N-o să-ţi permiţi niciodată o maşină zburătoare

Duminică, în timpul unui discurs la South by Southwest, activistul şi inventatorul, Juraj Vaculik, a anunțat că AeroMobile, compania sa, o să lanseze o mașină zburătoare funcțională până în 2017 pentru publicul larg. Potrivit lui Vaculik, vehiculul său ne va scăpa de ambuteiaje, va elimina zborurile nesigure și inconfortabile pe distanțe scurte și va depăși problema infrastructurii în zonele rurale sau mai puțin dezvoltate.

Vaculik le-a spus celor de la Engadget că „trebuie să mutăm traficul din spațiul 2D în cel 3D".

Deși AeroMobile dezvoltă propototipuri de mașini zburătoare încă din 2010, compania a atras pentru prima dată atenția în 2013, când au făcut prima demonstrație publică a unui prototip care nu era foarte stabil. Apoi, în octombrie 2014, au arătat un model mai sofisticat la Pioneers Festival în Austria. Deși are numai două uși, mașinăria e de mărimea unei limuzine și folosește un sistem de aripi mobile,precum și un sistem de navigare secundar de avion convențional, ca să decoleze de pe porțiuni de drum sau iarbă.

Poate urca pâna la trei mii de metri și are o autonomie de zbor de peste 650 de km la o viteză de 160 km pe oră.

Luna trecută, compania futuristă Martin Jetpacks-a lansat pe bursă cu promisiunea să lanseze un jetpack pe piața de consum până anul viitor. Cu astfel de proiecte ne apropiem de promisiunile făcute la jumătatea secolului 20 prin desene animate și filme SF. Deși e frumos să credem că a venit viitorul, n-ar fi prima dată când cineva a arătat lumii prototipul unei mașini zburătoare funcționale și a promis o revoluție în câțiva ani.

Prototipul celor de la AeroMobile este şi șmecher, dar și o garanție a dezvoltării știnței moderne, față de autovehiculele zburătoare dezastruoase din trecut. Chiar și Vaculik recunoaște că depășirea problemelor legislative legate de zborurile personale de masă și construirea unei mașini sigure, funcționale și pe care să ți-o poți permite e o provocare uriaşă. Cei de la companie sunt optimiști, dar toate lucrurile sugerează că viziunea sa asupra transportului mai are nişte obstacole de trecut.

Încercăm să construim mașini zburătoare (și jetpack-uri) de la începutul secolului 20.

În 1917, la mai puțin de un deceniu de la lansarea maşinii Ford T Model, un inventator american făcea salturi scurte într-o trăsură echipată cu un motor și aripi de aluminiu. Până și lui Henry Ford i-a surâs ideea o vreme, iar în anii '50 celpuțin doua aparate de genul ăsta au primit aprobare de zbor din partea guvernului Statelor Unite. Totuși, din cauza aparatelor incontrolabile, a tehnologiilor și a materialelor de construcție ineficiente, majoritatea companiilor au renunțat la idee după ce le-au murit piloții de teste.

Conceperea și construcția de mașini zburătoare a devenit din ce în ce mai comună în noul mileniu, datorită dezvoltării de tehnologii noi (cum ar fi caroseriile din fibră de sticlă, care reduc greutatea fără să transforme mașinile zburătoare în coșciuge casabile). Ăsta e și motivul pentru care am văzut atâtea protipuri în ultimul deceniu. Din 2004, am auzit despre mașina zburătoare a companiei olandeze PAL-V, care a produs un prototip asemănător cu un autogir în 2009. Din 2012, prietenii noștri de la The Creator's Project deja scriau despre planurile de lansare a unei mașini zburătoare până in 2014.

Mulţi s-au entuziasmat şi de proiectul Terrafugia, din Massachusetts, care a testat public un prototip la care lucra din 2006,în 2012. Aripile retractabile, determinarea și promisiunea unor inovații viitoare, precum rotoarele mobile pentru decolare verticală din mijlocul traficului, au reușit să convingă în jur de o sută de persoane să plătească în avans zece mii de dolari de om, pentru mașini zburătoare care vor fi livrate în câțiva ani.

