Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Fashion

Prințese derizorii și vrăjitoare recidiviste de un alb imaculat

Cu o rochie de genul ăsta poţi deveni şi tu Prinţesa Pulii la următoarea nuntă.

de Norbert Matei
06 August 2013, 10:38am

Model: Simona Giura, Make-up: Ana Marin Foto: Neil Coltofeanu

Săptămâna trecută am fost la lansarea mini colecției I MACULATE, primul proiect sub brandul IMACULATURA, cu accesorii de Veronica Angelescu, semnată de Anca Adina Cojocaru, un ilustrator și designer grafic de 32 de ani. Spre rușinea mea nu mai auzisem de ea până atunci, dar am googlit-o si mi-au plăcut foarte tare proiectele ei din trecut. Ana are mere are legătură cu a noastră copilărie dragă, iar Autentic RO reinterpretează în imagini niște vorbe din popor. 

Așa că m-am prezentat la etajul doi dintr-un bloc din centrul Bucureștiului, unde se serveau vin și biscuiți de casă în formă de pulă presărați cu zahăr pudră. Nu era îmbulzeală și muzica era suficient de tare încât să ne auzim. Eu pun mare preț pe modul în care mi se prezintă o piesă vestimentară. E de bun simț până și pentru cea mai underground și obscură colecție, ca piesele să fie proaspăt și perfect călcate, fără urme de grafit sau de cretă de la trasarea tiparului, iar etichetele să nu-mi intre în nas, dar nici să le caut pe GoogleMaps. Ei bine, aici hainele erau într-adevăr imaculate, expuse simplu, pe umerașe agățate de stative. Mă lăsau să respir. 

La picioarele stativelor am găsit un fel de manifest pentru fiecare dintre cele trei personaje ale mini colecției. Vrăjitoarea avea o păpușă voodoo. Ea nu este orice pițipoancă internațională, care după un full sleave și niște fundițe tatuate sub cur crede că e zămislirea divină dintre Kat Von D și Zombie Boy. Vrăjitoarea Ancăi își tatuează propria poveste și reprezintă mai mult decât un înveliș sub care nu ascunde nimic. Sirena avea la picioare câteva bilețele sigilate în sticluțe cu dop de plută. Ea este dulceața oricărui tip încercat de viață pe mare, în armată sau în pușcărie din 1900 până astăzi. Prințesa Pulii avea la picioare invitații pentru pețitori, niște cărți de vizită pe care scria că vrea să se mărite. Ea este ambasadoarea fetelor care visează de mici să fie prințesele-mirese perfecte care vor străluci în noaptea românească mai tare decât cristalele turnate de Botezatu cu pistolul de silicon pe cârpele lui, dar într-un final ajung grase și întreținute.  

După asemenea prezentare, a trebuit să vorbesc cu Anca despre hainele ei. Era puțin emoționată, dar efervescentă de la vin și gesticula mult. 

Anca și cu mine, singurul pișcotar de la eveniment. Îmi pare rău că nu mi-am îndesat pentru acasă niște puli din alea cu zahăr în gentuța kiltului.

VICE: Bună Anca, care a fost punctul de plecare pentru I MACULATE și cât se potrivește rezultatul cu imaginea pe care o aveai în cap inițial? 

Anca Adina Cojocaru: Imaginea de la început are legătură doar în abstract cu rezultatul final. S-au schimbat foarte multe lucruri pe parcurs și dacă ar fi să reiau totul aș schimba 50%. Înțelegi? Nu că nu mi-ar plăcea ce a ieșit, dar pentru mine proiectul ăsta e foarte personal și mi se pare că în final tot nu am reușit să fac să se înțeleagă totul fix din prima fără alte chestii explicative. 

Cineva spunea că Vrăjitoarea, Sirena și Prințesa Pulii sunt etape din maturizarea femeii. Cine-s de fapt fetele astea și ce au de gând? 

Nu sunt nuvele sau etape, ci toate la grămadă. Majoritatea fetelor cresc cu idei preconcepute despre cum ar trebui să fie când ajung la o anumită vârstă. Ele sunt Prințesele Pulii, iar planurile din capul lor sunt derizorii, un fel de fum. Când te uiți la Prințesa Pulii ți se pare că e un material pepit, frumos, cu floricele roz, dar când te apropii vezi că sunt de fapt niște puli. 

Toate trei sunt personaje fictive care trebuie să se acomodeze într-un alt context: dintr-o lume de poveste într-o lume reală. Nu știu dacă ți s-a întâmplat vreodata să cunoști niște chestii și să crezi că le cunoști chiar foarte bine, iar după o perioadă să ți se demonstreze că ele nu există. Și atunci ți se reconfigurează tot universul. Reperul din poveste dispare în lumea reală. 

Pe mine mai toate imprimeurile mă duc cu gândul la tatuajele old school reinterpretate astăzi și întinse pe toți hipsterii. Sunt pe aproape sau e doar în capul meu? 

Ești chiar primul care observă asta. Știi cum a început totul? Mă gândeam la istoria unei femei cu experiențe, traume și tot felul de chestii de genul și la un moment dat, acum vreo doi ani, am dat peste un album cu deținuți din închisorile rusești și m-a impresionat cum își scriau oamenii aia istoriile personale pe ei. M-am gândit că ar fi mișto să găsesc o femeie adevărată, nu o Prințesa Pulii de 20 de ani, care să-mi povestească despre traumele ei. Aveam în cap una însemnată pe propriul corp cu propria istorie. Asta ar trebui să fie rochia vrăjitoarei, istoria unei femei.  

 Și Sirena pare evadată de pe brațul cuiva. 

 Păi da. Cumva s-a legat. Sirena a plecat din tatuaje. 

Te-ai gândit la un target anume pentru hainele astea? 

Nu există așa ceva! Nici nu m-am gândit că cineva o să le cumpere. Am băgat niște bani obținuți din design grafic, dar nu am avut banii ca scop. Am făcut proiectul cu drag, iar când se vând mi se pare wow!  De exemplu, o tipă o să poarte fusta cu puli la petrecerea burlăciței, iar la nuntă o coroniță cu doi spermatozoizi bot în bot. Mi se pare foarte mișto că, dacă scoți coronița din context, lumea creade că sunt două lalele. 

Eu mi-aș dori un vagin de purtat la gât! 

M-a mai întrebat cineva: „De ce nu faci și niște pantaloni cu pizde?” Dar cred că ar fi deja plictisitor și previzibil, după ce am făcut o fustă cu puli. 

Ai putea să faci pancreasuri sau vezici, ca să nu mai fie previzibil. Inelul Prințesei Pulii e un anus?

Haha. Foarte tare analogia, o să-i zic Veronicai că te-ai gândit la asta! Dar nu, ăla e chiar un inel și atât.

  

Se termină aici ieșirea Prințesei Pulii în lume sau mai urmează și alte etape? 

Vreau să o iau pe tipa care a pozat pentru noi și să o duc la nunți în pielea Prințesei Pulii și să o fotografiem cu adevăratele prințese ale pulii. Nu vreau să regizez nimic. Vreau pur și simplu să îmi plimb prințesa prin toate familiile „regale”. 

Succes, Anca! Sper să ne vedem sub Arcul de Triumf, acolo unde se duc miresele în București să facă o horă.

Citește și alte interviuri cu designeri români:

Ioana Ciolacu Miron

Diana Bobina

Laura Vărgălui

Lucian Broscățean