FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Sirienii homosexuali sunt șantajați, torturați și omorâți de jihadiști

Unul mi-a zis că a fost violat cu ceva și sângera. Plângea din cauza durerii. Amândoi au fost loviți peste testicule cu bastonul electric pentru vite. Li s-a spus, „Sunteți toți niște perverși și o să vă omorâm ca să salvăm lumea.”
28.11.13

Chiar și printre canapelele de pluș și lumina blândă a unuia dintre barurile cele mai la modă din Beirut, Ram tremura de frică în timp ce retrăia o amintire dureroasă. Cu ochii lui mari și verzi se uita ba la mine, ba la traducător, în timp ce vorbea în șoaptă, chiar dacă eram singuri în încăpere.

„Cred că am devenit țintă din două motive: pentru că sunt druz și sunt gay,” a zis el. „Ne-au spus, «Sunteți toți niște perverși și o să vă omorâm ca să salvăm lumea.»”

Publicitate

Coșmarul lui Ram, care a luat naștere într-o după-amiază de vară caniculară, în Damasc, l-a forțat pe tânărul de 19 ani de atunci să plece din casa lui din Beirut cu doar câteva sute de dolari în buzunar. Chiar și în Damasc, capitala regimului lui Assad, în care elita încă dansează și bea cocktail-uri în cluburi de noapte exclusiviste, societatea se scufundă într-o mlaștină haotică în care bandele de criminali își fac de cap fără griji, iar grupările radicale islamice devin din ce în ce mai puternice.

Poate că a fost doar o problemă de timp până când Ram a devenit ținta lor. El este un druz, membrul unui grup religios mic care înglobează abia 3% din populația siriană și vine dintr-o familie bogată, cunoscută pentru sprijinul oferit regimului lui Assad. Încă de la începutul revoluției el știa că toate lucrurile astea îl pot pune în pericol. Dar homosexualitatea sa a fost mereu un secret păstrat între el și prietenii lui gay, de aceea nu s-a gândit niciodată că va fi nevoit să-și ia tălpășița din cauza asta.

„Am fost sunat de amicul meu,” și-a amintit el. „M-a invitat să trec pe la el, pentru că-și pierduse toți banii și avea nevoie de ajutor. Nu-l puteam refuza, așa că m-am dus acolo imediat.”

Dar Ram a căzut într-o capcană.

„Când am intrat în casă, un tip imens mă aștepta, avea barbă și un băț electric care se folosește la  vite. Mi-a zis să intru. Mi-era teamă că mă va lovi cu bățul, așa că l-am ascultat. Casa aia de obicei emana energie și fericire, dar când am pășit înăuntru, mirosea a sânge.” Amicul care l-a sunat pe Ram era legat și sângera pe podea alături de alt prieten păcălit să vină acolo. Și Ram a fost legat și aruncat lângă ei.

Publicitate

În următoarele câteva ore, Ram a descoperit cât de torturați au fost cei doi. „Unul mi-a zis că a fost violat cu ceva și sângera. Plângea din cauza durerii, dar cred că și pentru că se temea că-mi vor face și mie același lucru. Amândoi au fost loviți peste testicule cu batonul electric pentru vite.”

Trei ore mai târziu, un grup a sosit acolo cu un Range Rover. „Știam că plănuiau să ne ducă altundeva, întrucât casa se afla într-o zonă care nu era controlată de rebeli. Voiau să ne pună în spate și să ne ducă pe teritoriul Armatei Libere Siriene,” spunea Ram. „Când m-au dus la ieșire, mi-am dat seama că aia e șansa mea de scăpare. Nu îmi legaseră mâinile cum trebuie și reușisem să mi-o scot pe una. I-am dat una la coaie tipului care mă ținea și am fugit spre piață. Știam că armata era acolo, așa că răpitorii nu puteau veni după mine. Strigam după ajutor, nu aveam pantofi în picioare, iar tricoul era făcut praf. Dar în același timp îi mulțumeam lui Dumnezeu că eram viu.”

Din cauza confuziei și fricii de care a avut parte în orele în care a fost ținut captiv, Ram nu a reușit să descopere niciodată complet cine l-a răpit și de ce. El spune că nu are niciun dubiu că erau membrii uneia dintre grupurile islamice cele mai dure care au apărut în Siria de la începutul războiului civil. Spune că omul care l-a legat în casa amicului era sirian, dar nu din Damasc, ci din orașul nord-estic Deir Ezzor, care se află aproape de granița cu Irak și care a avut parte de cel mai infiorător bombardament de artilerie și aerian decât orice alt oraș sirian important.

Publicitate

Mult mai recent, a fost frontul de ciocnire între brigadele moderate ale Armatei Siriene Libere și grupările islamice străine afiliate grupării Al-Queda, ca Jabhat al-Nusra, una dintre cele mai mari și cunoscute grupări extremiste din Siria. Între timp, el crede că cei patru bărbați care au venit să-i ia cu Range Rover-ul erau ceceni, ușor de identificat după veșmântul lor, culoarea pielii și limbă. Și ei au venit în număr mare în Siria în ultimul an, ca să se unească și să formeze propriile grupări extremiste de luptă.

„Sunt sigur că toți erau membri Jabhat al-Nusra, pentru că vorbeau mult despre religie,” mi-a zis Ram. „Tot îmi ziceau că Allah este singurul Dumnezeu, și-mi spuneau că le este halal [permis] să mă omoare pentru că sunt un druz.”

Din cauza chinului de care a avut parte, Ram s-a temut că va fi răpit din nou și omorât dacă va sta în Damasc. Așa că și-a împachetat câteva lucruri, și-a strâns câți bani a putut și a trecut granița în Liban în încercarea de a-și reface viața. Chiar și aici e prea speriat să meargă în zonele salafiste din oraș, speriat că numele lui e pe lista grupările extremiste. „Singurul meu mesaj e că radicaliștii sunt o amenințare pentru întreaga societate,” a zis el. „Sunt recunoscător că nu m-au înjunghiat sau nu mi-au dat foc, iar asta m-a salvat pe moment.”

Ram e unul dintre cei șapte sirieni gay pe care i-am intervievat în luna septembrie în Beirut. Toți au fugit din Siria după ce le-a fost descoperită înclinația sexuală și viețile lor au fost amenințate de haosul și radicalismul care a pus stăpânire pe țară. Chiar și acum sunt îngroziți că-n orice moment pot fi descoperiți și prinși din nou, însă sunt de acord să nu mai tacă, pentru că cred că ce li s-a întâmplat lor li se întâmplă și altor homosexuali blocați încă în țară.

În Siria de nord sunt multe orașe și sate în care regimul a fost schimbat de rebeli, doar ca să fie înlocuit de alt tip de tiranie, bazată pe cauza jihadiștilor luptători străini care au venit să ia parte la ceea ce ei cred că e un război sfânt. Când brigăzile de mujahedini au apărut prima dată în Siria susțineau că misiunea lor era să ajute Armata Liberă Siriană în lupta împotriva lui Assad. În lunile următoare, pe măsură ce grupările islamiste au devenit din ce în ce mai violente față de rebelii pașnici pe care se presupunea că-i ajutau în luptă, a devenit clar ca lacrima că n-au vrut niciodată să-i sprijine.

Publicitate

În multe zone din interiorul Siriei grupările islamiste conduc în prezent statele islamice de drept și-și exercită controlul social prin judecătoriile Sharia pe care le-au întemeiat. Au fost multe rapoarte ale unor martori oculari și probe video care prezintă pedepsele de Evul Mediu și execuțiile brutale date de către musulmani membrilor grupărilor religioase minoritare, seculariștilor și oamenilor acuzați de blasfemie. Poveștile astea ale bărbaților sugerează că ei urmăresc și homosexualii, ca reacție la ce s-a întâmplat în cele mai negre zileale Irakului. În timpul revoltei al-Qaeda împotriva invaziei Statelor Unite, homosexualii erau uciși regulat pe străzi în ziua mare. Atunci, mulți irakieni gay au fugit în Siria, la momentul ăla cea mai tolerantă țară din lumea arabă.

Centrul musulmanilor e al-Raqqa acum, un oraș cuibărit pe țărmurile Eufratului, în deșertul Siriei nordice. S-a ales cu o reputație oribila ca scena pentru unele dintre cele mai mari atrocități comise în conflict, dar când Shadi, un tânăr de 27 de ani din Deir Ezzor, s-a mutat acolo, la mijlocul lui 2012, era considerată una dintre cele mai sigure zone din Siria. „A trebuit să plec de acasă din cauza bombardamentelor și a luptelor de acolo,” a zis el. Nu era singur, zeci de mii de civili chinuiți de război, din Deir Ezzor, s-au mutat cu familiile în apropierea al-Raqqa -ului în speranța că vor regăsi puțină normalitate acolo. La momentul ăla, orașul se afla sub controlul complet al forțelor lui Assan. Nu erau ciocniri, bombardamente și niciun semn că  vreunul putea să înceapă.

Publicitate

Cu toate astea, în februarie 2013, Jabhat al-Nusra au dat o lovitură care îi va poziționa ca una dintre cele mai puternice grupări de rebeli din Siria. În doar câteva zile, au înfrânt regimul și au pus stăpânire pe oraș. Era primul oraș important care cădea în întregime în mâinile unei grupări rebele.

Jabhat al-Nusra au impus imediat legea musulmană în al-Raqqa. Un locuitor care tocmai scăpase din oraș a spus că gruparea a interzis fumatul și că pedepseau bărbații și femeile care purtau blugi. „Unul dintre prietenii mei avea un magazin cu haine pentru maternitate, dar a fost nevoit să-l închidă pentru că Nusra i-au zis că nu are voie să servească femeile,” a spus el.

Pentru Shadi, ascensiunea Jabhat al-Nusra-ului a semnalat începutul  unei dominații a terorii. „A început când unul dintre amicii mei gay a dispărut,” a zis el. „Când a reapărut două săptămâni mai târziu, era clar că a fost într-o tabără de antrenament a Nusra-ului, și a început  să-și șantajeze toți prietenii gay cu fotografii și clipuri pe care le avea cu noi. Ne-a spus că putea să ne omoare ușor doar dacă ne ducea la Nusra cu dovada că suntem gay.”

Când doi prieteni de-ai lui Shadi au refuzat să mai dea bani șantajistului lor, au plătit cu viețile lor. „I-a împușcat pe fiecare cu câte un glonț,” a spus Shadi. „După asta, zvonurile că au fost împușcați pentru că erau gay au început să apară în jurul orașului. La început am reușit să acoperim zvonurile cu informații cum că erau informatori ai regimului și d-aia fuseseră de fapt omorâți, dar tipul din Nusra a continuat să ne șantajeze.”

Publicitate

În sfârșit, săturat să mai aștepte pentru banii lui, șantajistul a mers la părinții lui Shadi cu fotografiile. „Fratele meu a văzut toate pozele,” a zis el. „Am pierdut legătura cu toți acum, în afară de mama.” El a fugit întâi într-un sat în afara orașului, iar de acolo a făcut o călătorie lungă și periculoasă până la granița cu Liban, de-a lungul unei rute care l-a dus atât prin regim, cât și prin punctele de control al Jabhat al-Nusra-ului. „Eram îngrozit de amândouă,” a declarat el.

Persecutorii lui Shadi exploatau o frică aproape universală în rândul comunității gay siriene, teama că familiile lor le vor afla secretul. „În societatea arabă oamenii nu înțeleg homosexualitatea,” a explicat Shadi. Sondajele de opinie îi confirmă vorbele; un studiu condus de Centrul de Cercetare al Locurilor, la începutul anului, a descoperit că doar 3% din populația vecinului din sud al Siriei, Iordan, cred că homosexualitatea e admisibilă.

Shadi crede că prietenul său gay s-a alăturat Jabhat al-Nusra-ului din instinctul de supraviețuire. Dar orice alt bărbat care alege să se alăture extremiștilor se pune într-o poziție nesigură, iar unii pot să meargă până în pânzele albe numai ca să-și țină sexualitatea în secret.  Jihad, un tânăr de 28 de ani din Homs, a știut că viața lui era în pericol când câțiva dintre membri Nusra gay au început să ia măsuri extreme ca să-și mențină homosexualitatea sub acoperire. „Prietenul meu a fost ucis după ce s-a culcat cu trei membri Nusra,” a spus el. „Vecinii spuneau că l-au torturat de la unu până la patru dimineața, apoi l-au împușcat, întâi în picior, apoi într-o parte, o dată în umăr și o dată în cap. I-am ridicat corpul de la poliție cu sora lui și l-am îngropat.”