În ciuda entuziasmului și a promisiunilor, aceste proiecte dispar ani la rând, apoi anunță că vor avea o întârziere serioasă (una permanentă). Terafugia zicea c-o să-și scoată mașina pe piață până în 2009, se confrunta cu o serie de probleme legislative și a trebuit să amâne de câteva ori. Tăcerea și atitudinea nesigură în privința lansării explică de ce entuziaștii și-au îndreptat atenția către AeroMobile.

Vaculik recunoaște căt de greu este să creezi o mașină zburătoare funcțională care să se conformeze legislației guvernamentale.(Mașinile zburătoare trebuie să se conformeze atât cu legile aviației cât și cu cele rutiere, în privința construcției, permisului de utilizare și a precauțiilor de siguranță, care adesea sunt contradictorii, cum ar fi faptul că ai materiale neconcordante cu zborul între materialele de prim ajutor).

„Avem tehnologia", le-a spus Vaculik în 2014 celor de la Washington Post. „Cea mai mare provocare este să îndeplinim standardele legale. Nu există nicio legislație pentru ceva ca o mașină zburătoare".

Celor de la Cnet le-a spus că „trebuie să facem față la o sută de ani de birocrație în aer și la o sută de ani de birocrație pe șosea."

Oricum, Vaculik rămâne optimist în privința șanselor companiei sale să treacă peste constrângerile legislative. Noile reglementări, ca acelea din 2008 din America, permit mașinilor zburătoare să fie clasificate ca „aeronave sportive ușoare", o denumire mai puțin oneroasă, decât a unui avion în toată regula. În trecut, statele au arătat o tendință spre flexibilitate în privinţa regulamentelor de construcție a unui automobil, de exemplu, au permis folosirea unui tip mai ușor de sticlă pentru prototipurile de mașini zburătoare. Vaculik spune că are şi cooperarea Uniunii Europene care-l ajută să navigheze, să se conformeze și să dezvolte tehnologii la înalțimea reglementărilor legislative, și este încrezător că poate depăși aceste bariere până în 2017, deși detaliile le ține pentru sine.

„În acest moment, finalizăm certificarea de zbor în Slovacia", mi-a explicat Ștefan Vadocz, purtătorul de cuvânt al AeroMobile, într-un mail. „Proiectantul nostru, Stefan Kelin, e experimentat în designul de automobile, cât și în inginerie aeronautică, prototipul acoperă majoritatea reglementărilor pentru ambele. Pe lângă asta, am început lucrul la AeroMobil 3.0 (modelul actual) cu gândul la reglementări."

Acesta a explicat că AeroMobile cooperează cu companii importante din domeniu, cum ar fi Asociația Constructorilor de Automobile din Slovacia și societatea britanică a Constructorilor și Comercianților de Motoare, pentru înțelegerea și depășire problemelor legale din viitor.

Chiar dacă Vaculik reușește să producă o mașină zburătoare cu toate aprobările, trebuie să se gândească la accesabilitate și la mărimea pieței pentru care vrea s-o facă. În acest moment, mașina asta și celelalte care urmează să fie lansate în următorii ani ajung undeva între 250 de mii și 300 de mii de dolari bucata(înainte de calcularea precedentului din industria aviației, unde costurile proiectate urcă rapid odată ce începe producția). Dincolo de costurile prohibitive, ca să se conformeze cu cerinţele legii, șoferii (atât de mașină cât și de jetpack) vor trebui să aibă un permis de zbor pentru avioane mici.

Vadocz recunoaşte că „e prea devreme să vorbim despre prețul de piață. Doar după completarea configurării finale vom putea să punem un preț aproximativ."

