În anii 1960 Bell Labs era locul în care trebuia să fii dacă voiai să iei parte la unele dintre cele mai mari descoperiri istorice în informatică. Aici a inventat Max Mathewsmuzica de calculator şi Dennis Ritchiea aprofundat UNIX şi limbajul de programare C, toate formând baza a aproape tot ceea ce facem cu computerele astăzi.Printre primele chestiifascinanteau fost filmele timpurii făcute pe calculator ale lui Stan Van Der Beek şi Ken Knowlton. Seria lor “Poemfields” a fost creată cu BeFLIX(Bell Flicks),un limbaj decalculator făcut de Knowlton. Rezultatele:Un baraj tehnicolor de mozaicuri de raze din catozi,artificii digitale şi text care putea fi uşor un videoclip pentru Electric Light Orchestra.Era experimentelor în grafica pe computer începuse.Stan VanDerBeek şi Ken Knowlton, Poemfields #2 (1966)John Whitney, Permutations (1966)John Whitney şi Dean Anschultz, Matrix III (1972)VanDerBeek, Knowlton şi generaţia lor au continuat să realizeze poemele astea vizuale computerizate şi în 1970, inspirând primele cercuri de artişti demoscene care formează în cele din urmă un nou curent underground de graficieni pe computer. Iată-l pe VanDerBeek în 1972 cum prezintă ultimele sale descoperiri, un creion grafic timpuriu interacţionând cu software-ul scris la MIT: