Până-n 2050 o să fie mai mult plastic decât pești în ocean

Dacă mergi cu mașina pe autostrada de pe Coasta de Vest a Insulei Vancouver, e greu să nu rămâi uimit de frumusețile peisajului. Autostrada de o sută de kilometri care conectează Victoria și Port Renfrew e flancată pe o parte de Oceanul Pacific și pe cealaltă parte de pădurea ecuatorială. Între copaci și ocean sunt presărate o mulțime de plaje pe care oamenii campează și fac diverse sporturi – e un adevărat paradis pentru iubitorii naturii.

Dar dincolo de această natură splendidă, în oceanele și pe plajele Canadei se infiltrează, încet, o epidemie globală de gunoi.

Într-o după-amiază răcoroasă de iarnă, am mers cu mașina spre plaja Sombrio, situată la douăzeci de kilometri de Port Renfrew, ca să văd impactul pe care îl are gunoiul asupra oceanelor și plajelor noastre. Mi-am petrecut după-amiaza cu un grup internațional numit The Surfrider Foundation, al cărui scop e „protecția oceanelor și plajelor lumii cu ajutorul unei rețele puternice de activiști."

Surfrider a început ca o mică mișcare în California în anii 1980 și acum are 50 000 de membri pe tot globul, cu optzeci de sedii în toată lumea și trei în Canada. În fiecare lună, grupul din Vancouver Island face curățenie generală. Voluntarii se echipează corespunzător și strâng toate gunoaiele.

Într-o astfel de zi de curățenie, pe plajă sunt zeci de voluntari care strâng sticlele goale, mucurile de țigări, cutiile de bere, șlapii și alte mizerii lăsate în nisip. La final, grupul depozitează gunoiul într-o prelată imensă, unde e sortat și apoi transportat cu un camion. După colectarea și cântărirea gunoiului, se pare că voluntarii de pe plaja Sombrio au strâns 300 de kilograme de gunoi, printre care și un ghem imens de plastic care aproape fusese înghițit de ape.

E o problemă în care au început să se implice și localnicii.

„Vin pe plaja asta de când sunt copil", a zis Jamie McKay, unul dintre liderii Surfrider din Vancouver Island și organizator al curățeniei de pe plaja Sombrio. McKay a adăugat că inițial s-a alăturat mișcării de curățenie ca voluntar și, în cele din urmă, a ajuns să conducă organizația.

Surfrider are o varietate de inițiative și campanii concentrate pe protecția coastei, curățarea apei și poluarea cu plastic. Poluarea cu plastic și gunoi a devenit o epidemie globală, una pe care Surfrider se străduiește din greu s-o oprească.

În luna septembrie a anului trecut, peste patruzeci de tone de gunoi au fost ridicate de pe plajele din Vancouver Island. Se presupune că o mare parte din gunoi ar fi provenit de la tsunami-ul japonez din 2011. În orice caz, problema nu se limitează doar la Vancouver Island; în 2015, un studiu a estimat că oceanul conținea 5,25 trilioane bucăți de deșeuri și numărul e în continuă creștere. Unele studii estimează că, în 2050, în oceane va fi mai mult plastic decât pește.

Pe tot globul s-au emis rapoarte despre impactul pe care îl are poluarea cu plastic asupra mediului marin de coastă și a faunei din aceste regiuni. De curând, unei balene eșuate pe coasta Norvegiei i s-au găsit peste treizeci de pungi de plastic în stomac. În Canada, cercetătorii au avertizat că plasticul afectează păsările și animalele marine mici. E o problemă mare pentru o țară cu peisaj de coastă extins.

Cantitatea de plastic de pe plaje e tot mai mare, a zis Gillian Montgomery, manager al grupării Surfrider din Vancouver Island. Montgomery a elaborat și a adăugat că, din ce a văzut ea, poluarea cu plastic s-a tot înrăutățit în ultimii ani și nu dă semne să scadă. Colegul ei McKay simte aceeași frustrare: „Guvernul nu spune public că plasticul e o problemă pentru că își închipuie că reciclarea rezolvă toate problemele."

O mare parte din poluarea cu plastic e atribuită culturii de consum. Cel mai des ajung în ocean și pe plajă sticlele de apă, paharele de cafea și pungile de plastic. Odată ajunse în ocean, aceste produse se descompun în microplastice, particule foarte mici care sunt înghițite de fauna marină.

„Majoritatea oceanelor conțin microplastice în prezent", a zis Marcus Eriksen, co-fondator și director de cercetare la 5 Gyres Institute, o organizație non-profit „care susține acțiunile împotriva crizei globale a poluării cu plastic prin știință, artă, educație și aventură."

Cercetările asupra impactului microplasticelor sunt relativ noi, așa că informațiile sunt incomplete. În orice caz, dr. Marie Noel, manager de cercetare al programului de Cercetare a Poluării Oceanelor din cadrul Vancouver Aquarium, a zis că un studiu al programului a descoperit „trei mii de particule de microplastice pe metru pătrat de apă oceanică…o cantitate semnificativă." S-au publicat câteva studii despre impactul microplasticelor, dar Noel speră să scoată un raport complet în viitor.

Noel a adăugat că programul contra poluării studiază și efectele plasticului și ale gunoaielor asupra balenelor ucigașe, moluștelor și planctonului și monitorizează poluarea de pe coastă.

Pe plan local, Surfrider colaborează cu orașul Victoria pentru a impune o interdicție a pungilor de plastic din magazine, cu speranța că vor convinge consumatorii să revină la plasele textile refolosibile. În Tofino, un orășel de pe coasta de vest din Vancouver Island, o inițiativă a organizației Surfrider a convins mai multe companii să renunțe la paiele de plastic.

Montgomery a zis că oamenii pot face mai multe lucruri în acest sens, de exemplu să nu mai folosească sticle de apă din plastic, ci să transporte apa în termosuri sau sticle din sticlă, să refuze paiele de plastic în baruri și restaurante, să folosească o plasă textilă refolosibilă la cumpărături și să-și pună cafeaua la birou într-o ceașcă adusă de acasă.

Mulți activiști sunt de părere că e nevoie de politici și legi care să oblige oamenii să-și schimbe obiceiurile consumatoriste.

E nevoie de un efort pe termen lung ca să scăpăm de cultura de consum, a zis Eriksen. A adăugat că legislația ar putea responsabiliza consumatorii. Dar schimbarea poate începe cu conștientizarea activităților nocive pe care le facem cu toții zi de zi.

„Primul pas pe care îl poate face oricine când se află în supermarket e să se gândească bine la ce vrea să cumpere și la ce are cu adevărat nevoie", a zis McKay.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia