Ce-am învățat cât am fost frizer în închisoare

Mă duc la izolare destul de des..

Nu pentru că fac ceva greșit, ci pentru că eu sunt frizerul deținuților. Asta înseamnă că sunt cel mai bun prieten al tuturor din închisoare. Eu îi tund pe toți, de la criminali și violatori, până la persoane care au ajuns în închisoare după o simplă bătaie pe stradă.

Atunci când ajungi la pușcărie, e cu totul altă lume. Aici miroase a moarte și rahat. Bărbații țipă cât îi țin plămânii să fie eliberați.

Deținuții din izolare sunt tunși doar o dată pe lună sau înainte să apară în instanță. Deci, când mă duc să-i tund e o ocazie specială. În punctul în care se deschide ușa de la unitatea de izolare și mă văd cum intru cu ustensilele, încep să facă scandal și să se certe pe cine să tund primul.

Le spun că nu plec nicăieri până când nu îi tund pe toți. Apoi, îmi scot lucrurile și mă apuc de treabă.

Îmi aranjez ustensilele la biroul gardianului, îmi poziționezi periile și foarfecele și pun mai multe scaune roșii de plastic unul peste celălalt, ca să-i poziționez mai sus (nu am un scaun de frizer pe care să pot să-l ridic în funcție de înălțime). Apoi, ofițerii aduc câte un deținut.

Din moment ce ne aflăm la izolare, deținuții sunt mereu încătușați la mâini și la picioare, atunci când ies din celule.

În momentul în care se pun pe scaun, eu scot o oglindă și le-o înmânez. Pentru majoritatea, e singura ocazie de a-și vedea reflexia în oglindă și mereu sunt șocați. Mai toți au un aspect obosit, ponosit și bolnav, mai mult decât și-ar fi imaginat. Mulți dintre ei exclamă chestii de genul: „Frate, sunt mort, poți să mă înviorezi un pic?"

Exact asta încerc să fac. Tunsul din închisoare ar trebuie să fie standard, gen periuță, dar eu de obicei îi întreb pe băieți cum vor să-i tund.

Vorbim despre tot felul de lucruri, ca la orice frizerie. Singura diferență e că toți pe care îi tund încearcă să afle vești noi de afară, în loc să facem un schimb de informații. Vor să știe ce s-a mai întâmplat în lume, dacă echipa preferată a câștigat, ce se mai întâmplă în fosta unitate și îmi povestesc cât de dor le este de copiii lor.

Acum mai bine de un an, îmi amintesc că mă uitam la televizor la o știre despre un polițist din Washington care fusese arestat pentru viol. A fost un caz destul de mediatizat, deoarece era vorba de un polițist și am bănuit că o să ajungă la izolare.

M-am gândit la faptul că va trebui să-l tund. Cât am stat în închisoare, fiica mea cea mică a fost violată și asta m-a umplut de furie. Eu nu am putut să fiu acolo pentru ea și acum urăsc toți violatorii. Ideea că trebuie să-i tai părul tipului ăsta era mai mult decât puteam duce.

Când a venit ziua în care chiar a trebuit să fac asta, eram neliniștit. Toți deținuții mi-au spus să nu-l tund pe polițist, iar când l-au adus din celulă, toată unitatea striga la mine din toate direcțiile.

În punctul în care l-am văzut, am simțit nevoie să-i despic capul în două.

Când am început, eram un pic brutal cu părul lui. Era clar că omul voia să vorbească, dar eu i-am tăiat-o repede și l-am întrebat cum vrea să-l tund. El a simțit ceva în neregulă și încerca să compenseze vorbind și mai mult. Mi-a spus că el nu a făcut-o și că știe cum mă simt.

Eu m-am oprit din tuns, l-am privit în ochi și i-am zis că nu cred că vrea să știe cum mă simt eu. I-am spus ce s-a întâmplat cu fiica mea. A început să plângă, cu mucii până în bărbie. Nu am mai vorbit deloc cât l-am tuns.

Cea mai nasoală parte a fost că i-a ieșit cea mai bună frizură dintre toți pe care i-am tuns în ziua respectivă.

Nu contează pe cine tund, când termin și înmânez oglinda să se vadă, nimeni nu vrea să se mai despartă de ea. Deținuții se uite la reflexia din oglindă și îmi spun că în sfârșit se simt ei înșiși. De multe ori îmi oferă și bani, dar nu le-am luat niciodată niciun șfanț. Câteodată, tipii mai spun în glumă: „Știi că îmi dau drumul imediat ce-mi vede judecătorul frizura nouă."

Gardienii mai vin ocazional, ca să păstreze liniștea. Dacă a trecut prea mult timp de la ultima tunsoare, deținuții de la izolare aruncă cu rahat și urină în ofițeri și distrug sistemul de canalizare din celule. Ideea e că o tunsoare are mai multă însemnătate înăuntru, decât în lume și e cu atât mai adevărată chestia asta la izolare. Acești oameni nu apucă să vorbească cu familia, nu primesc vizite și trăiesc într-o cușcă 23 de ore pe zi. Dacă au noroc să iasă afară, tot într-o cușcă stau.

După trei ani de arest preventiv, în sfârșit am primit sentința, iar acum aștept să aflu unde voi fi transferat. Oriunde ar fi, sper să pot tunde în continuare. Orice închisoare e plină de bărbați care ar aprecia să se simtă mai umani.

Andre Lyons, în vârstă de 40 de ani, va fi transferat de la Institutul de Tratament Corecțional din Washington, la o închisoare federală. El a pledat vinovat pentru conspirație de trafic de droguri și a primit șapte ani de închisoare.

Ilustrații de Dola Sun.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

** Citește mai multe despre viața în închisoare:
O scurtă istorie a relațiilor amoroase dintre deținuți și gardieni
Am vorbit cu foști deținuți despre cele mai ciudate întâmplări din închisoare
Cum faci rost de pornografie în pușcărie **