Poți să crești o roșie cu propria urină, dar ai mânca-o?

Când a fost lăsat în urmă pe Marte, personajul lui Matt Damon, un botanist astronaut, improvizează o fermă de cartofi pe suprafața Planetei Roșie, în filmul „Marțianul" din 2015. E așa ceva sustenabil? Apa a fost extrasă din combustibilul de rachetă și un cazan de fecale umane.

Mâncarea reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale explorării spațiului, de când oamenii au început să se avânte înspre frontiera finală. Mâncare la conserve, deshidratată și alte opțiuni preparate trimise navetelor spațiale nu ar sprijini o colonizare pe termen lung pe lună sau o planetă nouă, deci agențiile spațiale sunt din ce în ce mai interesate de agricultura spațială, care ar oferi mâncare proaspătă și nutritivă pentru călătorii din spațiu. Până acum, singurele culturi din afara planetei noastre au fost niște varza și salata crescute hidroponic, îngrijite de niște astronauți pricepuți de la International Space Station.

Agenția spațială germană, DLR, va face cel mai extensiv test de agricultură spațială, când satelitul the Eu:CROPIS  va începe să orbiteze în iulie și pleacă împreună cu cea mai recentă lansare de rachetă a companiei private de explorare spațială SpaceX, a lui Elon Musk. Eu:CROPIS, prescurtarea de la Euglena and Combined Regenarative Organic-food Production in Space, va fi dotată cu sere în miniatură automatizate, cu plante de tomate instalate. În misiunea de 18 luni, satelitul va simula gravitatea Lunii (de vreo șase ori mai mică decât a Pământului) și cea a planetei Marte (de aproape trei ori mai mică decât a Pământului). Camerele și senzorii de pe satelit vor monitoriza cât de bine se descurcă roșiile în condițiile de gravitate setate după fiecare corp astronomic.

Subzistența roșiilor? La fel ca Matt Damon, nemții recurg la reziduuri corporale: plantele vor fi crescute în urină sintetică. Un pipi sărat și bogat ar putea fi cel mai bun și cel mai disponibil nutriment pentru plante din spațiu. De asemenea, urina se reciclează în misiunile spațiale, se filtrează, purifică și se transformă la loc în apă, că habitatele astea trebuie să exploateze spațiul la maximum și nu există o hidratare naturală.

Richard Hollingham, un jurnalist de la BBC, a vizitat laboratorul fiziologului de plante Jens Hauslage, de lângă Koln. Hollingham a descoperit „suficientă urină în bazine, tuburi și furtunuri", pe care cercetătorul o folosea pentru testele roșiilor de pe orbită.

„Coloanele mai mici pot reține urina unei persoane pentru o zi", explica Hauslage în timp ce prezenta echipamentul. „Coloanele mari rețin urina a patru până la șase persoane."

Roșiile au fost crescute pentru a se dezvolta în spațiu, care ar putea să le afecteze gustul, din spusele lui Hollingham: „Ca să fiu sincer, nu e cea mai bună roșie pe care am mâncat-o. Coaja e cam dură și gustul e un pic amar. Dar cu toate acestea, este o roșie sănătoasă și comestibilă."

Dacă ținem cont de celelalte opțiuni din spațiu, probabil că vor fi acceptabile.

Traducere: Diana Pintilie