FYI.

This story is over 5 years old.

Advertorial

Nu trebuie să ieşi în oraş, ca să petreci alături de prieteni

Când rămâi fără bani, îţi dai seama care-ţi sunt prietenii autentici.

Cred că toți am avut o perioadă-n viață în care am simțit că ne-a vărsat cineva căldarea cu ghinion pe cap și nu se mai ia de pe noi. Pentru mine a fost prin 2011, când picasem examenul de licență cu nota 5,90, fusesem părăsit de prietenă, ai mei mă tăiaseră complet de la bani și nicio slujba nu se pupa cu mine, pentru că era apogeul crizei și toți angajatorii aveau vise de internship-uri neplătite de un an. Practic trăiam din niște resturi de bursă de merit, deci nu mai era nici vorbă de plecat în concedii sau cumpărat haine noi.

Publicitate

Îmi drămăluiam banii strict pe mâncare, băutură, prezervative și cărți second-hand. Evident, a început să se simtă. Când ieșeam în localurile din Centrul Vechi, eram primul care pleca pe la ora 22, pe de o parte ca să prind autobuzul, că nu mai aveam fonduri de taxi și pe de alta, pentru că oricum trăgeam de două halbe de bere de vreo patru ore, că aia era limita financiară pe care mi-am impus-o. De cluburi nici nu mai era vorba. Nici cu tipele nu era mult mai brează situația, că după vreo trei plimbări consecutive în parc, își cam dădeau toate seama că ceva puțea în situația mea și deveneau brusc „ocupate." Ce să mai zic, că-n loc de cafenele le duceam în cofetării ceauşiste şi aberam c-o fac pentru că e vintage.

Ziceam că e sfârşitul lumii şi picasem într-o depresie crâncenă. Dar perioada asta m-a ajutat să privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă. Am realizat că nu aveam nevoie de toţi oamenii ăia cu care ieşeam în cluburi şi-n baruri, pentru că doar puţini prieteni adevăraţi m-au căutat după sărăcire. Au încercat să mă cinstească, până au văzut că devenisem prea mândru să le primesc berile, apoi încet, încet, ieşirile în oraş s-au transformat în petreceri de apartament pentru tot grupul. Şi amuzant e că niciunii n-o regretăm. Deşi mi s-a mai schimbat situaţia de atunci, tot numai la petreceri de aparatment merg, pentru că am realizat că nu e nevoie să pierd vremea prin tot felul de localuri, când pot să mă distrez cu prietenii mei în apartamentul unuia sau altuia şi să ne facem singuri setlisturile şi atferpartyurile. În plus am simţit că nu e nevoie să fac niciun compromis cand vine vorba de băuturi, când pot să iau o sticlă de ceva bun de care să se bucure toată lumea. Pe scurt, am învăţat că nu ai nevoie să mergi după convenţiile altora, ca să te distrezi.

Publicitate

Cam ăsta este şi mesajul celor de la Jack Daniels, care o spun mult mai bine: „You don`t need a cake to celebrate Jack's Birthday!" avand in vedere faptul ca luna septembrie este luna Jack Daniel's, lucru ce m-a inspirat să scriu articolul ăsta, dar şi altul despre cât de narcisişti şi falşi am devenit din cauza social media. Poate c-o să te inspire şi pe tine, măi cititorule, care eşti tu cititor, ca să fii mai autentic în viaţa de zi cu zi.

Citeşte şi

Nu trebuie să faci vâlvă pe social media ca să fii cineva important