Anul trecut, cei de la Electric Castle au organizat un concurs pentru tinerii DJ mai puțin cunoscuți din România. Câștigătorul a avut șansa să mixeze la festival. În 2015, miza e și mai mare, pentru că, pentru prima dată, publicul va alege și o trupă să cânte la Banffy.

Competiția se numește Own The Stage și, din păcate, nu înseamnă că poți câștiga o bucată din scenă după finalul festivalului, cum am crezut inițial. Votul e deschis până în data de 18 martie, iar câștigătorul va fi anunțat a doua zi. Părerea publicului înseamnă 25% din notă, ceea ce pare a fi un procentaj destul de scăzut, dar nu lipsit de importanță.

Eu am ascultat toate cele 15 trupe din finală, ca să văd care merită să ajungă pe scena celui mai mare festival de profil din Transilvania și ca să te ajut să faci decizia corectă.

O să încep cu cea mai proastă piesă din competiție. Asta ca nu cumva să o votezi. Sub nici o formă. Chestia asta e versiunea muzicală a unui sandwich cu Nutella și fasole. Pur și simplu nu se potrivește cu profilul festivalului. E siropoasă, Voltaj-iană (care e un cuvânt inventat de mine) și câteodată chiar nu are sens. Ce pula mea înseamnă „Ești gustul de chitară de printre fărâme"? În mod ciudat, sau poate nu la ce ascultă românul de rând, piesa e pe primul loc la numărul de voturi. Haideți, electroniștilor, că puteți mai mult.

Notă: Nu ești la Electric Castle.

Singurul mod prin care ai putea să apreciez „Dreamy" ar fi dacă ai asculta-o fix după ce ți-ai revenit dintr-o comă, după ce un pian ți-a picat în cap în timp ce mergeai pe stradă și ai uitat toată muzica pe care ai ascultat-o vreodată. Nu e rea, dar am mai auzit-o de o gramadă de ori de la alți artiști care sunt mai bătrâni ca planeta Jupiter. Și nu mai vreau să o aud iar la festival.

Notă: None of the votes.

Un bass, un set de tobe și niște clape. Nu e greu să creezi ceva foarte bun cu doar trei instrumente. Asta e treaba cu Brum, care fac muzică pentru oameni care își decorează dormitorul cu postere cu instrumente muzicale. Ceea ce nu e un lucru rău.

Notă: Brum e bun.

Urăsc când o trupă își denumește piesele „intro" sau „outro". Devalorizează rău calitatea lor. Pentru că imediat te gândești că sunt ceva de umplutură. Ca un buzunar poziționat pe mâneca unei geci. Da, arată bine, completează look-ul, dar cine naiba îl bagă în seamă? Nu te lăsa indus în eroare de titlu. Stema nu e de ignorat.

Notă: Un vot.

Singura chestie interesantă la trupa asta e faptul că bassistul seamănă perfect cu Davey Havok. Din păcate apare fără tricou în clip și automat nu mai pot lua piesa în serios. Mai adaugi și faptul că au pus un efect de vocoder pe voce și îmi dispare interesul mai repede ca banii în ziua de salariu.

Notă: Nici în Mumbai nu s-ar asculta așa ceva.

Narcis Axinte, solistul și compozitorul principal, e cunoscut pentru faptul că l-a făcut pe Cheloo să ejaculeze la X Factor. De fapt, el e mult mai faimos decât Harlequin_Jack, dacă ne luăm după numărul de vizualizări pe Youtube, ceea ce naște întrebarea: de ce nu cântă solo? Poate ar suna mai bine, pentru că „Investigate" e prea redundantă. Muzica e ok, dar există un prag de câte cuvinte înșiruite pot suporta într-o piesă. Ei au încălcat pragul ăla când au trecut de patru.

Notă: Votează doar după ce asculți și alte piese de la ei.

De fiecare dată când ascult Crowd Control, mă simt de parcă ar trebui să fac ceva bun cu viața mea. Să fiu mai activ social. Să protestez împotriva homofobiei, rasismului, consumatorilor de carne, nedreptăților dintr-o țară din lumea a treia, pentru drepturile femeilor, salariile profesorilor, salariile doctorilor, salariile salariaților, împotriva corupției sau problemei energiei atomice. Dar piesa se termină și revin la viața mea normală de observator.

