel mai sinistru personaj din listă. Nu știu dacă ai auzit de ultima lui perlă, dar, în urmă cu vreo două săptămâni, omul se rățoia la mama polițistului Gigină pentru tupeul de a cere dreptate în cazul fiului ei. Potrivit lui Cristoiu, doamna Gigină e „prea revoltată" și ar trebui să tacă. Că bine zici, maestre! Hei, cui îi pasă că ți-a murit fiul din moftul unui om de a merge însoțit de coloana oficială?

Potrivit unui profil făcut de Miliția Spirituală, până-n '89 Cristoiu a fost mai întâi editor și director adjunct al „Vieții Studențești", apoi redactor-șef la „Scâinteia Tineretului". Iată ce scria maestrul pe vremea aia:

„De fapt politicul, partidul comunist, propune scriitorului modelul său la începutul procesului de creaţie, dacă nu cu mult înainte. El se străduieşte să educe scriitorul sau viitorul scriitor ca membru al societăţii socialiste. El îi cere scriitorului să participe la opera de construire a socialismului, cu alte cuvinte îi cere experienţa de viaţă a unui comunist." („Atitudinea scriitorului", în Viaţa studenţească, 17 mai 1972)

Înduioșător.

După Revoluție, omul a devenit un jucător important în presa privată și a condus ziare precum Observator, Zig-Zag, Express Magazin și Evenimentul Zilei. În plan politic, s-a opus vehement lui Ion Iliescu și l-a susținut pe Emil Constantinescu la alegerile din '96. Însă, imediat cum acesta a ajuns președinte, a întors armele împotriva lui, pe motiv că îi place să fie-n opoziție, angajat într-o luptă continuă cu puternicii zilei. Bine, cel puțin asta zice el, alte zvonuri ale perioadei spuneau că i s-ar fi promis șefia TVR și apoi ar fi luat o mare țeapă din partea noii administrații.

Publicitate

Citește și: Presa Hienelor sau cum să ajungi la ziar mințind duios pe Facebook

Un motiv similar a oferit și-n privința schimbării de atitudine față de Traian Băsescu. Prin 2009, într-o ediție a defunctei „100% cu Robert Turcescu", Cristoiu spunea că nu mai poate da-n Băsescu pentru că acesta e tot mai „singur și hăituit". Asta după ani buni în care-l spurcase la Antena 3, cot la cot cu Mihai Gâdea, Victor Ciutacu și Mircea Badea.

După ce a hotărât el că Băsescu e underdogul și trebuie apărat de atacurile foștilor colegi anteniști, Cristoiu s-a mutat la Evenimentul Zilei și B1 TV, fapt ce a generat o lungă perioadă de periere a zmeului de la Cotroceni. În 2012, când a fost tot scandalul cu referendumul de suspendare, maestrul Cristoiu vorbea cu patimă împotriva tentativelor PSD de a obstrucționa justiția.

Între timp, Cristoiu s-a răzgândit din nou, dar nu-n privința lui Băsescu. Mai degrabă, s-a răzgândit deodată cu acesta: de când DNA a început să ia la rost oameni din cercul fostului președinte, Kovesi și reforma justiției nu mai sunt deloc kosher, iar maestrul a revenit la clasicele mantre anteniste, gen „DNA a înviat stalinismul în România". Mai lipsește o primă pagină la EVZ cu Oprea și Udrea unși martiri ai poliției politice, cum a făcut Jurnalul Național cu Năstase-n 2012.

Never forget

CRISTIAN TUDOR POPESCU

Seriozitate. Fotografie de pe pagina de Facebook a lui Cristian Tudor Popescu

E 2016 și nu-mi vine să cred că încă mai există oameni care-l consideră pe CTP un jurnalist respectabil. Ce respect poți avea pentru un ins care la începutul lui 2015, când mulți își declarau solidaritatea față de victimele atacului de la Charlie Hebdo, stătea să-i caute pe răposați de rasism (căci islamul este o rasă, se știe) și insensibilitate religioasă. Sigur, terorismul e un fenomen nasol și trebuie combătut, dar și derbedeii ăia și-o cam căutaseră, nu-i așa? Ca fetele alea care umblă neacoperite pe stradă și apoi se trezesc violate.

Publicitate

Maestrul și-a început cariera de gazetar în '90, ca reporter de teren pentru Adevărul, publicație pro-Iliescu și pro-FSN la vremea aceea. Într-un interviu din 2010, a declarat că Iliescu însemna ceva special pentru el imediat după Revoluție și reprezenta singura soluție pentru România la momentul respectiv. Asta, deși-n același interviu admite că FSN mințise cu nerușinare și n-ar fi trebuit să participe la alegerile din acel an.

