Întrebarea zilei: Ce experienţe sinistre aţi avut cu RATB-ul?

Așa se cerșește pe linia lui 300, cu beat electronic peste populară.

Nimic nu mă face să-mi pară rău că-s prea leneș să-mi iau carnetul de șofer mai mult decât transportul în comun din București. RATB-ul este pentru mine și alte câteva milioane de cetățeni un cocktail de miasme sinistre, cerșetori iritanți, hoți de buzunare tupeiști, controlori hărțuitori, șoferi nebuni și înghesuială sufocantă. Din nefericire, rămâne singura opțiune de a călători pe distanțe mari (Metrorexul acoperă doar câteva zone ale orașului).

Din copilărie până în zilele noastre am avut o grămadă de experiențe nefericite prin cuptoarele pe roți ale statului. Am rămas fără multe sute de mii și un reportofon din cauza ciorditorilor, era să-mi sparg capul de bară și am mers câteva stații cu umărul prins între uși din cauza unui șofer dement de pe mașina 300 și am fost pus la perete, imobilizat și buzunărit de trei controlori tuciurii pe aceeași linie.

Pe scurt, am motive seriose să disprețuiesc întreaga experiență a transportului în comun. Curios să văd dacă nu-s singurul care am trăit senzații tari prin autobuze și tramvaie am ieșit pe străzi să aflu care sunt cele mai nașpa experiențe ale românilor cu regia statului.

VICE: Ce vă deranjează la RATB?

Doamna din dreapta: Întreabă-mă ce nu mă deranjează, că-i mai scurtă lista. Totul de la condiţiile de mers la oamenii de acolo care înjură.

Aţi avut o experienţă nefericită cu oamenii din autobuze?

Da, eu-s mai justiţiară şi stăteau lângă mine doi derbedei drogaţi sau beţi care înjurau de zor. Cum în jur erau bătrâni şi copii, i-am rugat să înceteze. Au făcut foarte urât, m-au împins până am coborât la prima staţie şi n-a intervenit nimeni.

Dumneavoastră aţi fi intervenit?

Da. Am avut o experienţă asemănătoare pe la Vasile Lascăr. La un moment dat l-am văzut pe unul cum îi lua din geantă mobilul unei fete. Am dat să zic ceva, dar a venit altul care mi-a pus cuţitul la gât şi mi-a zis să tac. Restul oamenilor din autobuz au fost ultragiaţi şi curajoşi dar abia după ce au coborât din autobuz.

VICE: E greu cu RATB-ul?

Justiţiar: E greu, că trebuie să-l aşteptăm ca vitele în soare, dar na, aşa e când e ceva gratis.

Care e cea mai nefericită întâmplare pe care aţi avut-o pe autobuz?

Pe 133 am mereu întâmplări cu nesimţiţii. Nefericită a fost una singură, acum vreun an. Erau doi oligofreni care se urcaseră pe scaune şi voiau să spargă geamurile cu fundul sau ceva de genul ăsta. Am ţipat la ei şi atunci am văzut că de fapt erau patru.

Cum aţi scăpat?

N-am scăpat. După ce mi-am luat vreo două au catadicsit şi restul călătorilor să mă ajute. Nu mai există simţ civic domnule!

VICE: Care a fost experiența dumneavoastră cea mai nefericită cu RATB-ul?

Doamna cu mâna ruptă: De curând mi s-a întâmplat că un șofer dobitoc a pus o frână bruscă și am căzut în mână după ce m-am lovit de o bară. De atunci am rămas aproape ciungă pe juma de mână.

Oribil. În rest ce vă deranjează cel mai tare la RATB?

Cozile. Eu stau prin sudul Bucureștiului unde se lucrează la noua linie de metrou. Acolo au scos toate troleibuzele și tramvaiele din cauza șantierului, dar n-au suplimentat autobuzele, așa că ne prăjim în soare și ne împingem între noi la cozi ca să urcăm, căci circulă odată la 45 de minute.

VICE: Care e cea mai naşpa experienţă a ta cu RATB-ul?