După crimă, numele lui Jihad a fost pus pe lista de căutați ai celor din Nusra. „Spuneau că făceam lucruri imorale, așa că ne-au pus pe lista oamenilor care să fie omorâți,” a zis el. „În același timp, eram și pe lista de căutați a regimului, pentru că m-am alăturat unei pagini de revoltă pe Facebook.” Totuși, în timp ce unii sirieni au intrat în grupări extremiste, marea majoritate a luptătorilor jihadiști au venit din afară.” Majoritatea liderilor Nusra care au venit în al-Raqqa erau ceceni, tunisieni și saudiți,” a zis Shadi. „Ei spun că vor să curețe țara de mizerie prin valorile Islamului. Toți laicii și minoritățile din al-Raqqa au plecat. Singurii oameni care au rămas sunt cei care sunt de acord cu ei și cei care nu mai au alte opțiuni.” Unul dintre bărbații care l-a omorât pe prietenul lui Jihad a venit dintr-un loc care e tare aproape de casă. „Unul dintre tipii Nusra era britanic,” mi-a zis. „Mi-a spus că a venit în Siria să o spele de corupție.”

Publicitate

Majoritatea gay-lor care au părăsit Siria în ultimele luni, exact ca Ram, Shadi și Kenan, au fugit din calea torturii sau a morții adusă de grupările extremiste care treptat și-au întărit controlul în zonele în care regimul s-a retras. Chiar și în locurile în care Assad încă se mai agață de putere, revolta a declanșat un val de criminalitate. Familiile bogate trăiesc cu frica să nu fie răpiți, iar homosexualii sunt vulnerabili.

Steve e un bărbat din Damasc din clasa mijlocie care s-a bucurat de o viață plină de privilegii înainte de revoltă. El lucra în PR, câștiga bine și avea un prieten, chiar și așa continua să-și mențină înclinația sexuală ascunsă de familie. Când a fost arestat la o petrecere gay, înainte de revoltă, a fost în stare să se folosească de toate pilele sale ca să închidă cazul.

Apoi revoluția a început. „Era haos peste tot,” a zis el. „Am început să primesc telefoane de la cineva care mi-a zis că trebuie să-i dau bani, altfel îi va spune familiei mele că-s gay. Mi-am schimbat numărul, dar telefoanele continuau să apară. Sunt sigur că cineva de la serviciile inteligente mi-a pus numele pe o listă, pentru că după asta am fost oprit și interogat la fiecare punct de control al guvernului.”

La început, Steve îl plătea pe șantajist. S-a logodit cu o femeie în speranța că va opri zvonurile care începuseră să circule despre homosexualitatea sa. Dar în cele din urmă, lucrul pe care l-a tot evitat s-a întâmplat: a fost răpit. „Le-am dat 600 de dolari , telefonul și geanta mea și m-au lăsat să plec,” a zis el, „dar a doua zi s-a întâmplat din nou.”

Publicitate

De teamă că în cele din urmă va fi omorât și nu se va putea baza pe familie pentru sprijin, a plecat de acolo în Beirut. „Le-am spus părinților că oamenii inventează zvonuri pentru că sunt invidioși,” a zis el. „Așadar, cred că sunt confuzi, pentru că nu știu ce să creadă. Dar homosexualitatea nu e acceptată în cultura asta, iar infractorii se folosesc acum de orice slăbiciune ca să facă bani.”

Chiar și înaintea revoluției, homosexualii erau unul dintre cele mai vulnerabile grupuri din societatea siriană, iar asta i-a făcut o pradă ușoară atât pentru islamiști, care vor să-i omoare din motive religioase, cât și pentru infractorii care-i văd ca un grup ușor de șantajat. „Homosexualii sunt cei mai ușor de abuzat, de aceea sunt maltratați peste tot de toată lumea,” a zis Shadi.

În ciuda diferențelor de vârstă și trecut, toți bărbații pe care i-am intervievat au avut două lucruri în comun: toți au plecat din Siria de unii singuri și niciunul nu crede că se poate întoarce vreodată înapoi. Rețelele de prietenie între gay pe care obișnuiau să se bazeze au picat, iar familiile lor au tăiat orice legătură cu ei de când au aflat despre înclinația lor sexuală.

Patricia el-Khoury este un psiholog originar din Beirut care oferă consiliere unora dintre cei mai traumatizați gay care au scăpat din Siria. Ea a spus că izolarea lor provoacă cel mai mare impact psihologic asupra lor și îi face și mai vulnerabili decât cele zeci de mii de refugiați care au invadat Libanul. „Vina e peste tot când vorbesc cu tipii ăștia,” a zis ea. „Ei cred că e vina lor că și-au pierdut familiile.”