Notă: Votează, poate vedem un flash mob la Electric Castle despre prețurile ridicate din incinta festivalului.

Întotdeauna am avut o slăbiciune pentru Emil Cioran. L-am citit tot timpul cu mare plăcere. Din liceu și până acum. Nu mă pot sătura de el. Desigur, iubirea mea pentru filosoful nihilist a avut niște repercursiuni. Am ajuns în aceeași tabără cu scepticii, cinicii și pesimiștii. De aceea nu pot să ascult o trupă care se numește Positive John. Cine e John și de ce e pozitiv? Nu e la curent cu știrile legate de căcatul în care se află tot globul ăsta? John e un tâmpit.

Notă: Negativ.

Cred că fluturi pe asflat e ceea ce rămâne după ce vomiți fluturii din stomac. Adică scapi de emoții. E de bine. Deși la câte străzi mai avem de asfaltat în România, mai bine își puneau numele Fluturi pe Pământ.

Notă: Un vot nu e niciodată degeaba.

Deși acum stau la Cluj-Napoca, trupa asta e inițial din Sighișoara, orașul lui Vlad Țepeș. Dacă mai pui la cap faptul că se numesc Baba Dochia, imediat simți o datorie de cetățean român să-i votezi. Dacă nu, spiritele celor mai mari domnitori și personaje mitologice din istoria acestei țări te vor bântui în nopțile de la fiecare echinocțiu timp de 53 de ani. E riscul tău.

Notă: 53 (Chiar dacă nu ești superstițios, mergi pe mâna lor, pentru că merită un loc la festival.)

Un bărbat în toată firea, care se plimbă printr-o pădure și face chestii copilărești e la fel de plauzibil ca și concertul lui Tony la Banffy.

Notă: Poate când vor muri dintr-o dată toți oamenii care fac muzică electronică, din cauza unui virus dubios care se transmite prin produsele Pioneer, iar singura opțiune a organizatorilor e să facă un event de reggae.

Eu nu am nimic împotriva diversificării line-up-ului. Cu cât mai multe genuri, cu atât mai bine. Dar trebuie totuși să aibă o anumită logică. Mere e o trupă de rock. Și nu e genul ăla de rock care e ușor de digerat. E un sunet de nișă. Au nevoie oamenii care merg la Electric Castle de un concert Mere cum au nevoie de o ploaie de acid.

Notă: Când a face plopul mere și rachita micșunele.

Faptul că Treișpe Cuvinte are doar 14 voturi mă face să cred că anul acesta va fi o invazie de cocalari la Cluj. Da, nu există scuze pentru faptul că au cuvântul „treișpe" și nu „treisprezece" în titlu, dar să fim serioși, dacă pe poster apare și numele de Blanilla, cât de mult te poate influența un cuvânt?

Notă: 13. Treisprezece.

Unul dintre cele mai cunoscute paradoxuri din muzică e că de multe ori e mai ușor să scoți o piesă experimentală și mega ciudată decât una pop. Să fii pretențios e ușor, să faci ceva pe gustul tuturor poate fi mai greu decât sună. Fierbințeanu a reușit să le facă pe amândouă. În supradoză.

Notă: Doar dacă-ți place muzica electronică.

Pe ultimul loc la numărul de voturi, cu doar trei click-uri amărâte, stă colaborarea dintre Villain, un producător din România, și Result, din SUA. Nu că ar fi extrem de proastă piesa, dar videoclipul e ceva absolut incredibil. Personajul principal se apără împotriva unui atac din partea unor indivizi care arată exact ca el. E ca și cum te-ai juca Counter Strike cu tine. Mai ai și efectele speciale absolut hilare care nu conving pe nimeni. Cine a venit cu ideea asta ar trebuit să stea închis șapte zile într-o cutie în mijlocul depresiunii colinare a Transilvaniei, să se trezească la realitate.

Notă: Poate doar dacă ai un pistol la tâmplă.

Cine merită să câștige: Brum, Fluturi pe Asfalt, Baba Dochia sau Fierbințeanu.

Cine va câștiga: Ce contează? Tu oricum o să fii doar la main stage.

Mai citește despre Electric Castle:
Slow public sex made in Transilvania la Electric Castle Cel mai bun deal de la Electric Castle: PĂLINCA Am băut țuică cu Thievery Corporation, Dub Pistols și CTC la Electric Castle