Şepcar: Mai degrabă RATB-ul a avut experienţe naşpa cu mine. Când eram mic eram mai derbedeu, refuzam să iau bilet şi îi mai şi sfidam p-ăia. O dată chiar era să iasă nasol. Luasem eu din parc un toiag cu care izbeam de plictiseală în pământ şi au zis controlorii că îi ameninţam cu parul de lemn. Până la urma a sărit un muncitor la ei şi m-au lăsat în pace.

Deci n-ai avut niciodată bilet?

E, acum am abonament gratuit, dar bilet de hârtie am avut o singură dată. Ştiu c-am mers vreo şase luni cu acelaşi bilet primit de la mama pe care îl taxam constant. A râs şi controlorul când i l-am dat că avea nouă găuri atât de lărgite că puteai să treci o ţigară prin ele. De fiecare dată îi ziceam că mi l-a rupt aparatul.

VICE: Aţi avut probleme pe RATB?

Cuplu: Am avut probleme doar cu controlorii, dar era cât de cât vina mea și oricum scăpam uşor.

Cum scăpați de controlori?

Ea: Le-am dat o atenţie mică. E mult mai simplu să dai zece lei și un zâmbet, decât 50 de lei.

El: Eu o fac p-aia inteligentă. Le zic: „Coborâm şi discutăm.” Şi când am coborât am ieşit de sub jurisdicţia lor şi plec mai departe.

VICE: Care e cel mai grav lucru pe care vi l-a făcut RATB-ul?

Staţioată: Mă bucur c-aţi venit să mă întrebaţi. Să le transmiteţi aşa: staţia lui 135 de la Foişorul de Foc a fost mutată vizavi, singură.

Păi şi asta e o problemă gravă?

Domnule drag, nu înţelegeţi. Până acum era laolaltă cu restul liniilor, dar acum s-au trezit descreieraţii ăştia s-o mute singură pe partea ailaltă. Cine ar vrea să aştepte doar 135-ul?! E absurd! Te mai pun şi să traversezi aiurea.

Altceva?

Să le spuneţi şefilor dumneavoastră că mai mulţi s-au plâns că vor staţia înapoi, că şi vecinele mele zic la fel.

VICE: Ce nu vă place la RATB?

Metroristă: Detest RATB-ul, prefer metroul. De curând am început să merg din nou cu tramvaiul. Oricum, noroc că n-a ieşit Prigoană, că acum dormeau toţi ţiganii în autobuze.

S-au schimbat lucrurile de când mergeaţi dumneavoastră?

Da, se văd clar semnele civilizării, atât a oamenilor care merg cu ele, cât şi a angajaţilor. Nu mai ies bătăi şi isterii când n-are unul bilet. Când mergeam eu cu el, controlorii făceau copii să plângă.

Şi care vi se pare că este semnul cel mai mare de civilizaţie?

A scăzut foarte mult numărul de ţigani şi asta în sine schimbă tot.

VICE: Care e cea mai sumbră faza prin care ai trecut în RATB?

133ist: Să ştii că fiecare zi e o aventură sumbră pe 133.

De ce?

Mă, sunt nişte membri ai etniei rome care pe lângă faptul că împut atmosfera se ciondănesc şi ţipă ca bezmeticii. Şi cu cât se ceartă mai tare, cu atât transpiră şi put mai tare. E un ciclu vicios.

Ţi-au făcut vreodată ceva?

O dată când era plin ochi autobuzul puţea unul ceva de speriat a chestii putrezite. Unei fetiţe de lângă mine îi dăduseră lacrimile de la miros. Şi vreo câteva secunde am orbit şi am avut senzaţia că mi se taie picioarele de sub mine. Nici nu ştiu când am apucat să cobor.

Concluzia nu-i departe de premiza de la care am plecat: singurii care nu urăsc RATB-ul sunt cei care merg doar cu metroul sau cu maşina. Mă rog, şi unii pensionari sunt cât de cât reticienţi să vorbească rău despre el atât timp cât merg moca. Dar mai bine vă dau și-un sfat. Nu vă luaţi tare în gură cu controlorii, dacă sunteţi singuri. Fără martori, prieteni sau rude cu voi n-aveţi nicio putere în faţa lor la secţie şi îşi permit tot felul de abuzuri, de la percheziţii, la imobilizarea voastră. După cum au zis şi cei de mai sus, nimeni nu vă ia apărarea în RATB.

Citeşte şi alte întrebări ale zilei.