Ca Shadi și Kenan, Pierre, de 24 de ani, a părăsit al-Raqqa când Jabhat al-Nusra a preluat controlul în februarie. Familia lui Pierre nu știa nimic despre homosexualitatea lui până în februarie când cineva i-a dat fratelui său o filmare în care el era îmbrăcat în femeie. A spus apoi întregii familii și l-a împușcat pe Pierre în picior de două ori după aceea. În timp ce vorbeam, a ridicat cracul blugilor ca să-mi arate o cicatrice roșie oribilă de-a lungul gleznei. „Ăsta a distrus osul,” a zis el.

Publicitate

Când a aflat că fratele său i-a găsit o mireasă și că urma să se căsătorească, Pierre a fugit în Liban. De atunci n-a mai primit niciun semn din partea familiei. „Nu mă voi întoarce niciodată,” a spus el. „M-aș întoarce doar dacă părinții mei se schimbă. Prietenii pe care îi aveam au plecat. Nu mă mai leagă nimic de locul ăla.”

Viața ca homosexual în Beirut, unde mișcarea gay e mult mai vizibilă decât în Siria, poate să pară mai simplă în multe moduri, dar cum orașul e deschis, uneori, extravaganța poate părea un șoc cultural. „Chiar dacă Siria și Liban se învecinează, sunt destul de diferite la nivel social,” mi-a zis Patricia. „Tipii ăștia s-au trezit deodată într-un mediu complet diferit. Se află într-un loc mai liber, dar adesea nu sunt pregătiți pentru el, așa că există o tendință să se meargă spre extreme. E multă prostituție în sfera gay în Liban, la fel și în consumul de droguri.”

Imediat după ce a ajuns în Beirut, Jihad s-a trezit într-o poziție dificilă. Nu avea niciun ban, iar puținii prieteni și familia pe care se putea baza îl lăsaseră baltă. Când a auzit că-s locuri de muncă libere la unul dintre spa-urile orașului el a decis să aplice pentru post. Dar imediat a realizat că job-ul presupunea să te culci cu bărbați pentru bani. „E ca și cum te-ai vinde,” a zis el. „Nu primești un salariu, ci doar bacșiș pentru că ai făcut sex cu clienții.” Dar în Liban, o țară care oricum se zbate sub greutatea a peste o jumătate de milion de refugiați sirieni și în care traiul costă mai mult decât în Siria, el are puține opțiuni de angajare.

Activistul gay libanez Bertho Makso mi-a zis că majoritatea gay-ilor sirieni din Liban fie locuiesc în hoteluri ieftine în care sunt nevoiți să împartă dormitorul cu doi sau trei străini, fie dorm pe străzi. În ambele situații sunt pradă ușoară pentru furt și abuz. Norocoșii pot găsi un prieten care să-i țină la el pe o perioadă scurtă de timp. „Marea problemă pentru toți e adăpostul,” a zis el. „Mi-ar plăcea să închiriez câteva apartamente mari în Bierut pe care să le putem folosi ca adăposturi ca să-i ajutăm pe oamenii ăștia să se pună pe picioare când ajung aici pentru prima dată. Dar întâi trebuie să găsim fonduri. Ar costa în jur de 1.500 de dolari pe lună ca să închiriez două spații; vorbim de un oraș scump.”

Cu cât situația din Siria devine din ce în ce mai haotică, refugiații de peste tot continuă să vină în Liban. După niște estimări, o pătrime din populația acestei țări mici și fragile din punct de vedere politic e formată din refugiați sirieni. Și, în timp ce multor oameni din Liban le pare rău de ce i se întâmplă vecinului din Siria, un sentiment de indignare, furie și teamă că acel conflict poate să treacă peste granițe se simte pe străzile orașului. Mașinile aruncate în aer recent și luptele dintre suniți și alawiti în orașul nordic libanez Tripoli au accentuat sentimentele anti-siriene deja existente. Oamenii pe care i-am cunoscut poate că au scăpat de moarte, răpire și tortură în propria țară, dar încă nu sunt în siguranță.

„În Beirut nu sunt probleme pentru homosexuali,” a zis Steve. „Dar sunt multe probleme pentru sirieni. Tot nu mă simt în siguranță aici.”

Urmărește-le pe Hannah (@hannahluci) și Cei (@CeiWillisArt) pe Twitter.

Traducere: Dana Alecu