Totuși, crede că Aeromobile poate fi competitiv pe piața aeronavelor de lux sau se poate vinde chiar mai bine decăt Cessna și alte avioane mici, datorită unor mici avantaje și beneficii:

„Nu e nevoie să schimbi vehiculul în timpul unei călătorii din punctul A în punctul B"(în cazul unei mașini zburătoare). AeroMobile este un vehicul foarte eficient pe distanțe medii."

Câțiva inventatori din California nu mai încearcă să depășească bariera de cost ale mașinilor zburătoare. GF7 a fost fost proiectată anul trecut, e o mașină premium dotată cu motor de avion (spre deosebire de mașinile pe benzină prezentate de alți producători), care poate atinge viteze de aproape nouă sute de km în aer. La un preț între trei și cinci milione de dolari pentru prototip(similar cu prețul unui avion privat), aceștia speră să atragă prin design și noutate clienți deja bogați, care să le permită să evite imaginea unui model popular.

Vaculik încă visează la o mașină zburătoare de masă. Pe modelul lui Tesla, acesta vrea să lanseze un model de lux, ca să aibă vizibilitate, să atragă încrederea oamenilor şi să strângă fonduri înainte să dezvolte o mașină accesibilă, pe care oricine o poate folosi. În mod ideal, AeroMobile speră să ocolească problemele de pilotaj și siguranță prin dezvoltarea unui aparat de zbor complet automat cu patru locuri și cu o autonomie de zbor de aproape 1500 de kilometri. Dar, în ciuda lipsei de reglementări a automatizării pe șosea, cu atât mai puțin în aer, precum și noutatea relativă a tehnologiilor automate, Vadocz a declarat că studiază potențialul unor asemenea mașini zburătoare accesibile maselor. Totuşi, nu putea să dea detalii despre mașină, costuri și o eventuală piață pentru ea.

Cei care cred în proiect speră că va fi destul interesant pentru piaţa de maşini de lux, ca să se creeze o piață şi pentru state și consumatori, care va împinge costurile în jos și va deschide drumul spre dezvoltare și vânzare. Susținătorii spun că tehnologia va fi atractivă pentru oricine caută transport aerian sigur, pe distanțe scurte, croit pentru nevoi individuale și pentru state care speră să reducă costurile cu infrastructura în zonele mai puțin populate.

Totuși, încă nu e clar dacă aceste beneficii sunt mai importante decât costurile și riscurile zborului personal de masă.

Leslie Kendall, curatorul Muzeului Peterson al Automobilului , le-a spus celor de la Los Angeles Times că, „dacă ţi se strică maşina, poţi să tragi pe dreapta, dar asta nu merge dacă ţi se strică-n aer."

Vadocz susține că noile sisteme de siguranță, cum ar fi sistemul de parașute, garantează că până și mașinile care cedează vor fi sigure, mai ales că sistemele de automatizare devin din ce în ce mai sigure. Dar asta tot s-ar putea să nu fie destul ca să calmeze pe toată lumea că mașina zburătoare e imună la eroare umană.

Poate costurile materialelor vor scădea și cererea va crește, așa cum speră cei ce propun mașina zburătoare. Poate că reglementările vor fi diminuate în favoarea unui transport aerian individual de masă, practic și bine reglementat. Sau poate vom găsi metode să asigurăm o tehnologie automatizată sigură și nişte măsuri de siguranţă suplimentară pentru șoferi și pasageri, atunci când această tehnologie cedează. Dar asta e problema: pentru moment, mașinile zburătoare sunt o posibilitate perceptibilă doar pentru cei foarte bogați. Drumul de mijloc între asta și un echivalent al lui George Jetson care să pună scoată maşina din geantă e presărat cu o infinitate de lucruri neprevăzute, care lasă această tehnologie și visul lui Vaculik ca pe un semn sigur al evoluției știnței, dar încă nu unul foarte practic.

Urmărește-l pe Mark Hay pe Twitter.

Traducere:Mihai Nebunu

Citeşte despre alte inveţii dubioase:
Cineva a inventat pastila care-ţi face pârţurile să miroasă a trandafir Sugestii pentru sutiene bionice Japonia a făcut ouă care miros a fructe