Referitor la mineriade, iată cât de grețos justifica el violențele din 13 iunie '90:

„Că pe 13 iunie a avut loc în Bucureşti o tentativă de lovitură de stat este un fapt a cărui negare nu poate fi discutată decât în termenii cretinismului sau candorii, după cum se exprima dl. Răzvan Teodorescu. (…) Ceea ce s-a întamplat a doua zi În București, începând cu primele ore ale dimineții, a fost o reacție tot atât de inevitabilă; spirala violenței, odată inițiată, urca întruna. Această reacție s-ar fi produs și în lipsa apelului prezidențial, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucura Președintele și Guvernul. În aceste condiții, comportamentul grupurilor minerești si muncitorești nu a fost, nici nu avea cum să fie, pașnic." („Spirala Violenţei", din Adevărul, ediţia din 16 iunie 1990)

Poți observa aici aceeași tactică de blamare a victimelor pe care avea s-o folosească mai târziu în cazul jurnaliștilor de la Charlie Hebdo. Nu minerii aduși de Iliescu reprezentau sursa violențelor, ci derbedeii care cutezau să protesteze împotriva guvernului. Și-au căutat-o cu lumânarea, nu avea cum să se sfârșească pașnic.

Publicitate

Bineînțeles că mai târziu avea s-o dreagă, astfel că-n 2004, într-un editorial Adevărul, spunea cam așa despre grațierea lui Cozma de către Iliescu la sfârșit de mandat:

„Grațierea lui Miron Cozma, făcută cu calcul laș, după alegeri, este semnalul pe care bătrânul diavol bolșevic îl dă pentru ca forțele întunericului să strângă rândurile în jurul lui. (…) Miron Cozma este specialist în subminarea securității naționale. În ianuarie 1999, România a ajuns în pragul disoluției totale a autorității de stat în urma marșului armatei de mineri a lui Cozma asupra Bucureștiului. În 1990 si 1991, mineriadele au trimis în beznă România privită dinspre Europa."

Șase ani mai târziu, maestrul se răzgândește din nou și își apără poziția luată-n '90, de data asta într-un editorial Gândul, din care aflăm că-n Piața Universității mai era doar o „adunătură de declasaţi care se încăpăţânau să ocupe ilegal spaţiul public", când au început să vină minerii la plantat de panseluțe.

Iliescu, mai spunea CTP, deși vinovat pentru scăparea lucrurilor de sub control, nu acționase premeditat. Da, sigur, a fost o chestie complet neprevăzută și neplanificată, de-asta le și mulțumea cu atâta entuziasm două zile mai târziu.

MUGUR CIUVICĂ

Abnegație. Fotografie de Liviu Untaru / Mediafax Foto

Deși nu-i jurnalist de profesie, domnul Ciuvică a devenit cunoscut în ultimii ani pentru prezența permanentă în studiourile Antenei 3, fapt ce-l califică pentru poziția de formator de opinie. Înainte să ajungă lătrău profesionist pentru domnul profesor Dan Voiculescu, a activat în zona politică. Din '96 până-n 2000 a fost șeful de cabinet al lui Emil Constantinescu, iar după 2000, când PSD-ul a revenit la putere, Ciuvică s-a apucat de „monitorizarea vieții politice românești".

Publicitate

Prin 2002 a ajuns în atenția publică prin scandalul Armaghedon 2, când a răspândit în presă și pe Internet un document ce conținea informații despre corupția guvernului Năstase, lucru care a dus la arestarea sa preventivă pentru „infracțiunea de instigare la diseminarea de informații false". Deși pentru o vreme a fost perceput drept mare justițiar anti-sistem, merită amintit că la vremea respectivă a fost prea laș să-și asume redactarea și propagarea documentului.

După 2004 a devenit mare opozant al regimului Băsescu, iar dacă ai întâlnit vreodată exagerări grosolane despre „dictatura băsistă" instaurată-n timpul guvernării Boc, să știi că domnul Ciuvică a contribuit din plin la apariția și propagarea acestor exagerări.

Citește și: Antena 3 o face pe victima şi mă lasă rece

De fapt, ura față de Traian Băsescu i-a întunecat atât de tare mințile, încât între timp pare să fi uitat complet de abuzurile concrete la care a fost supus în timpul guvernării Năstase. De altfel, de când îi ies bani frumoși din intervențiile justițiare de la Antena 3, a uitat și ce spunea prin 2004 despre Dan Voiculescu:

„Faptul că Dan Voiculescu, creatorul și președintele PUR, a condus firma CRESCENT care a făcut afaceri cu fosta Securitate este un adevăr pe care l-am susținut și îl voi susține în continuare, chiar dacă, înaintea campaniei electorale din aceasta toamnă, Dan Voiculescu încearcă o operațiune de spălare a imaginii sale și a partidului cu care se identifică."

Publicitate

Bun, înțeleg perfect că oamenii se pot răzgândi pe anumite teme odată cu trecerea timpului. De pildă, dacă ajungi la 40 de ani și susții exact aceleași naivități ca la 20, s-ar putea să ai ceva dificultăți de maturizare. Problema apare, însă, când ești revoltat pe bani sau privilegii și apoi o dai cotită.

Când înfierezi cu mânie proletară un lider politic, iar apoi treci subit la lingușirea lui. Deja nu mai poți pune schimbarea de atitudine pe seama unei maturizări ideologice, e semn clar de calcul cinic și oportunist.

Poate la CTP să fie ceva dubii dacă a fost vorba despre oportunism sau doar prostie congenitală, că-n rest lucrurile-s destul de limpezi.

Citește și alte chestii despre manipulare:
Cum ai fost manipulat zilele astea să crezi că un ministru tehnocrat din România a fost securist

Clipul Coaliției pentru Familie, cu vedete ipocrite, îți arată de ce sunt disperați homofobii

Cum am fost manipulat de propaganda din Coreea de Nord